Tiroida

Tiroida este cea mai mare glanda din organism, situata in regiunea cerviala anterioara median corespunzator proiectiei vertebrelor C5-C7 si T1, este nepereche si are aspect simetric. Importanta ei este data de secretia hormonilor tiroidieni, esentiali pentru dezvoltarea sistemului nervos, cresterii si dezvoltarii staturale si sexuale optime.

Anatomie si structura tiroidei

Macroscopic: tiroida este formata din doi lobi uniti inferior prin intermediul unui istm, uneori putand fi atasat si lobul piramidal.
Glanda tiroida are o vascularizatie extrem de bogata, in concordanta cu activitatea sa intensa.
Microscopic: tiroida este compusa din foliculi tiroidieni care au aspect sferic, cu diametru intre 200-300 micrometri. Acestia prezinta la periferie tireocite si in centru coloid, o substanta cu consistenta de gel.
Principala proteina din coloid este tireoglobulina, aceasta fiind precursorul hormonilor tiroidieni.
De asemenea, in structura tiroidei pot exista si celule C, secretoare de calcitonina.
Volumul tirocitelor este variabil, depinzand de starea de activitate: in repaus epiteliul are aspect turtit iar in activitate este inalt.
Vascularizatia tiroidei este asigurata in principiu de patru trunchiuri arteriale majore, uneori mai putand exista un trunchi arterial suplimentar: artera tiroida ima.
- arterele tiroidiene superioare (dreapta si stanga) provenite din artera carotida externa
- artere tiroidiene inferioare (dreapta si stanga) derivtae din trunchiul tireo-cervico-scapular, ramura a arterei subclaviculare.
Inervatia simpatica a glandei tiroide este asigurata de ganglionii simpatici cervicali, pe cand inervatia parasimpatica provine din nervul vag.

Fiziologia glandei tiroide - Rol, functii, mecanisme

Rolurile tiroidei sunt legate de secretia hormonilor tiroidieni. Glanda tiroida este singura structura din organism capabila sa acumuleze iod, acesta fiind necesar sintezei hormonilor tiroidieni: T3 (tri-iodotironina) si T4 (tetra-iodotironina/tiroxina).
Hormonii tiroidieni sunt esentiali pentru dezvoltarea sistemului nervos, cresterii si dezvoltarii staturale si sexuale optime.
Sinteza acestora depinde de aportul zilnic de iod, astfel ingestia adecvata de iod avand o importanta deosebita in acest sens.
Surse majore de iod sunt: apa, sarea iodata dar si unele medicamente.
Epurarea plasmei de iod (clearence-ul iodului) e realizata de rinichi si glanda tiroida, o parte fiind necesara pentru sinteza hormonilor tiroidieni, iar cealalata parte fiind eliminata prin urina.
Doza zilnic recomandata de iod este de 150 micrograme, totusi un aport de 75 micrograme inca mai poate sustine secretia hormonilor tiroidieni. O scadere sub 50 micrograme duce la aparitia gusei tiroidiene.

Tireoglobulina din coloid contine tirozina care este iodata pe parcursul a patru etape:
1. Iodocaptarea: transportul iodului din fluidul extracelular in celula foliculara tiroidiana
2. Organificarea iodului adica oxidarea iodului sub actiunea unei tirod peroxidaze.
3. Iodinarea tirozinei: se formaeaza monoiodtirozina si diiodtirozina in prezenta apei oxigenate
4. Cuplarea tirozinelor iodate care conduce la formarea tironinelor: monoiodtirozina cu diiodtirozina dormeaza triiodtionina (T3), diiodtirozina care se cupleaza tot cu diiodtirozina formeaza tetraiodtironina (T4), iar diiodtirozina cu monoiodtirozina formeaza revers triiodtironina (r T3) care este inactiva.
Pentru producerea hormonilor tiroidieni, este necesar ca tiroglobulina sa reintre in celula foliculara si sa suporte un proces de proteoliza.
TSH este hormonul responsabil de stimularea tuturor etapelor de sinteza si secretie a hormonilor tiroidieni. Dupa ce hormonii au fost eliberati in sange, acestia sunt majoritar in forma legata (de proteine TBG: thyroxine binding globulin si TBA: thyroxine binding albumin) si mai putini in forma libera; forma libera este insa cea activa care intra in celule si isi exercita functia.
T4 este principala forma de hormon plasmatic, reprezentand aproximativ 98,5% pe cand T3 reprezinta doar 1,5%. Totusi T3 este mai activ decat T4, considerandu-se ca el este cel responsabil de actiunile hormonale.
Timpul de injumatatire pentru T3 este de 24 ore, iar pentru T4 este de 7 zile.

Catabolizarea hormonilor tiroidieni se realizeaza predominant la nivel hepatic si renal prin parcurgerea mai multor etape:
1. Deiodare (T4 e transformat in T3)
2. Conjugare hepatica T3 si T4 cu acid glucuronic si sulfuric
3. Dezaminare oxidativa
4. Decarboxilare in urma careia rezulta tiroxinamina
5. Mieloperoxidaza leucocitara produce ruperea legaturii eterice dintre cele doua cicluri fenolice

O caracteristica a hormonilor tiroidieni este liposolubilitatea, acestia putand traversa cu usurinta membranele celulare. Ei se pot lega de receptorii nucleari, la nivelul carora stimuleaza expresia unor gene responsabile de transcriptia si translatia ADN. Urmeaza apoi sinteza ARNmesager care activeaza la nivelul ribozomilor sinteza proteica.
Afinitatea hormonului T3 fata de receptorii nucleari este de zece ori mai mare decat cea a T4.

