Hipofiza (glanda pituitara)

Glanda hipofiza se mai numeste si glanda pituitara. Aceasta este o glanda de dimensiuni reduse (10/12/6 mm) cu greutate scazuta (0,5 -1 g) si este localizata in saua turceasca a sfenoidului, adica intr-o cavitate osoasa la baza creierului, situata inferior de hipotalamus.
Glandei hipofize i se descriu doua componente diferite: lobul anterior si lobul posterior. Din punct de vedere fiziologic se disting: hipofiza anterioara (adenohipofiza) si hipofiza posterioara (neurohipofiza). Intre cele doua se gaseste „pars intermedia”.

Importanta glandei hipofize este data de secretia de hormoni hipofizari:
-adenohipofiza: secreta mai multi hormoni dar cei mai importanti sunt sapte la numar
-neurohipofiza secreta doi hormoni peptidici deosebit de importanti.

Anatomia hipofizei: descriere anatomica, structura

Adenohipofiza este partea cea mai dezvoltata a hipofizei, reprezentand aproximativ 75% din masa hipofizei. Este situata ventral dar se intinde spre posterior, inconjurand neurohipofiza.
A) Adenohipofizei i se descriu trei componente:
- pars distalis anterioara
- pars intermedia
- pars tuberalis (acopera tija pituitara)
Este formata din aglomerari neregulate alcatuite din celule secretorii la periferia carora se afla o bogata retea de capilare sinusoide. Celulele din adenohipofiza au in componenta granule cu hormonii specifici.
B) Lobul intermediar reprezinta aproximativ 2% din masa hipofizei, avand aspectul unei lame epiteliale aderenta lobului posterior. Anatomic, face parte din adenohipofiza.
C) Neurohipofiza este conectata la hipotalamus prin intermediul tractului hipotalamo-hipofizar. Aceasta functioneaza ca o glanda endocrina atipica datorita faptului ca hormonii ei sunt sintetizati la nivelul hipotalamusului si stocati in lobul hipofizar posterior. Hipofiza posterioara e formata dintr-o proiectie a suprafetei ventrale diencefalice, astfel pastrandu-si caracteristicile nervoase. Aceasta e compusa din axonii nucleilor supraoptici si paraventricular.

Anatomic, hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitara. Intre partea mediana a hipotalamusului si adenohipofiza se gaseste sistemul port hipotalamo-hipofizar. In lungul tijei pituitare se gasesc vasele portale care conecteaza plexul de capilare din eminenta mediana a hipotalamusului cu un alt plex capilar din adenohipofiza. Aceasta legatura vasculara este esentiala pentru permiterea accesului neurohormonilor hipotalamici la celulele-tinta din hipofiza anterioara.
Hipofiza

Hipofiza



Fiziologia glandei hipofize: rol, functii, mecanisme

1. ADENOHIPOFIZA

Secreta si elibereaza sapte hormoni foarte importanti si numeroase neuropeptide ca urmare a semnalelor venite de la hipotalamus pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar. Comunicarea dintre hipotalamus si adenohipofiza se realizeaza utilizand doua plexuri capilare organizate in serie-sistem port (descrise de Gr. T. Popa si U. Fielding in 1930).
Hipofiza posterioara si tractul hipotalamo-hipofizar

Hipofiza posterioara si tractul hipotalamo-hipofizar


Hormonii secretati:
- TSH (Tireotropina): hormon stimulator tiroidian
- LH (lutropina) hormon luteinizant: stimuleaza evolutia folicului ovarian in corp galben la femei. La barbati: regleaza steroidogeneza testiculara.
- FSH (folitropina) hormon stimulator folicular: stimuleaza cresterea ovarului la femei, la barbati stimuleaza cresterea volumului testicular.
- PRL (prolactina): hormon lactotrop
- beta-LPH (beta lipotrop) provine din POMC
- ACTH (corticotropina): stimuleaza sinteza hormonilor steroizi in corticosuprarenala dar si pigmentarea pielii, retentia hidrosalina.
- STH (somatotropina): stimuleaza cresterea si dezvoltarea tesuturilor, organelor, stimuleaza folosirea lipidelor pentru fabricarea energiei.
- POMC este un pro-hormon.
- alfa-MSH (melanocitostimulator)
- beta-MSH (melanocitostimulator, provenienta celor doi hormoni difera)
- met-enkefalina
Citokine secretate:
- inhibina
- activina

Exista anumite tratate care clasifica hormonii hipofizari astfel:
- somatomonotrofine: STH, PRL
- glicoproteine: TSH, FSH, LH
- derivati din POMC: ACTH, alfa-MSH, endorfine, enkefaline

Patologia asociata dereglarii secretiei de hormon somatotrop
A. Hiposecretia se hormon somatotrop produce nanism hipofizar. Daca acest deficit apare inainte de pubertate, cresterea este afectata sever, pacientii fiind insa destul de proportionati si avdn o inteligenta normala. Daca deficienta vizeaza doar hormonul somatotrop, durata de viata a acestor pacienti este normala. Daca este insa vorba despre un nansim panhipofizar, care afecteaza toata linia de hormoni secretati de hipofiza, nu se ajunge la maturitate sexuala.
- Exista o categorie numita „piticii Laron” care este rezistenta la STH din cauza unui deficit genetic privind receptorii pentru STH.
- Un alt exemplu este reprezentat de „pigmeul african”. Acesti pacienti au nivele normale de STH seric insa IGF-ul nu creste corespunzator.
- deficienta STH-ului poate aparea la varsta adulta cand epifizele s-au inchis deci cresterea nu este afectata. Problema este ca in acest caz exista modificari metabolice. STH-ul poate fi folosit ca tratament pentru acesti pacienti.
B. Hipersecretia de hormon somatotrop
- inainte de pubertate produce gigantism (inaltimi peste 2 m), cresterea greutatii corporale, intoleranta la glucoza, cetoacidoza s.a.
- la varsta adulta: acromegalia: epifizele oaselor sunt inchise deci acestea nu mai pot creste in lungime, insa oasele late pot creste excesiv. De asemenea se intensifica si dezvoltarea tesuturilor moi. Aceasta apare de obicei din cauza unei tumori secretante de STH.

Patologii asociate dereglarii secretiei de prolactina:
- Hiperprolactinemia determinata de tumorile secretante de PRL numite prolactinoame. Sunt destul de frecvent intalnite, din totalul tumorilor adenohipofizei acestea reprezentand 70%. Unul din motivele pentru care apare atat de frecevent este ca multe medicamente interfera cu productia de dopamina (PIF) crescand eliberarea de PRL. Hiperprolactinemia produce infertilitate, oligomenoree.
De obicei aceasta tumora este detectata de medic, pacientii (atat femeile cat si barbatii) apeleaza la ajutor specializat in urma simptomelor determinate de compresia masei hipofizare: cefalee persistenta, rebela, libidou scazut, hipogonadism.
- Deficienta de prolactina: apare in incapacitatea de initiere a lactatiei dupa nastere (hipoprolactinemia)

Patologii asociate deficitului global
Hipopituitarismul
- Panhipopituitarism aparut ca urmare a unor multiple cauze: hipotalamice, hipofizare s.a.
Simptomele se instaleaza lent si evidentiaza disfunctiile organelo-tinta ale adenohipofizei: hipogonadism, hipotiroidism s.a.
Pacientii cu panhipopituitarism au tenul galbui, sunt sensibile la actiunile insulinei.
- Apoplexia hipofizare apare in urma unui infarct acut al adenohipofizei produs de tumori, traume sau sindromul Sheehan (necroza postpartum).
- Sindromul de sa turceasca goala produsa in momentul in care spatiul subarahnoidian se extinde in saua turceasca, umplandu-l cu lichid cefalorahidian.

2. NEUROHIPOFIZA

ADH si OTC sunt hormoni sintetizati ca pre-prohormoni. Ambele sunt nonapeptide (cu 9 aminoacizi) cu strucuri asemanatoare.

A. ADH
Actiunea ADH-ului consta in cresterea permeabilitatii nefronilor distali cu reabsorbtia apei. In doze mari are efecte vasopresoare puternice datorita actiunii hormonului asupra musculaturii netede din peretii arteriolari.
ADH-ul stimuleaza secretia ACTH-ului in mod direct di indirect prin cresterea afinitatii celulelor corticotrope la CRH.
ADH-ul este secretat ca urmare a cresterii osmolaritatii lichidului extracelular, fiind unul din factorii implicati in reglarea echilibrului lichidian al organismului.
ADH-ul este scindat prin proteoliza la nivelul rinichiului si al ficatului.

B. Ocitocina
Actiunile principale se manifesta asupra motilitatii uterine si asupra ejectiei laptelui.
Amplitudinea efectelor sunt dependente de faza ciclului menstrual. OTC nu este un factor declansator al nasterii, aceasta intervine dupa declansarea travaliului, se declanseaza un mecanism de feedback pozitiv: eliberarea ocitocinei e declansata de distensia canalului genital, aceasta grabind evacuarea uterina.
Ocitocina actioneaza asupra fibrelor miometriale.
Ocitocina, desi se considera ca nu este un factor declansator al travaliului in mod natural, administrarea acestuia de catre medic poate initia travaliul si este in acest scop utilizata si pentru reducerea sangerarilor uterine post-partum.

Data actualizare: 15-04-2013 | creare: 24-08-2012 | Vizite: 118663
Bibliografie
1."Tratat de fiziologie a omului",editia a 11-a, editura medicala Callisto, 2009
2."Biologie", editura Corint
3."Anatomia si fiziologia omului", compendiu, editura Corint

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK