Vaginul

Vaginul e un organ musculo-conjunctiv al carui principal rol este cel copulator, dar reprezinta si principala cale de examinare ginecologica sau cale de abord chirurgical a organelor genitale interne feminine.
Vaginul este un receptor hormonal sensibil mai ales la stimuli estrogenici al caror rol asupra vaginului este de a-i asigura troficitatea.

Anatomie si structura vaginului

Forma sa este cilindrica, turtit antero-posterior in cea mai mare parte a lungimii sale. Extremitatea sa superioara este mai dilatata, avand forma unei cupole si este numita fornix vaginal.
Cavitatea vaginului este virtuala, devenind reala in rupturile de perineu.
Dimensiunile vaginului sunt dependente de anumiti factori precum varsta, raporturi sexuale, paritate si caracteristici individuale. Totusi lungimea medie este de aproximativ 8 cm, existand o diferenta de 1-2 cm intre peretele anterior si posterior, in favoarea celui posterior.
Mucoasa peretilor anterior si posterior ai vaginului este neregulata, prezentand columnele vaginala anterioara/ posterioara de la nivelul carora pleaca plici vaginale.

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Vaginul este situat in spatiul pelvis-subperitoneal, intre vezica urinara si uretra anterior si rect posterior. Acesta strabate hiatusul urogenital al diafragmei pelvine, de care este impartit in:
1. portiune pelvina (deasupra diafragmei), cea mai mare parte a organului.
Aceasta portiune prezinta patru pereti:
- anterior
- posterior
- superior
- inferior
2. portiune perineala (inferior de diafragma pelvina) . Este aderenta postero-lateral la fibrele muschiului transvers al perineului. Raporturile vaginului la acest nivel sunt:
- anterior: cu uretra
- posteror: cu canalul anal
- lateral: cu fosele ischio-rectale si ramuri ischio-pubiene.

Mijloace de suspensie si sustinere:
- superior: pe colul uterin
- anterior spre vezica urinara si uretra
- spre posterior aderenta la rect
- spre lateral: aderenta la lamele sacro-recto-genito-pubiene
- aderenta la diafragma uro-genitala
- centrul tendinos al perineului: cel mai important mijloc de sustinere a vaginului.

Vascularizatia vaginului:
- arteriala: este asigurata de 3 grupuri de ramuri vaginale simetrice: ramuri vaginale superioare, mijlocii si inferioare
- venoasa: doua retele sunt responsabile: mucoasa si musculara care formeaza plexurile venoase vaginale care dreneaza in vena iliaca interna.
- limfatica: vaginului i se descriu doua retele limfatice de origine: mucoasa si musculara. Acestea comunica pe toata suprafata vaginului. Pot fi sistematizate in: grup satelit al arterei uterine si grup satelit al arterei vaginale.

Inervatia vaginului:
- este asigurata de rauri din plexul utero-vaginal care este o eferenta a plexului simpatico- parasimpatic hipogastric inferior.
- treimea inferioara a vaginului e inervata de fibre somato-senzitive ale nervului rusinos.

Fiziologia vaginului - rol, functii, mecanisme

Actul sexual, atat la femei cat si la barbati, depinde atat de stimularea psihica cat si sexuala locala. Dorinta sexuala este direct proportionala cu nivelul hormonilor secretati, dar este in stransa legatura cu experientele anterioare ale femeii. Intensitatea acestei dorinte este variabila pe toata perioada ciclului sexual lunar, atingand maximul in preajma ovulatiei.
Stimularea locala induce senzatii sexuale. Semnalele senzoriale sunt transmise de catre nervii rusinosi si plexul sacral catre maduva sacrala. De aici sunt transmise catre creier. Un rol au insa si reflexele locale integrate in maduva sacrala si lombara.
Tesutul erectil feminin este localizat in jurul introitusului vaginal si se continua catre clitoris. Acesta este controlat de fibre parasimpatice care in prima faza dilata arterele tesutului erectil, apoi aceasta va fi umplut cu sange, introitusul tensionandu-se in jurul penisului.
Tot fibrele parasimpatice determina stimularea glandelor Bartholin (situate inferior de labiile mici) care induc secretia de mucus care are rol lubrifiant in timpul actului sexual, alaturi de mucusul produs de epiteliul vaginal. O cantitate redusa de mucus provine si din glandele uretrale masculine.
Lubrifierea este foarte importanta deoarece prin intermediul acesteia actul sexual este perceput ca un masaj si nu ca o senzatie iritativa, acest aspect fiind optim pentru inducerea reflexelor adecvate care culmineaza cu orgasmul.
Orgasmul apare cand stimularea sexuala locala se asociaza cu cea psihica. Femeia are o fertilitate crescuta in timpul unui act sexual normal comparativ cu metodele artificiale, lucru pus pe seama orgasmului feminin: muschii perineali ai femeii se contracta ritmic, se dilata canalul cervical aproximativ 30 minute reusind astfel facilitarea transportului spermatozoizilor.

Semne si simptome asociate

- secretii (scurgeri) vaginale abundente, uneori urat mirositoare
- usturimi vaginale
- dispareunie

Patologia vaginului

- vulvo-vaginita (produsa de paraziti precum Trichomonas vaginalis)
- candidoza vaginala
- herpes genital
- infectia cu papiloma virus
- sancrul sifilitic poate avea localizare genitala
- chlamidiaza
- gonoreea
- vaginita cu anaerobi
- boli cu transmitere sexuala diverse (SIDA, Mycoplasma Hominis)
- psoriazis
- cancer vaginal invaziv, sarcom vaginal
- melanom vaginal

Evaluare - Diagnostice specifice

- Examen obiectiv: anamneza, consult ginecologic: prurit, usturimi, secretii modificate
- Investigatii paraclinice: preparat proaspat lama-lamela, biopsie, frotiuri colorate Giemsa, culturi s.a., fiecare potrivita pentru un anumit tip de patologie dorita a fi investigata sau banuita a exista la pacienta respectiva