Suprarenalele (glandele suprarenale)

Glandele suprarenale sunt localizate la polul superior al rinichilor, retroperitoneal, incastrate in tesut adipos. Acestea sunt impartite in doua: corticala si medulara, acestea diferind atata din punct de vedere anatomic cat si embriologic si functional. De aceea sunt tratate diferit: corticosuprarenala si medulosuprarenala.

Anatomia glandelor suprarenale

Zona corticala este situata la periferie, inconjurand zona medulara. Corticala este alcatuita dintr-un epiteliu secretor dispus in trei zone:
- zona glomerulara situata cea mai periferic unde are loc sinteza si secretia aldosteronului.
- zona fasciculata unde are loc biosinteza si secretia cortizolului.
- zona reticulata care stabileste contact cu medulara si care este sediul biosintezei si secretiei hormonilor sexoizi
Corticala are origine mezodermica si secreta hormoni corticosteroizi iar vascularizatia acesteia este asigurata de arterele renale si foarte putin de aorta.
Zona medulara are in componenta sa celule mari, ovalare care contin granule de neurosecretie. Din punct de vedere embriologic, aceasta are origine ectodermica iar din punct de vedere functional, ea secreta catecolamine.
Vascularizatia medularei este realizata de arterele medulare si sitemul port (dreneaza sangele partial desaturat de oxigen care iriga corticala).
Medulosuprarenala face parte din sistemul nervos simpatic si reprezinta 10 % din greutatea totala a glandelor suprarenale.

1. CORTICOSUPRARENALA

Hormonii secretati de corticosuprarenala sunt corticosteroizi proveniti din colesterol, toti avand comun nucleul ciclopentanoperhidrofenantrenic cu 17 atomi de carbon dispusi in patru inele.
Hormonii mineralocorticoizi si glucocorticoizi: numarul de atomi creste rezultand nucleul pregananic
Hormonii androgeni: numarul de atomi creste rezultand un nucleu androstanic
Hormonii estrogeni: numarul de atomi creste rezultand un nucleu estranic.
In acest fel steroizii sunt impartiti in trei grupe, in functie de numarul de atomi de carbon: C21, C19 si C18.

A. HORMONII GLUCOCORTICOIZI

Precursorul corticosteroizilor este colesterolul provenit din sinteza de novo si din captarea din lipoproteinele plasmatice.
Pregnenolonul rezulta in urma actiunii unor enzime mitocondriale. Acesta este sursa hormonilor steroizi. El va fi oxidat si izomerizat la progesteron. Acesta la randul sau e convertit in 17-alfa-hidroxiprogesteron care este precursor al cortizolului, aldosteronului di hormonilor sexoizi. Urmatorul pas este transformarea celui din urma in 11-alfa-deoxicortizol care va fi transofrmat in cortizol.
In ceea ce priveste aldosteronul, punctul de plecare e reprezentat de progesteron care e convertit in 11-deoxicorticosteron, acesta in corticosteron care va deveni aldosteron.
In zona fasciculata, sub actiunea 21-beta-hidroxilazei apare 11-deoxicorticosteron si 11-deoxicortizol, cel din urma fiind dusi inapoi in mitocondrie unde formeaza corticosteronul si cortisolul.
- Concentratia cortizolului in plasma: 40-180 nanograme/ml
- Concentratia corticosteronului: 2-14 nanograme/ml.
Cortisolul se gaseste in forma legata (95%) si forma libera.
In forma legata, in 80% din cazuri este legat de transortina (CBG) si in 15% din cazuri de albumine. Atunci cand este in forma legata, este inactiv.
In forma libera (5-6%) cortizolul este biologic activ. Aceasta trece cu usurinta prin membrana celulara, asigurand reglarea secretiei de cglucocorticoizi prin feedback negativ.
Sediul metabolizatii cortizolului si a cortisonului este ficatul, proces realizat cu ajutorul reductazei inelului A rezultand 5-alfa-tetrahidrocortisol si 5-alfa- tetrahidrocortizon.

Efectele :
- asupra metabolismului glucidic: conserva glucoza, creste sinteza glucozei
- asupra metabolismulu protidic: stimuleaza gluconeogeneza, ureogeneza, glicogenoliza.
- asupra metabolismului lipidic: stimuleaza lipoliza, creste concentratia acizilor grasi liberi plasmatici
- asupra sistemului osos: inhiba sinteza de colagen, creste ritmul resorbtiei osoase.
- asupra organelor hematopoetice si sistemului imun: stimuleaza eritropoeza, reduc inflamatia
- asupra sistemului nervos: cresc apetitul si aportul alimentar simultan, prin inhibarea leptinei
- asupra rinichilor: cresc rata filtrarii glomerulare.

Mecanisme de reglare:
Adecvarea secretiei de cortizol in functie de nevoi se face prin intermediul axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenala.
Hipotalamusul secreta CRH, acesta ajunge pe calea circulatiei sanguine la hipofiza anterioara unde va stimula celulele sa secrete ACTH. Acesta va stimula celulele din zona fasciculata a cortexului suprarenal, realizand astfel cresterea nicelului intracelular al AMPc.
Ritmul circadian al secretiei: secretia cortizolului este variabila, cu un maxim secretor dimineata (intre orele 10.00 - 12.00) si cu un minim seara.

B. HORMONII MINERALOCORTICOIZI

Hormonii principali produsi in zona glomerulara sunt aldosteronul si desoxicorticosteronul.
Aldosteronul circula in forma legata (60%) si sub forma libera (40%), cea mai mare parte a acestuia diind inactivata in tetrahidroaldosteron care e conugat cu acid glucuronic in ficat, apoi este excretat la nivel renal prin urina.
Efecte:
- reabsorbtie sodiu la nivel renal, secundar reabsorbtie clor, apa
- mentinere homeostazie hidro-electrolitica
Secretia de aldosteron este in principal sub controlul sistemului renina-angiotensina si concentratiei extracelulare a potasiului.
Ritmul circadian: secretia de aldosteron are variatie diurna, prezentand un nivel ridicat dimineata si mai scazut pe parcursul zilei.

C. HORMONII SEXOSTEROIZI

In zona reticulara se produc dehidroepiandrosteron si androstendion.

Patologie asociata corticosuprarenalei:

Insuficienta globala - Boala Addison:
- manifestarile apar cand peste 90% din glanda este distrusa. Aceasta apare ca urmare a unei distrugeri autoimune sau infectioase (suprarenalita bacilara). Tabloul clinic va fi dominat de hiponatremie, hipopotasemie, hipoglicemie.
- simptome asociate frecvent sunt oboseala si anorexia.

Excesul de glucocorticoizi - sindromul Cushing:
- provocat de o secretie excesiva de ACTH, aparuta in 80% din cazuri din cauza unui adenom hipofizar si in 20 % din cazuri de o tumora extrahipofizara, caz in care afectiunea se numeste „sindromul ACTH-ului ectopic”.
-manifestari majore: reducerea masei musculare, toleranta scazuta la glucoza, hipercatabolism lipidic, hirsutism

Excesul de mineralocorticoizi:
- Boala Conn (hiperaldosteronism primar)
- hiperaldosteronism secundar provocat de stenoza arterei renale sau de o tumora secretanta de renina
- sindrom exces aparent de mineralocorticoizi
Manifestarile: hipokalemie, hipertensiune arteriala

Metode de explorare a corticosuprarenalei:

- dozari hormonale statice: - dozare cortizol plasmatic
- dozare cortizol urinar
- dozare hidroxicorticosteroizi
- dozare ceto-steroizi
- dozare aldosteron
- explorari dinamice: - proba de inhibitie cu dexametazona
- proba de stimulare cu ACTH determina dublarea nivelului cortizolemiei.

2. MEDULOSUPRARENALA

Sinteza catecolaminelor porneste de la tirozina, in biosinteza fiind implicate mai multe enzime: tirozin-hidroxilaza, aminoacid decarboxialza, dopamin-beta-hidroxilaza, feniletanolamin-N-metiltransferaza.
In medulosuprarenala umana predomina adrenalina, cu un procent de 85-90%.
In plasma majoritatea catecolaminelor si dopamina circula in forma conjugata, inactivate biologic.
Metabolizarea adrenalinei si noradrenalinei se face pe doua cai, care duc insa spre acelasi metabolit final: acid vanilmandelic.
Pentru a limita in timp efectele catecolaminelor, acestea sunt inactivate dupa eliberare prin intermediul degradarii sau sunt depozitate in celulele cromafine.

Mecanisme de reglare a sintezei de catecolamine:

Reglarea secretiei de catecolamine e in principal nervoasa, insa intervin si factori umorali (dioxid de carbon, potasiu).
Productia catecolaminelor e dependenta de:
- intensitatea stimulului nervos
- nivelul secretiei de catecolamine
- influentele hormonale

Metode de explorare a medulosuprarenalei:

- dozarea acid vanilmandelic urinar
- dozare catecolamine in sange (normal pentru noradrenalina: 10-350 picograme/ml, pentru adrenalina: 20-60 picograme/ml)
- masurarea tensiunii arteriale in mod repetat si constatarea raspunsului tensional la proba ortostatica
- ecografie, RMN.