Piciorul

Piciorul reprezinta baza flexibila si elastica prin care corpul isi pastreaza pozitia verticala in timpul miscarii. In timpul mersului, aceasta se alungeste, in medie, cu 6,6 mm. Flexibilitatea sa este datorata anatomiei complicate a celor 28 de oase ale sale. Ea poate sa se adapteze diferitelor suprafete si sa absoarba socurile. Planta piciorului este strabatuta de numeroase terminatii nervoase.

Structura osoasa a piciorului:

- maleola externa a fibulei (peroneului)
- maleola interna a tibiei
- talusul (astragalul): acesta formeaza partea superioara a gleznei. El se articuleaza cu calcaneul, scafoidul si fibula
- scafoidul: numit si „os navicular”, din cauza formei sale.
- calcaneul: are forma „de melc” si formeaza calcaiul. Acesta suporta o mare parte a fortelor mecanice care se exercita asupra labei piciorului in timpul mersului. El este mobil in cele trei planuri ale spatiului.
- tarsul: formand calcaiul si glezna, tarsul este constituit la randul sau, din sapteoase dispuse pe doua randuri (calcaneul, astragalul, scafoidul, cuboidul si trei cuneiforme) oasele anterioare ale tarsulu se articuleaza cu oasele metatrsiene.
- metatarsul: reprezinta arcada plantara. El este format din cinci oase lungi care se afla intre tars si primele falange ale degetelor.
- falangele: fiecare deget are trei falange, cu exceptia halucelui (degetului mare) care are decat doua. La extremitatea fiecarei falange se insereaza ligamentele.

Muschii piciorului:

Pe langa cei douazeci de muschi si 107 tendoane, mobilitatea piciorului depinde de numerosi muschi legati de gamba si de laba piciorului.

Muschii fetei posterioare sunt situati in partea posterioara a gabmei si actioneaza in principal asupra extensiei labei piciorului in timpul alergarii sau al mersului. Acestia sunt:
- muschii gemeni (intern si extern) si muschiul solear, care formeaza muschiul triceps al gambei. Acestia se termina la nivelul calcaneului, prin tendonul lui Ahile, care transmite forta de contractie a muschilor gambei catre laba piciorului. Acestia asigura ridicarea calcaiului si flexia plantara.
- muschii peronieri laterali: muschiul lung si muschiul scurt.
- muschiul tibial posterior: joaca un rol in flexia plantara si stabilitatea labei piciorului.
- muschiul flexor lung comun ale degetelor asigura flexiunea degetelor spre interior
- muschiul flexor lung al halucelui, pentru flexia degeteului cu acelasi nume spre talpa piciorului.

Muschii fetei anterioare actioneaza asupra flexiei dorsale a labei piciorului pe gamba (de la varful degetelor spre genunchi) si asupra extensiei degetelor, pentru ca acestea sa nu se frece de sol in timpul mersului. Acestia sunt:
- muschiul extensor comun al degetelor
- muschiul extensor al halucelui
- muschiul gambier anterior
- muschiul peronier anterior
- muschiul tibial anterior

In functie de pozitia lor pe osul labei piciorului, anumiti muschi intervin in alte miscari ale acestuia: rotirea interna (adductia) sau externa (abductia), sprijinirea excesiva pe partea interioara a plantei piciorului (pronatia), sprijinirea excesiva pe partea exterioara a plantei piciorului (supinatia).
Principala actiune a muschilor plantari superficiali este aceea de a mentine planta piciorului in forma de bolta si de a o stabiliza int impul miscarilor sale.
Muschiul patrat plantar al lui Sylvius (dupa numele lui Jacobus Sylvius, anatomist francez) este un muschi scurt, accesoriu al muschiului flexor lungcomun ale degetelor, situat in partea posterioara a plantei. El participa la flexia ultimelor patru degete, in special la realizarea presiunii finale a plantei piciorului in timpul mersului.

Patologii asociate piciorului:

- piciorul plat: este produs de aplatizarea boltei plantare a piciorului. Platfusul plantei piciorului la copil este o afectiune banala si frecventa, care evolueaza fara tratament, ca urmare a cresterii (bolta plantara devine cava) in aproximativ 90-97 % din cazuri. In absenta regresului si in cazul in care persoana este foarte deranjata de acest fapt, este necesar un tratament chirurgical. Hipotonia musculara si a tendoanelor muschilor plantari este cauza cea mai frecventa a platfusului. In cazuri mai rare, este vorba despre retractia tendoanelor lui Ahile.
- piciorul scobit corespunde unei arcuiri excesive a boltei plantare cu reducerea suprafetelor de sprijin pe talpa. Aceasta deformare, care afecteaza in principal pre-adolescentii, este numita si „picior scobit esential”/idiopatic, cauzele fiind deci necunoscute.
- fascita plantara
- osteoartrita
- piciorul atletului
- artrita reumatoida
- tendinita
- infectia piciorului tipica diabeticului
- edem
- calus
- unghii incarnate
- metatarsalagie
- fracturi