Perineul la femeie

Perineul reprezinta totalitatea partilor moi care inchid stramtoarea inferioara a pelvisului, delimitata de marginea inferioara a simfizei pubiene, ligamentele sacro-tuberoase si varful coccisului.

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

1. Regiunea urogenitala: limitele corespund cu cele masculine: superior e delimitata de regiunea pubica, posterior cu regiunea anala si lateral cu trigonul femural de care e despartita prin plicile genito- femurale. Deosebirea dintre perineul anterior feminin si cel masculin este ca diafragma urogenitala feminina e traversata de uretra si posterior de aceasta, de vagin si bulbii vestibulari inconjoara orificiul vaginal. In partea anterioara se suprapune vulva.
2. Regiunea anala feminina este la fel cu cea masculina, cu exceptia unor diferente legate de tegumente. Fosa ischiorectala are forma triunghiulara cu urmatoarele delimitari:
- supero-medial: diafragma pelvina inferioara si fascia ei inferioara
- lateral: muschiul obturator intern si fascia sa
- inferior: fascia superficiala, panicul adipos si tegumentul.

Anatomie/ structura

Perineul are forma de romb, delimitat superior de unghiul subpubian si inferior de varful coccisului, lateral si medial de cele doua tuberozitati ischiadice. Diagonala mica imparte rombul perineal intr-un unghi urogenital si un triunghi anal (posterior) .

Stratigrafie regiune urogenitala feminina

- panicul adipos: mult mai bine reprezentat la genul feminin, determina formarea muntelui Venus impreuna cu ramurile superioare ale pubisului.
- fascia superficiala (continunand-o pe cea abdominala)
- planul muscular superficial reprezentat de muschii bulbo-spongiosi, ischio-cavernosi si transversi superficiali ai perineului
- spatiul superficial al perineului (radacini clitoris, bulbi vestibulari, musculatura plan superficial si triunghiuri ischio-bulbare).
- plan musculo-fascial mijlociu (muschii transversi profunzi ai perineului si sfincterul extern al uretrei).
- spatiul perineal profund (strabatut de vagin si uretra, avand in continutul sau glande vestibulare mari si vase si nervii corespunzatori).
- plan musculo-fascial profund (muschi ridicatori anali).

Stratigrafie regiune anala la femeie:

- Tegumentele nu sunt acoperite de par
- Tesutul adipos e mai abundent la niveul paniculului adipos si la nivelul fosei ischio-rectale.

Inervatia este realizata de nervii perineali (perineal superficial, perineal lateral, perineal profund), ramuri ale nervului rusinos.

Diafragma pelvina

Este o formatiune musculo- fasciala de forma unei palnii cu descidereamare catre superior. Aceasta este alcatuita din muschii ridicatori anali, muschii coccigieni, muschiul sfincter anal extern si fasciile tuturor acestora.
1. Muschiul ridicator anal este cel mai important din diafragma pelvina si este alcatuit dintr-un complex de patru muschi.
a) Muschiul iliococcigian
b) Muschiul pubococcigian
c) Muschiul puborectal
d) Muschiul pubovaginal (ridicator al prostatei la barbat)
2. Muschiul coccigian
3. Muschiul sfincter anal extern

Fasciile diafragmei pelvine:
- Fascia pelvina are doua foite: parietala si viscerala, cea parietala avand la randul ei doua parti: fascia superioara si fascia inferioara.
Diafragma urogenitala inchide stramtoarea inferioara a pelvisului. Aceasta este compoenta principala a perineului anterior. Este alcatuita din muschi, fascia superioara si inferioara ale diafragmei urogenitale si fascia superficiala a perineului.

Muschii diafragmei urogenitale:
1. Plan muscular superficial
- muschiul transevers superficial al perineului
- muschiul bulbospongios
- muschiul ischiocavernos
2. Plan muscular profund
- muschiul transvers profund al perineului
- muschiul sfincter uretral extern

Fasciile diafragmei urogenitale
- fascia superioara a diafragmei urogenitale
- fascia inferioara a diafragmei urogenitale (membrana perineala)
- fascia superficiala a perineului
- centrul tendinos al perineului: in partea mediana a perineului, intre anus si vagina. Se mai numeste corpul perineului (de catre clinicieni). Acesta este de fapt o condensare fibroasa realizata din intersectia fibrelor de origine sau insertie ale unor muschi ai perineului si fibre conjunctive din fasciile perineului, precum membrana perineului.

Fiziologie - rol, functii, mecanisme

- Perineul este implicat in a sustine eliminarea corecta, muschii care il alcatuiesc fiind implicati in procesele de urinare si defecatie.
- Perineul suporta viscerele abdominale si pelvine.
- Este de asemenea implicat in nastere, muschii contractandu-se pentru a ajuta copilul sa iasa.
- Perineul joaca un rol important si in stimularea sexuala si excitatie, fiind foarte bine inervat

Semne si simptome asociate patologiei perineului

Principalele simptome asociate rupturii de perineu sunt: incontinenta urinara si disconfortul survenit in momentul contactului sexual.
Ruptura de perineu reprezinta fisurarea spontana a perineului, aparuta cu precadere la femeile care au nascut pe cale naturala. Astfel, viscerele abdominale si pelvine nu mai sunt sustinute, ceea ce duce la aparitia incontinentei urinare si a disconfortului. In functie de gravitate, simptomele pot ajunge pana la dureri constante, inflamatie si palparea viscerelor care ajung sa iasa din cavitatea pelvina.
Uneori poate fi vorba despre o problema congenitala, care sa necesite reconstructie prin intermediul interventiei chirurgicale.

Evaluare - Diagnostice specifice

Pentru evidentierea rupturii de perineu este suficienta o examinare de catre medicul ginecolog care va constata fisura produsa si va putea evalua gravitatea situatiei si alege tratamentul corespunzator. Acesta este unul din multele motive pentru care o femeie trebuie sa mearga la consult ginecologic anual. Singurul tratament recomandat este cel chirurgical, insa exista posibilitatea coaserii perineului sau a introducerii unei plase in cazul in care ruptura este mai mare. Totusi nici macar intervenita chirurgicala nu garanteaza pastrarea rezultatului pe viata, de cele mai multe ori, dupa o perioada de timp, reapare ruptura.
Ruptura de perineu poate fi primara: congenitala sau poate aparea secundar unei nasteri, unei tumori sau unei interventii chirurgicale cu astfel de abord.
Prevenirea instalarii rupturii de perineu se poate face prin intermediul unor exercitii de contractie - relaxare a musculaturii de la acest nivel.