Dispneea cardiacă

©

Autor:

Dispneea se defineşte prin conştientizarea neplăcută a efotului respirator. Aceasta poate fi de efort, ortopnee, dispnee paroxistică nocturnă, edem pulmonar acut.
Cele mai frecvente cauze ale dispneei sunt:
- Pneumonia;
- Pleurezia;
- Astmul bronşic;
- Pneumotoraxul;
- Miastenia gravis;
- Anomalii ale cutiei toracice;
- Tireotoxicoza;
- Anemia;
- Insuficienţa cardiacă.

Dispneea de efort

Apare ȋn timpul efortului fizic şi dispare după ȋncetarea acestuia. Odată cu evoluţia şi agravarea patologiei cardiace preexistente, gradul de efort la care aceasta se instalează se reduce treptat. Este de tip inspirator-expirator şi este ȋnsoţită de tahipnee.

Ortopneea şi dispneea de repaus

Dispneea de repaus apare după cum ii spune şi numele ȋn repaus, de obicei ȋn clinostatism (ȋn poziţie culcată) şi dispare ȋn poziţie sezândă. Odată cu agravarea patologiei, dispneea de repaus este ȋnlocuită de ortopnee. Bolnavul are tendinţa să ȋşi menţină poziţia corpului ridicată cu ajutorul mai multor perne, lucru ce previne dispneea nocturnă.

Dispneea paroxistică

Se poate ȋntâlni ȋn cazul astmului cardiac sau edemului pulmonar acut.
Episodul se instalează de obicei noaptea, bolnavul este trezit din somn de o senzaţie de sufocare, se ridică ȋn şezut şi prezintă tuse seacă şi expectoraţie aerată. Denumirea de astm cardiac este motivată de asocierea wheezingului la simptomatologia crizei.

Edemul pulmonar acut

Este cea mai gravă formă a dispneei de repaus şi este o urgenţă medicală. De obicei simptomatologia se instalează ȋn cursul nopţii sau după un efort, obligând bolnavul să adopte poziţia şezândă. Pacientul este anxios, cu extremităţile cianozate şi cu tegumentele umede. Tusea este iniţial seacă, după care este ȋnlocuită de o expectoraţie rozată, aerată, spumoasă şi abundentă.
Principalele cauze responsabile de apariţia edemului pulmonar acut sunt stenoza mitrală, hipertensiunea arterială şi infarctul acut de miocard.

Data actualizare: 31-12-2012 | creare: 12-09-2012 | Vizite: 10217
Bibliografie
1.Semiologia aparatului cardiovascular, Semiologie medicală, volumul I, George Ioan Pandele, Editura Ars Longa, Iaşi, 2007,pag. 275-450;
2.Dispneea, Manual de cardiologie, Mihai Dan Datcu, Georgeta Datcu, Editura Junimea, Iaşi, 2008, pag.38-41;
3.Palpitaţiile, Manual de cardiologie, Mihai Dan Datcu, Georgeta Datcu, Editura Junimea, Iaşi, 2008, pag.41-42;
4.Durerea toracică, Manual de cardiologie, Mihai Dan Datcu, Georgeta Datcu, Editura Junimea, Iaşi, 2008, pag.42-49;
5.Cianoza, Manual de cardiologie, Mihai Dan Datcu, Georgeta Datcu, Editura Junimea, Iaşi,
2008, pag.49-50;
6.Anatomifa funcţională a inimii, Curs de cardiologie-Diagnostic şi tratament, Irina-Iuliana Costache, Editura PIM, Iaşi, 2010, pag.9-25;
7.Noţiuni de anatomie clinică a cordului, Mic tratat de cardiologie, Carmen Ginghină, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, Pag.15-35;
8.Date de fiziologie a sistemului cardiovascular, Mic tratat de cardiologie, Carmen Ginghină, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, pag. 35-49;
9.Evaluarea clinică a bolnavului cardiac, Mic tratat de cardiologie, Carmen Ginghină, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, pag. 59-83;
10.Explorarea paraclinică, Mic tratat de cardiologie, Carmen Ginghină, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, pag.83-145;

©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum