Anatomia și fiziologia corpului uman
Vizitarea site-ului implică acceptarea cookies-urilor. Citește mai multe
Boli și afecţiuni Semne și simptome Anatomie și fiziologie Medicamente Proceduri medicale Dicţionar medical

Patologia intestinului subtire. Semne si simptome asociate

Autor:

Afectiunile care intereseaza intestinul subtire sunt de cele mai multe ori consecutive cu dereglarea functiilor principale ale intestinului, acestea avand consecinte asupra economiei generale a organismului, stimptomatologia asociata fiind arbitrara si integrata in patologia digestiva generala.

Astfel, tabloul clinic nu prezinta intotdeauna particularitati specifice, afectiunile intestinale manifestandu-se in general prin:
- diaree continua sau discontinua cu perioade alternante de constipatie;
- dureri periombilicale conditionate de specificul afectiunii si de factorii precipitanti, fiind deseori premergatoare diareei;
- intoleranta la diversi factori alimentari, precum lapte, cruditati sau carbohidrati concentrati;
- soc intestinal manifestat prin asocierea dintre tulburarile „dispeptice” intestinale necaracteristice, accentuate frecvent postalimentar, care genereaza disconfort abdominal, greturi, balonari, borborisme si simptome reflexe la distanta, vertij, transpiratii, paloare, palpitatii si uneori hipotensiune arteriala;
- pirexie exprimata in afectiunile inflamtorii limitate la nivel intestinal sau diseminate in sfera urinara, declansand sindromul enterorenal, biliara, manifestandu-se sindromul enterohepatic, si in circulatia sistemica, provocand stari septice;
- malasimilatie globala sau selectiva.

Sindroamele principale care apar in majoritatea afectiunilor intestinale asociate cu manifestari clinice de malasimilatie sunt sindromul diareic, de disbioza si exsudatie enterica, precum si sindromul de malabsorbtie.

Sindromul diareic

Sindromul diareic presupune diminuarea anormala a consistentei materiilor fecale expulzate prin actul defecatiei, cresterea greutatii lor, in general peste 200g/24h odata cu cresterea numarului de evacuari, mai mare de 3/24h, fara a fi obligatorie insa desfasurarea concomitenta a acestor trasaturi. Absorbtia apei din lumenul intestinal, precum si viteza de transport a materiilor supuse proceselor specifice in lungul tractului digestiv sunt factori care conditioneaza frecventa si consistenta scaunelor.
Diareea acuta se caracterizeaza prin episoadele de eliberare a scaunelor neformate desfaurate cu o frecventa mai mare de 3/zi, intr-un interval de 2-3 saptamani. Tabloul clinic insumeaza sindromul diareic, cu particularitatile raportate la segmentul intestinal afectat predominant, acompaniate de simptome dispeptice si de ordin general. Instalarea diareei acute are un debut spontan, cu alterarea starii generale, marcata prin astenie si cefalee, pirexie, uneori absenta, discreta, in intoxicatiile alimentare sau hiperpirexie, in cazul infectiilor cu microorganisme invazive sau eliberatoare de toxine. Etiologia si mecanismul patogenic influenteaza tulburarea de tranzit, care poate fi asociata cu greata si varsaturi, meteorism, flatulenta. In completarea tabloului clinic, alaturi de simptomele digestive concura si manifestarile de ordin general, care constau in tulburari hidroelectrolitice, deshidratare si hipotensiune arteriala care poate evolua uneori pana la colaps, manifestarile renale, reprezentate prin oligurie sau oligoanurie si manifestari care intereseaza sistemul nervos central, prin cefalee, somnolenta sau agitatie, coma.
Diareea cronica este expresia dereglarilor de tranzit intestinal care persista mai mult de trei saptamani, intalnita ca simptom intr-un spectru larg de afectiuni intestinale, in care sindromul diareic este abordat in corelatie cu aspectul diareei propriu-zise, definindu-se astfel diareea cu steatoree, apoasa si inflamatorie. In general, in diareile cronice, maniera de debut poate fi atat spontana cat si insidioasa, afectarea intestinului subtire fiind relevata in anamneza prin durerile periombilicale cu caracter de colici migrante si borborisme. In cazul diareilor apoase si inflamatorii pot fi depistate semne de deshidratare, iar in diareea cu steatoree, sindromul carential poate fi evidentiat. Tabloul clinic este intregit de simptomatologia sistemica, identificata in afectiunea de baza. Astfel, pot fi remarcate stari febrile, artrita, hepatopatii concomitente, neuropatii, limfadenopatie, hipotensiune arteriala ortostatica, eritem cutanat, hiperpigmentare.

Sindromul de disbioza enterica

Sindromul de disbioza enterica consta in perturbarea florei intestinale, care favorizeaza inmultirea excesiva a acesteia in conditii patologice, concomitent cu alterarea integritatii mucoasei intestinale, diminuarea randamentului fortelor imunologice si tulburarea motilitatii, peristaltismul intestinal reprezentand principalul factor ce mentine echilibrul florei intestinale.
Sindromul de ansa intesinala oarba apare in conditiile de staza intestinala localizata, consecutiva dezvoltarii patologice a florei intestinale, ce conduce ulterior la malabsorbtie si steatoree. Manifestarile la nivelul tractului digestiv sunt evidentiate prin dureri ombilicale, disconfort abdominal, diaree, balonari, greata si varsaturi postalimentare. Simptomele de ordin general sugereaza tulburari nutritionale de grad variat, anorexie, astenie si manifestari vegetative diverse intricate cu afectiunea de baza si dominate de simptomatologia caracteristica acesteia.

Sindromul de exsudatie enterica

Sindromul de exsudatie enterica presupune eliminarea in conditii patologice a unei cantitati crescute de fractiuni proteice. In mod normal, prin mecanisme fiziologice de exorbtie intestinala fenomenul de descarcare a proteinelor circulante sau a celor inglobate in enzimele digestive raspunde la catabolismul general proteic in proportie de 40%, contribuind astfel la homeostazia organismului. Trasaturile clinice importante prin care se caracterizeaza exsudatia intestinala sunt reprezentate de denutritia proteica, exteriorizata prin scaderea masei musculare, spasmofilie sau tetanie, scadere ponderala, prezenta edemelor la nivelul membrelor inferioare, astenie fizica, tulburari neuropsihice.
Din cadrul enteropatiilor exsudative face parte limfangiectazia intestinala, ce reprezinta consecinta fenomenului de obliterare al drenajului limfatic de la nivelul intestinului concomitent cu instalarea ectaziilor limfatice, al caror sediu variaza in functie de localizarea obstructiei. Tabloul clinic este dominat de sindromul edematos, din contextul hipoproteinemiei. Simptomele digestive sunt preponderent manifestate discret, episoadele diareice moderate, inapententa, balonarile, greata si varsaturi jalonand intermitent evolutia afectiunii.

Sindromul de malabsorbtie

cuprinde ansamblul diversificat de fenomene carentiale, comune afectiunilor ce intereseaza compartimentul digestiv, exprimate prin mecanisme complexe, in care deteriorarea procesului de absorbtie intestinala ocupa un loc important, insa nu exclusiv. Malabsorbtia se poate intalni in numeroase circumstante patologice, astfel spectrul semnelor clinice este deosebit de variat, de la manifestari subclinice pana la aspecte clinice majore, in unele cazuri, simptomatologia afectiunii de baza fiind cea care domina tabloul clinic.

Afectiuni ereditare cu malabsorbtii selective

Boala Hartnup este afectiunea cu transmitere autosomal-recesiva indusa de perturbarea transportului de aminoacizi neutri la nivelul epiteliului intestinal si tubilor renali. Maladia se manifesta printr-un spectru clinic larg. Cei mai multi dintre pacienti raman asimptomatici, insa, intr-o minoritate de cazuri, fotosensibilitatea cutanata, simptomele neurologice si psihiatrice pot influenta considerabil calitatea vietii. Malnutritia si aportul scazut de proteine din dieta zilnica sunt factorii cardinali care contribuie la morbiditate.
Cistinuria este o afectiune cu transmitere autosomal-recesiva, declansata prin alterarea mijloacelor de transport epitelial al aminoacizilor dibazici si cistinei la nivelul enterocitelor si celulele tubilor renali. Incidenta relateaza o prevalenta crescuta in randul sexului masculin, subiectii acuzand simptome datorate litiazei urinare cistinice si complicatiilor sale in decadele a doua si a treia de viata.
Malabsorbtia triptofanului este evidentiata de tulburarea transportului epitelial al triptofanului. Astfel, la nivelul intestinului, triptofanul prin metabolizarea bacteriologica, formeaza printre altele indigotina, cauza principala a sindromului scutecelor albastre.
Malabsorbtia metioninei se regaseste in maladia Smith-Strang, o afectiune congenitala in care o parte din metionina neabsorbita este convertita prin actiunea coloniilor bacteriene in acid alfa-hidroxi-butiric, fenomen exteriorizat prin scaune diareice profuze si mirosul specific, de hamei al urinei.
Mutatiile la nivelul genei resposanbile cu codificarea sintezei de cotransport sodiu-glucoza la nivelul membranei conditioneaza congenital malabsorbtia de glucoza-galactoza. Simptomele, dominate de scaunele diareice apoase si fermentative, coincid cu debutul alimentatiei pe cale naturala sau artificiala, in continutul careia sunt indentificate glucoza si galactoza sub diferite forme zaharidice. Diagnosticul tardiv sau tratamentul necorespunzator conduc la deshidratari severe, tulburari de crestere, malnutritie si exitus.
Malabsorbtia de fructoza este rar intalnita, manifestata prin incapacitatea de absorbtie a unor cantitati crescute de fructoza provenite prin ingerarea anumitor alimente. Diareea survenita raspunde pozitiv la excluderea sau limitarea aportului de fructoza.
Sindromul Bassen-Kornzweig consta in abetalipoproteinemie si hipocolesterolemie si se manifesta prin malabsorbtie lipidica. Astfel, simptomatologia manifestata include diaree cu steatoree amplificata in urma ingestiei de lipide, anorexie, varsaturi, distensie abdominala, hipotrofie si tulburari de crestere. De asemenea, sunt asociate dereglari morfologice enterocitare si retinopatie.
Sindromul Imerslund-Najman-Grasbeck este o afectiune cu transmitere autosomal-recesiva consecutiva malabsorbtiei selective de vitamina B12, in general, datorita unui defect la nivelul receptorilor ileali specifici pentru complexul alcatuit din factorul intrinsec si vitamina B12. Tabloul clinic se asociaza cu proteinurie si anemie meglaoblastica, iar tratamentul presupune administrarea parenterala periodica de vitamina B12.
Clorhidroreea congenitala este consecinta deficientelor de schimb intre anionii Cl/HCO3 la nivelul ileonului terminal si colonului, cu tulburarea secundara a absorbtiei de sodiu. La nou-nascuti afectiunea se manifesta cu diaree apoasa intensa, abdomen voluminos, scadere ponderala si deshidratare.
Malabsorbtia congenitala a sodiului explica perturbarea mecanismului de schimb Na/H, caracterizandu-se prin diaree apoasa si prezenta sodiului in scaun. Se corecteaza prin rehidratare si administrare de citrat de sodiu.
Hipomagneziemia familiala consta in absorbtia deficitara de magneziu si se manifesta prin tetanie, depresie, iritabilitate, dereglari de comportament. Dozele adecvate de magneziu sunt administrate oral in scop corectibil.
Acrodermatita enteropatica este expresia defectului congenital de absorbtie a zincului. Conduce la eruptii veziculo-pustuloase, stomatita, diaree, hipotrofie, alopecie, apatie si fotofobie. Administrarea preparatelor din zinc actioneaza favorabil impotriva afectiunii.
Sindromul Menke este o afectiune cu transmitere gonosomal-recesiva legata de X, care se traduce prin alterarea generalizata a transportului la nivel celular de cupru. Tulburarile de crestere, aspectul de par aspru, hipopigmentarea, modificarile osoase precum si manifestarile progresive de degenerare cerebrala sunt simptome care alcatuiesc substratul tabloului clinic.
Boala incluziilor microvilozitare se defineste clinic prin scaune diareice apoase instalate din perioada neonatala acompaniate cu deshidratare si malabsorbtie globala. Dereglarile de asamblare si diferentiere ale platoului striat enterocitar conditioneaza manifestarea afectiunii.

Afectiuni duodenale specifice

Sunt descrise in sectiunea Patologie duodenala.

Inflamatia intestinului subtire

Enterita consta in inflamatia acuta sau cronica a intestinului subtire, deseori asociata cu procese inflamatorii de grade diferite la nivelul stomacului si colonului, luand denumirea de gastroenterocolita.
Forma acuta incrimineaza factorii infectiiosi, de etiologie bacteriana sau virala, factorii chimici, diverse medicamente, intoxicatii endo- sau exogene si factorii fizici, prin administrarea excesiva de alimente reci sau prea calde. De asemenea, gastroenterocolita acuta poate rezulta in urma unor reactii alergice. Simptomele debuteaza cu manifestarile sindromului toxic, prin fatigabilitate, indispozitie generala, vertij sau transpiratii, persoanele afectate acuzand in continuare senzatie de plenitudine gastrica, dureri epigastrice si crampe periombilicale, borborisme. Greata si varsaturile consemneaza implicarea mucoasei gastrice si duodenale, diareea sugereaza prezenta procesului inflamator la nivelul intestinului subtire, iar tenesmele rezulta de regula prin implicarea colonului terminal. Paloarea, limba saburala, balonarea abdomenului precum si musculatura hipotonica sunt evidentiate la examenul obiectiv. Sensibilitatea difuza la palpare este resimtita in special periombilical sau pe traiectul colonului, care se poate prezenta spastic, contractat.
Forma cronica este plurietiologica, in favoarea sa pledand factorii endogeni, precum predispozitia ereditara, aclorhidria, interventiile chirurgicale gastrice sau carenta dizaharidica si factorii exogeni, cu pondere inegala, precum infectii virale sau bacteriene, determinand adesea o enterocolita cronica postinfectioasa si infectii parazitare, al caror sediu este localizat in intestinul subtire proximal. Sindromul diareic, predilect postalimentar, este manifestarea cea mai comuna a enterocolitelor cronice, fiind influentat de gradul de severitate al afectiunii si momentul evolutiv. Sindromul enteral, evidentiat prin crampe periombilicale migrante, agitatie abdominala, borborisme si uneori colici intestinale puternice, este asociat cu sindromul jejunal postprandial si sindromul de intoleranta alimentara. Tabloul clinic este completat de sindromul dispeptic gazos, exprimat prin meteorism si flatulenta. Complicatia frecvent survenita este sindromul carential.
Enteritele medicamentoase sunt consecutive administrarii prelungite a unor medicamente, precum neomicina, tetraciclina, tuberculostatice, antimicotice, sulfamide etc. Lezinile dezvoltate la nivelul intestinului subtire sunt insotite de scaun diareic, balonari postalimentare si disconfort abdominal resimtit in regiunea periombilicala. Suspendarea terapiei medicamentoase conduce la atenuarea simptomelor.
Enterita de iradiere este consecinta radioterapiilor efectuate cu scop curativ de cele mai multe ori in cadrul neoplaziei localizate abdominal, dar si din sfera genitala. In faza acuta, care corespunde primelor saptamani de iradiere, incidenta intestinului subtire se traduce prin dureri abdominale colicative si diaree apoasa, manifestari ce dispar dupa suspendarea tratamentului, diminuarea dozelor sau odata cu distantarea temporala a sedintelor terapeutice. Gradul de severitate al simptomelor manifestate in perioada acuta anticipeaza aparitia leziunilor in fazele tardive, cand afectarea intestinului subtire devine certa daca pacientul se confrunta cu sindromul ocluziv sau subocluziv, hemoragii acompaniate de melena, diaree, fistule entero-enterale care presupun scurtcircuitarea suprafetelor de absorbtie implicate, determinand sindromul ansei oarbe, stari piretice sau septice induse de prezenta abceselor, sindromul peritoneal acut, cu perforatii libere si sindromul anemic, identificat predominant in interesarea ileala, interferand astfel cu malabsorbtia vitaminei B12.
Enterita etanolica consta in perturbarea epiteliului intesinal, diminuarea cantitativa a enterocitelor, suprimarea functionalitatii calitative a acestora si reducerea echipamentului enzimatic. Mecanismele sunt induse de abuzul prelungit de alcool, iar din punct de vedere clinic conditioneaza diareea cu steatoree moderata, amplificata frecvent prin corelatia cu leziunile pancreatice si hepatobiliare preexistente. Tabloul clinic este completat de anemii megaloblastice sau macrocitare, polinevrite, reducerea masei musculare, scadere ponderala, dereglari endocrine si tulburari psihice. Modificarile intestinale sunt reversibile si presupun intreruperea consumului de alcool.
Enterita alergica este expresia reactiilor alergice manifestate la nivelul intestinului subtire, prin intermediul unui mecanism imunologic, indus de regula de diversi alergeni alimentari. Intre 1-5% din populatia globala se confrunta pe parcursul vietii cu reactii alergice la alimente. Prevalenta reactiior variaza in functie de obiceiurile gastronomice ale comunitatilor. Sugarii, copii, precum si indivizii cu alergii cunoscute sunt predispusi la manifestarea alergiilor alimentare. Tabloul clinic este diversificat de la soc anafilactic la simptome minore, precum crampe abdominale si balonare. Simptomele tranzitorii gastrointesinale se asociaza frecvent cu fenomene cutanate, eczeme, urticarie, articulare, artralgii, artrite si respiratorii, rinita, astm. La nivelul sistemului digestiv, simptomele pot fi induse de la contactul cu alimentul, prin edem si prurit care intereseaza buzele, mucoasa bucala si limba, urmate de greata si varsaturi, colici abdominale, meteorism si diaree. In cazul formelor cronice, poate fi indus sindromul malabsorbtiv sau se pot manifesta simptome care mimeaza sindromul de intestin iritabil.

Boala Whipple

Este o afectiune sistemica rara, de etiologie bacteriana, in care implicarea intestinala este in prim-plan. Raporul barbati/femei se estimeaza la 8/1, iar incidenta predomina la persoanele cu varsta cuprinsa intre 30-50 de ani. La nivelul sistemului digestiv este indus sindromul diareic, frecvent cu steatoree, insotit uneori de melena sau rectoragii. Sunt evidentiate si durerile abominale periombilicale, meteorism. Evolutia cronica este consecutiva cu instalarea sindromului de malabsorbtie, care conditioneaza scaderea ponderala, edemele hipoproteice, carente hidroelectrolitice, hipovitaminoze sau deficitul imun. Fenomele severe de malabsorbtie conduc inevitabil la exitus in aproximativ 12 luni de la declansarea simptomelor de sindrom diareic.

Parazitoze intestinale

Infestarea cu Giardia lamblia determina giardiaza, a carei incidenta la nivel global este evaluata estimativ intre 5-25%, predominanta la persoanele expuse unor conditii igienico-sanitare precare sau in colectivitatile de copii. Tabloul clinic variaza de la absenta simptomelor pana la diaree fulminanta si malabsorbtie, manifestarea simptomelor evoluand acut sau cronic. Perioada de incubatie in giardioza acuta este de minim 5-6 zile, simptomele incluzand diaree, durere abdominala, meteorism, eructatii, flatulenta, greata si varsaturi. In cazul giardiozei cronice predomina flatulenta exacerbata, scaune apoase, eructatii si uneori pierdere ponderala. Perioadele de manifestare pot fi discontinue, persistand intermitent pana la cativa ani.
Amoebiaza este infectia cu Entamoeba histolytica, endemica in regiunile tropicale. Frecventa afectiunii este apreciata la 10% din populatia globului, de cele mai multe ori asimptomatica (90%), cazurile simptomatice prezentand manifestari clinice de dizenterie amoebiana cu pana la 10-12 scaune/zi cu continut de sange si mucus si febra in mai putin de 40% din cazuri. De asemenea, in 95% din cazuri se dezvolta abcesul hepatic amoebian la aproximativ 5 luni de la infectare, persoanele acuzand concomitent febra si dureri in hipocondrul drept care pot iradia spre umar.
Criptosporioza este determinata de invazia speciilor de Cryptosporidium care infecteaza celulele epiteliului intestinal. Forme asimptomatice de infectie sunt intalnite atat la pacientii imunocompetenti cat si la imunodeprimati. Totusi, cand afectiunea se manifesta asimptomatic, dupa o perioada de incubatie de aproximativ o saptamana, indivizii imunocompetenti acuza diaree apoasa, nesanguinolenta asociata cu durerei abdominale, greata, anorexie, febra si scadere ponderala, iar in cazul indivizilor imunodeprimati, diareea evolueaza cronic, persistenta si abundenta, uneori pana la 25 L/ zi, conducand astfel la depletii hidroelectrolitice semnificative, pierdere in greutate, casexie.
Teniaza provocata de invazia viermilor din genul Taenia, precum Taenia saginata sau Taenia solium, care pot fi intalniti in portiunea proximala a jejunului. Constientizarea infectarii devine certa prin notificarea proglotelor in materiile fecale eliminate uneori concomitent cu senzatii usoare de disconfort perineal. De asemenea, sunt prezente si manifestari digestive, precum durere abdominala moderata, greata, tulburari ale apetitului, pierdere in greutate, diaree.
Ascaridioza este determinata de instalarea parazitului nematod adult Ascaris lumbricoides in lumenul intestinului subtire, dupa migrarea larvelor prin intermediul circulatiei la nivelul plamanilor si ficatului. Unele cercetari estimeaza incidenta infectarii la 1 miliard de persoane, insa cei mai multi indivizi prezinta o incarcatura redusa de viermi, fiind astfel asimptomatici. In regiunile de clima tropicala si subtropicala, persoanele sunt infectate in proportie de 90%, iar in Romania, frecventa este apreciata intre 15-30%. Faza pulmonara a migrarii larvare este exprimata prin dezvoltarea tusei iritative, neproductiva insotita de disconfort substernal, accentuat prin inspir profund. Febra intalnita deseori poate depasi 38. 5 C. In infectiile masive, pacientii se pot confrunta cu ocluzia intestinului subtire, complicata uneori cu perforare, invaginare sau volvulus. Migrarea viermelui poate obstructiona arborele biliar, provocand colica biliara, colangita sau colecistita, iar ascensiunea in esofag determina tuse si eliminarea orala a viermelui.

Candidoza intestinala

Este determinata de proliferarea necontrolata a coloniilor saprofitice normale de microorganisme din genul Candida, prezente la nivelul tubului intestinal, de obicei in urma terapiilor complexe de antibiotice cu spectru larg, conducand astfel la penetrarea in profunzime a peretelui intestinal, de unde in anumite circumstante se disemineaza catre diferite organe. Simptomatologia intestinala este corelata cu episoade diareice recidivante, sindrom dispeptic gazos, manifestat prin flatulenta si distensie abdominala, dureri abdominale, caracterizate deseori prin colici intestinale, precum si cu dezvoltarea fenomenelor rectosigmoidiene, precum tenesme, prurit sau rectoragii.

Diverticulii intestinali

Diverticulii intestinului subtire coincid cu procesele expansive sacciforme dezvoltate in peretele intestinal unde comunica cu lumenul acestuia.
La nivelul duodenului, diverticulii sunt intalniti la aproximativ 2-10% dintre subiecti, de regula interesand fata interna a duodenului descendent. Alte detalii se gasesc in sectiunea Patologie duodenala.
Diverticulii jejun-ileonului
sunt identificati cu o frecventa de 0,1-2,3% dintre subiectii supusi examinarilor radiologice si respectiv 1,1% in urma unor laparotomii. La persoanele trecute de a 6-a decada a vietii, frecventa creste pana la 4%. In 80% din cazuri, sunt localizati la nivelul jejunului. Diverticulii evolueaza de cele mai multe ori asimptomatic. Totusi, in unele situatii sunt semnalate dureri abdominale vagi, sindrom de malabsorbtie, particularizat prin diaree cu steatoree, anemie megaloblastica si hipoproteinemie, premergator unui sindrom de ansa stagnanta insotita de suprapopularea bacteriana endoluminala. Pseudoocluzia intesinala poate aparea la persoanele cu varsta inaintata. In cazul proceselor inflamatorii cronice la nivelul diverticulilor, durerile periombilicale corelate cu diareea intermitenta domina tabloul clinic, iar in cazul diverticulitei acute manifestarile clinice sunt similare apendicitei si colecistitei acute. Perforatia cu peritonita generalizata, ocluzia intestinala si hemoragia digestiva sunt in ordinea descrescatoare a frecventei complicatiile cu care dezvoltarea diverticulilor jejun-ileali debuteaza clinic in aproximativ 7-13% din cazuri. Cand se pune tardiv, rata de mortalitate este evaluata la 33-48%.
Diverticulul Meckel constituie cea mai frecventa anomalie congenitala a intestinului, rezultata in urma disparitiei incomplete a canalului omfalo-mezenteric, fiind prezent la aproximativ 1-4% din populatia globala. Localizarea frecventa a diverticulului Meckel este apreciata la o distanta de 80-85 cm de valva ilecocecala. In mai putin de 4% din cazuri, gazdele diverticulului Meckel vor acuza simptome, consecintele unor complicatii precum hemoragii diverticulare, ocluzie intestinala, diverticulita acuta, perforatie sau ulceratie peptica diverticulara.

Sindromul intestinului scurt

Este o denumire generica care cuprinde totalitatea factorilor care conditioneaza diminuarea semnificativa a suprafetei de absorbtie prin intermediul rezectiilor intestinale sau by-pass. Faza incipienta a simptomatologiei postoperatorie se manifesta prin diaree profuza, deshidratare si diselectrolitemie. In perioadele intermediare predomina sindromul malabsorbtiv acompaniat de deficit nutritional global si scadere ponderala. Tardiv, sindromul intestinului scurt este asociat cu un echilibru metabolic relativ, corespunzator diareei cu steatoree, a carei persistenta este exprimata variat.

Tuberculoza intestinala

Reprezinta o forma de tuberculoza primara, prin care bacilul Koch de tip bovin ajunge la acest nivel prin intermediul laptelui ingerat nefiert sau tuberculoza secundara, prin care bacilul Koch cantonat la nivel pulmonar, in aproximativ 10% din cazurile de tuberculoza pulmonara severa, migreaza prin sputa inghitita in tubul digestiv, unde in aproape jumatate din situatii se localizeaza la nivelul regiunii ileocecale. Starile febrile si subfebrile, transpiratiile nocturne, scaderea ponderala si inapetenta releva sindromul de impregnare bacilara la care se adauga manifestari digestive precum durere abdominala intermitenta si uneori colicativa, greata si varsaturi, scaune diareice. In 25-50% din cazuri, la examenul obiectiv se pune in evidenta prin palpare in flancul drept o formatiune abdominala.

Obstructia intestinala

Ocluzia intesinului subtire survine in 70-75% din cazuri in urma aderentelor si herniilor externe. Astfel, obstructia de tip mecanic la acest nivel se caracterizeaza prin distensie abominala, dureri abdominale colicative, cu sediul in regiunea epigastrica si periombilicala, acompaniate de borborisme audibile. Locatia ocluziei influenteaza cantitativ si calitativ varsaturile, survenite in mod frecvent. Tabloul clinic este completat de sughit si constipatie in cazul ocluziilor complete sau diaree ocazionala in ocluziile partiale. Rata de mortalitate prin ocluzia intestinului subtire este evaluata la 10% din cazuri, formele strangulate, identificate in proportie de 25-34% din totalul ocluziilor manifestate, fiind cele responsabile in mai mult de jumatate din situatii.
Pseudoobstructia intestinala este o dereglare cronica a motilitatii, de obicei duodenojejunale, care simuleaza frecvent obstructia mecanica. Factorii care influenteaza evolutia pseudoobstructiei intestinale sunt variati incluzand afectiuni jejunale, by-pass jejunoileal, intoxicatie cu diverse medicamente, boli neurologice, boli endocrine sau afectiuni de colagen vascular. Tabloul clinic este dominat de varsaturi alimentare sau biloase si distensie abdominala. De obicei, nu necesita interventie chirurgicala, intrand in remisiune dupa cateva zile.

Enteropatia glutenica

Este definita prin prezenta malabsorbtiei, corelata cu tulburarile morfologice atrofice ale mucoasei intestinale care presupun un raspuns clinic si morfologic pozitiv la excluderea glutenului din alimentatie. Frecventa afectiunii variaza, fiind distribuita inegal din punct de vedere geografic. Astfel, in Europa, prevalenta formei simptomatice este evaluata la aproximativ 200 / 100.000 de persoane, iar valori cu mult diminuate sunt inregistrate in regiunea de sud-est a Asiei si China. Prin intermediul metodelor de screening serologic, premergatoare biopsiei jejunale, utilizate in vederea depistarii formelor asimptomatice, incidenta afectiunii a fost redimensionata la valori surprinzatoare precum 1 caz / 200-300 persoane. Aproape 25% din persoanele adulte cu enteropatie glutenica prezinta istoric al afectiunii in perioada copilariei, iar in 10% din cazuri este observata anamneza familiala pozitiva.
In copilarie, debutul corespunde cu introducerea fainoaselor in alimentatie, simptomul principal fiind constituit de diaree, a carei frecventa este identificata in 50-87% din cazuri. Bilantul negativ al greutatii, corelat cu sindromul malabsorbtiv, descrie involutia ponderala cu care se confrunta copilul, iar distensia abdominala, care contrasteaza cu slabirea generala completeaza triada celiaca.
La persoanele adulte simptomul cardinal este, de asemenea, diareea, manifestata in 66-90% din cazuri si evacuata intre 3-20 ori pe zi. Tulburarile de tranzit survin in special in efort fizic prelungit, stres sau alimentatie necorespunzatoare, iar scaderea ponderala este consecinta malabsorbtiei si anorexiei. Tabloul clinic este completat de sindromul dispeptic gazos, greata si varsaturi, dureri abdominale moderate.
Inventarul factorilor externi care determina actualizarea formei latente de enteropatie glutenica este reprezentat de infectii gastrointestinale si infestatii parazitare, carente nutritionale, stres metabolic sau tumori maligne coexistente. Posibilitatea complicatiilor, in special maligne, care marcheaza evolutia afectiunii, influenteaza prognosticul.

Sprue tropical

Este o afectiune infectioasa cu distributie geografica predilecta regiunilor de climat tropical, manifestata de regula prin intricarea factorilor evidentiati prin popularea intestinului subtire cu specii bacteriologice toxigene in concordanta cu deficitul de acid folic. Debutul este dominat de scaune diareeice apoase, acompaniate de dureri abdominale colicative migrante, dispepsie gazoasa si uneori stari febrile. Sindromul de malabsorbtie se instaleaza ulterior, progresiv, persoanele afectate acuzand la 2-4 luni simptome de carenta ale acidului folic, intensificate la aproximativ 6 luni, cand se dezvolta manifestarile majore ale sindromului anemic in corelatie cu carenta de vitamina B12 indusa.

Carenta dizaharidazica

Desemneaza sindromul caracteristic ansamblului de manifestari a caror trasatura specifica este redata de intoleranta la dizaharidele alimentare. Fenomenul este consecinta absentei totale sau partiale a dizaharidazei corespunzatoare la nivelul marginii striate a enterocitelor. Tabloul clinic este dominat de manifestari care ating maximum de intensitate in urma ingerararii dizaharidului corespunzator dizaharidazei carentiale. Astfel, postalimentar apar dureri abdominale colicative migrante cu senzatie de agitatie abdominala, manifestata prin borborisme, finalitatea crizei fiind semnalata prin emisia scaunelor neformate de caracter intens fermentativ. In cazul deficitului partial, simptomatologia se manifesta la ingerarea cantitatilor crescute de dizaharide, caracterizandu-se cu dureri abdominale semitardive, la aproximativ 3-4 ore sau simuland aspectul de intestin iritabil. Permanentizarea simptomelor survine in urma consumului prelungit, precedend astfel declansarea sindromului malabsorbitv. Din cadrul afectiunilor carentiale dizaharidazice, cel mai frecvent intalnita este carenta lactazica, exprimata prin intoleranta la lactoza. Prevalenta descrie variatii largi din punct de vedere al distributiei geografice si al apartenentei etnice, in raport cu modul de viata si frecventa consumului de lapte. Tabloul clinic se suprapune cu cel al carentelor dizaharidazelor in general, cu mici abateri in situatia carentei congenitale.

Gastroenterita eozinofilica

Se manifesta rar printr-o infiltratie eozinofilica localizata sau difuza care intereseaza una sau mai multe zone ale tubului intestinal. Este predilecta persoanelor care isi desfasoara cea de-a treia decada a vietii, sexul masculin fiind usor predominant. Tabloul clinic polimorf se datoreaza interesarii variabile a afectiunii. Astfel, poate imbraca aspectul unei suferinte acute cu durere abdominala si diaree. Abdomenul acut prin ocluzie este simulat in interesarea musculaturi, in special la nivel piloric, iar ascita si uneori pleurezia sunt prezente in implicarea seroasei. Formele cronice evolueaza cu sindrom dureros, dispeptic gastric si enteric, meteorism, scadere ponderala. Intre 20-90% din cazuri este identificata hipereozinofilia in sangele periferic. Malabsorbtia si pierderea de proteine sunt cele mai frecvente complicatii.

Boala Crohn la nivelul ileonului terminal

Coafectarea ileo-colonica in boala Crohn este apreciata in 50-55% din cazuri, iar ileonul terminal este afectat solitar in 25-30%. 25% din pacientii cu ileita terminala acuza si leziuni perianale. Estimativ, intarzierea diagnosticului in medie este de 38 de luni pentru interesarea exclusiv ileala, simptomele initiale nefiind satisfacator de revelatoare, maladia evoluand lent, progresiv. In momentul diagnosticarii, descrescator ca frecventa, simptomele sunt reprezentate de diaree, leziuni anale, astenie, scadere ponderala si durerile abdominale. Tendinta la recidiva este caracteristica evolutiva a afectiunii. Ocluziile sunt cele mai frecvente, manifestate sub forma sindromului Koenig, ca episoade de subocluzie sau ocluzie acuta secundara unei stenoze intestinale. Fistulele sunt identificate in 30% din cazuri, iar prezenta abceselor este evidentiata prin febra.

Limfoame maligne nonhodgkiniene primare intestinale

Localizarea digestiva este constata in 36% din cazuri, intestinul ocupand pozitia secunda in clasamentul frecventei organelor afectate la nivel digestiv, dupa segmentul gastric. In aproximativ 85% din cazuri, limfoamele digestive sunt de tip B. La nivelul intestinului subtire rata de malignizare este de 12,5-18%, majoritatea pacientilor avand varste cuprinse intre 50-70 ani, raportul barbati/femei fiind estimat la 2/1. Tabloul clinic este evocator pentru o afectiune digestiva sau complicatie chirurgicala, 40% dintre pacienti prezentandu-se cu peritonite si 20% cu ocluzii.

Ulcer intestinal si enterita ulcerativa

Ulcerul intestinal este etichetat sub denumirea de ulcer intestinal idiopatic, etiologia si patogeneza nefiind bine definite. La nivelul ileonului este de doua ori mai frecvent decat in cazul jejunului. Sindromul subocluziv domina tabloul clinic, iar complicatiile caracteristice ulcerelor, stenoze, hemoragii, perforatii, contribuie la diagnosticare. Ulceratii intestinale pot aparea si in boala Behcet sau lupus eritematos sistemic.
Substratul enteritei ulcerative este redat de dezvoltarea ulceratiilor, care pot perfora intestinul in cazul jejunitei sau ileitei. Se manifesta prin crampe abdominale, diaree cu steatoree, febra, denutritie. Rata de mortalitate este evaluata la 80% pe parcursul unui an.

Pneumatoza chistica intestinala

Se defineste prin prezenta formatiunilor microchistice izolate sau compacte, situate la diferite straturi ale peretelui intestinal. Simptomatologia este deseori absenta, insa poate debuta prin complicatii precum ocluzii intestinale sau fenomene periteoneale, pacientii acuzand diaree, varsaturi intermitente si stari subfebrile.

Tumorile intestinului subtire

Detalii despre tumorile duodenului sunt descrise in sectiunea Patologie duodenala.
Tumorile benigne jejun-ileale
sunt identificate in 60% din totalul cazurilor benigne survenite la nivelul tractului digestiv. Cele mai frecvente sunt lipoamele intestinale, prezente la nivelul tesutului adipos submucos, predilecte persoanelor cu varsta inaintata si subiectilor cu lipomatoza, si leiomioamele, originare in stratul muscular neted. De cele mai multe ori acestea evolueaza preponderent asimptomatic, existenta lor devenind suspicioasa cand subiectii dezvolta un tablou clinic nepatognomonic care include frecvent dureri in etajul abdominal superior, acompaniate de hemoragii latente, exteriorizate uneori prin melena, fenomene subocluzive sau ocluzive, intalnite mai des in cazul lipoamelor, meteorism, greata si varsaturi. In cazuri rare s-au constat pierderi in greutate.
Tumorile maligne jejun-ileale sunt rar intalnite, in proportie de 1% din totalul cancerelor gastrointestinale. Frecventa este proportionala cu varsta, iar incidenta in randul sexului masculin este mai crescuta.
Adenocarcinomul este cel mai des intalnit, in 2/3 din situatii interesand jejunul si 1/3 ileonul. Debutul are caracter insidios si se manifesta prin disconfort epigastric, balonare, dureri, a caror intensitate creste progresiv, pacientul acuzand in timp un bilant ponderal negativ, fenomene de ocluzie intestinala, sindrom anemic si melena. Prognosticul este rezervat, supravietuirea la 5 ani fiind apreciata pana la 25% din cazurile cand tratamentul chirurgical se desfasoara in etapele precoce.
Leiomiosarcomul este identificat in 10% din totalul cancerelor care afecteaza intestinul subtire, iar raportul fata de leiomiosarcoamele localizate la nivel duodenal este de 4/1. Hemoragiile oculte de cauze neprecizate poate creste suspiciunea prezentei unui leiomiosarcom. Dereglarile digestive absenteaza sau se manifesta necaracteristic, iar in cazuri rare este provocata ocluzia intestinala. Supravietuirea la 5 ani este evaluata la 20-25%.
Tumorile carcinoide sunt localizate cu precadere la nivelul tractului gastrointestinal, in 85% din cazuri, iar la nivelul intestinului subtire sunt descoperite in proportie de 34%. In cele mai multe situatii, tumorile carcinoide se prezinta asimptomatic, fiind descoperite accidental, iar manifestarile corelate cu prezenta tumorii sunt evidentiate prin hemoragie digestiva, fenomene de ocluzie intestinala si de infarctare a unui segment intestinal. In contextul metastazelor hepatice, sindromul carcinoid este relevant prin manifestari paroxistice si cronice.

Data actualizare: 12-05-2013 | creare: 21-09-2012 | Vizite: 13759
Alte articole din aceeași secțiune:

Medicina naturistă - mit sau realitate?
Una dintre cele mai mari controverse în medicină o reprezintă tratamentul alternativ naturist. Ca urmare am luat cele mai importante domenii și le-am analizat obiectiv. Aflați ce spun studiile: Accesați lista completă pe secțiunea dedicată medicinei naturiste
ROmedic a implinit 10 ani ROmedic a implinit 10 ani