Efectele hormonilor tiroidieni:

- efect calorigen in toate celulele corpului (mai putin creier, testicul, uter si splina) datorat cresterii ratei metabolismului bazal.
- cresc absorbtia intestinala a glucozei, gluconeogeneza si glicogenoliza avand un efect hiperglicemiant.
- stimuleaza lipoliza si sinteza proteica
- rol esential in dezvoltarea fetala, hormonii tiroidieni ai mamei fiind incapabili sa traverseaza placenta in cantitatile necesare fatului, astfel tiroida proprie trebuie sa asigure secretia hormonala incepand cu luna a IV-a de viata intrauterina.
- cresc forta de contractie a miocardului, frecventa cardiaca si debitul cardiac.
- stimuleaza ventilatia pulmonara
- efect de stimulare a motilitatii intestinale
- efect asupra maturarii testiculare in perioada prenatala
- efecte asupra musculaturii scheletice prin cresterea tonusului si fortei de contractie.
- stimuleaza eritropoeza

Mecanisme de reglare:

- acestea se realizeaza prin intermediul axei hipotalamo-hipofizo-tiroidiene, prin feedback negativ.
TRH stimuleaza secretia TSH-ului hipofizar care la randul sau stimuleaza tiroida sa produca T3 si T4 si sa se dezvolte. Cresterea nivelului plasmatic al hormonilor tioridieni reprezinta elementul care determina inhibitia secretiei de TSH.
Tiroida are insa si capacitate de autoreglare, independenta de TSH, aceasta putandu-si regla iodocaptarea si sinteza hormonala cu ajutorul unor mecanisme intrinseci

Patologie asociata glandei tiroide

HIPOTIROIDISMUL
- aparut in urma unui deficit al sintezei de hormoni tiroidieni
- presupune incetinirea tuturor proceselor metabolice
- exista hipotiroidism primar cand leziunile sunt la nivelul tiroidei si hipotiroism secundar sau teriar: leziunile sunt la nivelulhipofizei sau hipotalamusului.
- atunci cand apare in copilarie are urmari grave precum retardul mintal (la nou-nascuti: cretinism gusogen) si hipodezvoltare staturo-ponderala, uneori si surdo-mutitate.
- hipotiroidismul adultului poarta denumirea de mixedem

HIPERTIROIDIA SI TIREOTOXICOZA
Tireotoxicoza este sindromul clinic determinat de excesul de hormoni tiroidieni asupra organismului. Cauzele pot fi hipertiroidia sau supradozarea medicatiei hormonale tiroidiene s. a.
Boala Basedow Graves este cea mai comuna forma de hipertiroidie care apare predominant la femei, indiferent de varsta, cauzele fiind necunoscute, in prezent aparitia acesteia punandu-se pe seama unui mecanism auto-imun cu activarea patologica a limfocitelor T.

TIROIDITA AUTOIMUNA HASHIMOTO
Aparuta in urma unui mecanism autoimun, prin cresterea excesiva a anticorpilor anti-tireoperoxidaza, cu distrugerea tesutului tiroidian.
Este asociata cel mai frecvent cu hipotiroidism.

Evaluarea patoligiei tiroidiene

A. Examen obiectiv

HIPERTIROIDIA
1. Gusa tiroidiana reprezinta un semn clinic patognomonic pentru disfunctia glandei tiroide fie in sensul unui hipotiroidism fie in cel al unei hipertiroidii.
Dozarea TSH este concludenta pentru aflarea cauzei gusii:
- in hipotiroidie TSH-ul are valori foarte ridicate
- in hipertiroidie are valori foarte scazute
2. Exoftalmia este un alt semn clinic important pentru boala Basedow-Graves
3. tahicardia, palpitatiile, hipertensiunea, tegumente calde si umede pot reprezenta si acestea in contextul potrivit, argumente ale hipertiroidiei

HIPOTIROIDISM
1. La examenul obiectiv se constata ca pacientul prezinta gusa tiroidiana, bradilalie (vorbire lenta), bradipsihie (gandire lenta), bradicardie, frecventa cardiaca scazuta, hipotensiune arteriala, hiporeflectivitate, somnolenta, oboseala
2. Pacientul acuza sensibilitate la frig, constipatie cronica
3. In cazul hipotiroidismului aparut din copilarie caracteristic este retardul mintal, hipodezvoltare, mixedem congenital, surdo-mutism.

B. Metode imagistice
- ecografie tiroidiana
- CT
- RMN
- iodocaptare
- scintigrafie tiroidiana

C. Metode functionale
- dozari concentratii plasmatice a hormonilor tiroidieni totali si fractiilor libere
- dozare TSH
- test la TRH
- dozarea ATPO (anticorpi anti-tireoperoxidaza)
- EKG sau alte examinari necesare pentru evidentierea afectarii altor sisteme.