Articulatia coxofemurala (soldul)

Articulatia coxofemurala este o articulatie sinoviala sferoida ce leaga capul femural de osul coxal (bazin). Oasele de la acest nivel se articuleaza in cavitatea articulara. Aceasta este acoperita cu un strat de cartilaj hialin, cartilaj articular, care acopera oasele cu un strat neted, reducand in acest fel frictiunea din timpul miscarilor si de asemenea amortizeaza si socurile.
Articulatia coxofemurala este o articulatie sferoida, adica suprafata sferica a osului, femurului in acest caz, se adapteaza unei cavitati concave si profunde, in forma de „ceasca” a celuilalt os, osul iliac in cazul de fata.
Acetabulul este cavitatea delimitata de osul ilion, ischion si pubis si este locul in care se articuleaza capul rotunjit al femurului. Acetabulul limiteaza amplitudinea miscarilor, prin adancimea lui, conferind in acelasi timp o forta deosebita articulatiei. I se descrie pe latura anterioara incizura acetabulara care formeaza un orificiu (foramen) care reprezinta locul de trecere pentru nervi si vase sanguine (manunchi vasculo-nervos).

Elementele articulatiei coxofemurale:

1.Capsula articulara
- este foarte densa si foarte rezistenta
- se intinde de la nivelul circumferintei acetabulului pana la colul femural
- este alcatuita din fibre circulare si longitudinale care formeaza un colier in jurul colului femural, cunoscut drept zona orbiculara.
- fibrele sale sunt consolidate prin intermediul a trei ligamente: ligamentul femural, ligamentul pubo-femural si ligamentul ischio-femural.
2.Ligamentele
- ligamentul ilio-femural este portiunea ingrosata a capsulei articulare, care se intinde de la spina iliaca a osului iliac pana la linia inter-trohanterica femurala, linie care separa cele doua trohantere.
- ligamentul pubo-femural este o alta parte ingrosata a capsulei articulare care se intinde de la nivelul partii pubiene a circumferintei acetabulului pana la colul femural.
- ligamentul ischio- femural leaga peretele ischiatic al acetabulului de colul femural
- ligamentul capului femural: are aspectul unei benzi triunghiulare plate, intinsa de la nivelul cavitatii acetabulului pana la fateta capului femural: foveea capitis.
- ligamentul transversal al acetabulului este foarte rezistent, sustinand labrumul acetabular si este legat de ligamentul capului femural si de capsula articulara.
3.Labrumul acetabular
- este un inel alcatuit din cartilaj fibros si fixat pe circumferinta acetabulului.
Rezistenta capsulei articulare si modul in care femurul este inserat in acetabul, inclusiv muschii care il inconjoara au ca efect o stabilitate extraordinara a articulatiei coxofemurale. Sunt permise miscari in trei planuri, ca urmare a formei sferoide a acestei articulatii:
- flexia
- extensia
- abductia
- rotirea
Aceste miscari sunt insa limitate in amplitudine in functie de adancimea acetabulului.

Elementele osoase implicate in articulatie:

Articulația coxo-femurală (șold)

Articulatia soldului (coxo-femurala) leaga capul femural de osul coxal (bazin)
Scheletul bazinului este alcatuit din osul coxal, osul sacru si coccis.
Osul coxal este un os lat avand aspect de patrulater neregulat, fiind comparat cu o elice. Fiecare os coxal este format din trei oase unite printr-un cartilaj. Aceste trei oase sunt:ilion, ischion si pubis.
Gaura obturata este delimitata de catre ramurile ischionului si ale pubisului. Corpurile celor trei oase se întâlnesc la nivelul acetabulului, unde liniile lor de sutura au aspectul unui „Y”.
Partea superioara a acetabulului corespunde ilionului, cea inferioara corespunde ischionului si cea anterioara corespunde pubisului.
Femurul este singurul os al coapsei, este un os lung, format dintr-un corp numit diafiza si doua extremitati numite epifize, una proximala si alta distala.
Stabilitatea articulatiei coxo-femurale este intarita de muschii care ataseaza femurul proximal la pelvis. Acesti muschi sunt grupati dupa functia lor: muschii fesieri (superficial, mediu, profund si piriform) sunt responsabili de abductie si rotatie interna a articulatiei, grup rotator extern: muschii obturator intern si extern, muschiul gemen, si patrat femural. Adductia este realizata de muschii adductor si pectinus.

Semne si simptome asociate:

- dureri articulare de severitate variabila in functie de situatie
- imobilitate

Patologii asociate articulatiei coxofemurale:

- afectiuni congenitale: coxa-varum, coxa-valgum, displazie congenitala de sold
- inflamatii: osteocondrite, epifizite, epifizioliza.
- coxartroze esentiale
- fractura colului femural
- luxatie de sold
- sinovita
- contuzii
- fibromialgia este asociata frecvent cu durere a articulatiei coxo-femurale

Examinare- diagnostic:

1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic
2. Investigatii paraclinice si de laborator: RMN, radiografie

Tratamente si proceduri specifice articulatiei soldului

Artroplastia permite inlocuirea unei articulatii afectate grav, ca urmare a unei boli (artrita de exemplu) sau ca urmare a unui traumatism, cu o articulatie artificiala. Cel mai adesea acest tip de interventie se realizeaza la nivelul articulatiilor coxo-femurala, scapulo-femurale si a genunchiului.
Procedeu: se inlatura extremitatile oaselor deteriorate si se inlocuiesc cu componente din metal, ceramica sau plastic. Scopul acestei interventii este calmarea durerii si marirea amplitudinii miscarilor.
Se pot realiza, in ceea ce priveste articulatia coxo-femurala, artroplastii partiale, atunci cand afectat este doar femurul sau artropatii totale cand sunt afectate acetabulul si capul femural. In aceasta a doua situatie, se remodeleaza acetabulul, astfel incat noul cap artificial sa se adapteze perfect la acesta. Capul femural este inlaturat si se remodeleaza centrul femurului, astfel incat sa fie posibila inserarea componentei femurale. Componenta acetabulara este realizata din polietilena iar componenta femurala din otel aliat cu crom si cobalt/ aliaj de titan/ otel inoxidabil. Acestea materiale sunt concepute astfel incat sa reziste la un nivel inalt de presiune si sa nu provoace reactii ale sistemului imunitar. Acestea sunt fixate pe partile sanatoase ale osului prin intermediul cimentului acrilic, care formeaza o legatura mecanica.
Cercetatorii incearca in permanenta sa amelioreze calitatea cimentului acrilic si sa descopere mijloace de stimulare a cresterii tesutului osos in jurul implanturilor.
Eventualele complicatii care pot aparea sunt: infectia, formarea cheagurilor de sange, dezlipirea sau deplasarea componentelor protezei sau leziuni nervoase.