Timusul

Timusul este o glanda cu structura mixta, cu rol de epiteliu secretor si organ limfatic. Este localizat retrosternal. Se dezvolta in copilarie, atingand un maximum la pubertate dupa care involueaza. Rolul principal al timusului este de organ limfatic entral dar indeplineste si rol de glanda endocrina.

Anatomie / structura

Timusul este delimitata la periferie de o capsula conjunctiva care trimite catre interior numeroase septuri care delimiteaza lobulii timici.
De la periferie catre centru se descriu urmatoarele zone: corticala, jonctiunea cortico-medulara si medulara.
Corticala este formata din limfoblasti organizati in lobului, celule-doica cu rol in nutritia si pregatirea limfoblastilor T, celule epiteliale si macrofage.
Jonctiunea cortico-medulara este bogata in vase, mai ales arteriole si contine limfocite T imature si mature, limfocite B si plasmocite.
Medulara este formata din celule epiteliale, celule dendritice, limfocite B si limfocite T mature. La nivelul acesteia se gasesc corpii Hassal care sunt alcatuiti din celule epiteliale dispuse concentric.
Limfocitele T migreaza din zona corticala in zona medulara, unde se matureaza sub actiunea celulelor-doica. De aici parasesc timusul urmand sa colonizeze organele limfoide periferice, la care ajung prin intermediul sistemului circulator.
Rolul principal al limfocitelor T este de recunoastere si distrugere a celulelor proprii modificate, prevenind aparitia cancerului.
Vascularizatia timusului este asigurata de arteriole si capilare care sunt inconjurate de prelungiri ale celulelor epiteliale reticulare.
Capilarele timusului au permeabilitate scazuta pentru proteine, acestea avand un epiteliu nefenestrat si o membrana bazala foarte groasa. Cu ajutorul acesteia, se consituie BARIERA TIMUS-SANGE, deoarece se impiedica astfel patrunderea antigenelor circulante in corticala timusului.
Timusul are doar vase limfatice eferente localizate in peretii vaselor sanguine si in tesutul conjunctiv care intra in alcatuirea septurilor si a capsulei.

Fiziologie - rol, functii, mecanisme

Timusul este locul de secretie al unor hormoni specifici:
- timulina: stimuleaza evolutia celulelor stem pluripotente catre linia limfocitara cu formarea limfocitelor T. Concentratia serica a acestui hormon scade cu varsta
- factorul umoral timic. Are rolul de a stimula imunitatea mediata celular, prin intermediul limfocitelor T.
- timozine. Acestea au rol in diferentierea si maturarea limfocitelor T si stimularea secretiei unor hormoni hipotalamici (GnRH) si hipofizari (GH, ACTH, LH).
- timopoetina are efecte asupra sinapselor neuro-musculare. Este crescut in hiperplazia timica asociata cu miastenia gravis. Aceasta boala apare in urma actiunii unor anticorpi orientati impotriva receptorilor specifici pentru acetilcolina.
Alte molecule cu rol reglator al activitatii nervoase si metabolice secretate de timus sunt:
- neurtotensina
- oxitocina
- calcineurina
- peptit atrial natriuretic

Sistemul endocrin difuz

Este un grup de celule cu functie endocrina locala care au capacitatea de a capta si decarboxila precursori aminici pana la amine biogene (APUD).
Astfel de celule se gasesc in: epifiza, hipofiza, tiorida, paratiroide, suprarenale, pancreasc, ficat, glande mamare, timus, cord, limba, plamani, uter, ovare etc.
Rolul acestora este de a secreta hormoni locali (enkefaline, endorfine, dinorfine), substante implicate in modularea durerii (histamina, substanta P, bradikinina, serotonina), secretina, calcitonina, colecistokinina, motilina, bombezina, peptide vasoactive.
Functiile timusului sunt inhibate de hormonii steroizi care produc involutia acestei glande.

Patologie asociata timusului

In timoame (hiperplazia timusului) asociate cu miastenia gravis creste exagerat secretia timopoetinei, un hormon polipeptidic alcatuit din 49 aminoacizi, cu efecte asupra sinapselor musculare.
Aceasta boala determinata de aparitia unor auto-anticorpi impotriva receptorilor pentru acetilcolina duce la incapacitatea de a produce contractie a muschilor la care anticorpii blocheaza sau distrug receptorii pentru acetilcolina de la nivelul jonctiunii neuromusculare.
Cei mai afectati muschi sunt cei de la nivelul fetei, mai exact cei care controleaza miscarile ochilor, ale pleoapei, inghititul si vorbirea.