Meningele

Autor:

Sistemul nervos central (SNC) este inchis in structuri osoase, precum craniul si coloana vertebrala. Ceea ce separa creierul si maduva spinarii de tesutul osos este sistemul de trei membrane, mai mult sau mai putin concentrice, denumite meninge. [2] Prin interpunerea intre os si SNC, meningele protejeaza osul de eventualele eroziuni si SNC de traumatisme. [3] Inflamatia acestor membrane protective poarta numele de meningita, o afectiune care pune viata in pericol, datorita proximitatii fenomenelor patologice de SNC, motiv pentru care poate fi considerata fara indoiala o urgenta medicala. [8]

 

Meningele craniene

De la exterior spre interior se disting in ordine urmatoarele meninge: dura mater, mentionata si sub denumirea de pahimeninge (meningele tare) si arahnoida si pia mater, mentionate ca leptomeninge (meningele moale). [3] Dura mater este un invelis opac, dur, constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos neregulat, dens, care compartimenteaza incomplet cavitatea craniana si adaposteste sinusurile venoase durale. Comparativ cu aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia mater este cea mai subtire si transparenta dintre cele trei membrane. [1][2]

Meningele cranian

Meningele cranian


Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si pia mater sunt despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai mari portiuni luand denumirea de cisternele subarahnoidiene. Spatiul subarahnoidian contine lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide ale sistemului cerebroventricular. LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este reabsorbit in sistemul venos prin granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase durale.


Meningele spinale


Patologia meningelui

Infectiile SNC pot fi clasificate in doua mari categorii: encefalite, limite la parenchim, si meningite, care implica meningele. Meningita apare ca raspuns la diferite cauze, de obicei bacterii sau virusuri, insa poate fi cauzata si de leziuni fizice, cancer sau anumite medicamente. Severitatea bolii si tratamentul difera in functie de agentul etiologic, motiv pentru care este absolut necesara identificarea acestuia.


Meningita bacteriana este de obicei severa. Majoritatea pacientilor cu meningita se recupereaza, insa aceasta poate provoca complicatii importante, precum leziuni ale creierului, pierderea auzului sau dizabilitati de invatare. La copii si adulti, deseori este provocata de Streptococcus pneumoniae sau Neisseria meningitidis, in timp ce la nou-nascuti, meningita apare frecvent in urma infectiei cu Streptococcus agalactiae. De obicei, simptomele devin evidente in 3-7 zile de la expunere si includ febra cu debut spontan, cefalee, torticolis. De asemenea, tabloul clinic poate fi completat de greturi, varsaturi, fotofobie, confuzie. Pentru confirmarea diagnosticului, se impune prelevarea de sange sau LCR. Meningita bacteriana poate fi tratata eficient cu antibiotice, important fiind faptul ca acesta sa fie instituit in fazele precoce ale bolii. Antibioterapia impotriva celor mai frecventi agenti bacteriologici reduce riscul de exitus prin meningita sub 15%, acesta crescand in randul sugarilor si persoanelor in varsta.

 

Meningita virala este, in general, mai putin severa si se rezolva fara tratament specific. Enterovirusurile sunt cel mai des incriminate, raspandite pe cai fecal-orala sau respiratorie. Alte infectii virale care pot duce la manifestarea meningitei sunt oreionul; infectii cu herpesvirusuri, mononucleoiza infectioasa (virusul Epstein-Barr), herpes orofacial/genital (virusuri herpes simplex de tip 1, respecitv 2), varsat de vant (virusul varicelo-zoosterian), rujeola (virusul rujeolic). De regula, persoanele cu sistemul imunitar slabit se confrunta cu meningita virala, si anume copii cu varsta sub 5 ani sau cei care urmeaza tratamente cu imunosupresoare. Pe plan clinic, se distinge aceeasi triada, febra cu debut spontan, cefalee si torticolis, la care se pot adauga greturile si varsaturile, lipsa poftei de mancare, fotofobia, confuzia. Aceste simptome, de obicei, dureaza intre 7-10, dupa care indivizii cu sistem imun normal se recupereaza complet. Nu exista un tratament specific impotriva meningitei virale, pacientilor fiindu-le administrat un tratament simptomatic.

 

Meningita fungica este rar intalnita si rezultata in urma raspandirii fungului pe cale sangvina. Oricine poate dobandi boala, insa persoanele cu sistemul imun compromis, HIV sau cancer, asociaza un risc crescut. Cea mai frecventa cauza de meningita fungica pentru pacientii imunodeprimati este Cryptococcus, de regula achizitionat prin inhalare in timpul expunerii in zonele in care solul este contaminat cu dejectiile pasarilor. Se exprima clinic asemanator cu meningitele de cauza bacteriana sau virala, iar tratamentul presupune administrarea medicamentelor antifungice pe o perioada lunga de timp.

 

Meningoencefalita amoebiana primara este o forma rara de meningita de cauza parazitara. Parazitul se numeste Naegleria fowleri si patrunde in organism prin cavitatea nazala. Acesta ajunge in bulbii olfactivi, pe calea nervului olfactiv, unde se multiplica, hranindu-se cu celulele nervoase de la acest nivel. Acesta proces are loc in aproximativ 3-7 de la expunere, iar simptomul caracteristic este parosmia, ce progreseaza rapid la anosmie, pe masura ce celulele nervoase din bulbul olfactiv sunt inlocuite cu leziuni necrotice. Dupa o multiplicare suficienta, infectia se raspandeste prin axonii celulelor mitrale, rezultand simptome precum cefalee, torticolis, greata, varsaturi, delir, convulsii si in cele din urma coma ireversibila. De obicei dupa 14 zile de la expunere, exitusul are loc prin insuficienta respiratorie, datorita faptului ca infectia ajunge la nivelul trunchiului cerebral, unde distruge nucleii vegetativi de la acest nivel. Tratamentul presupune adminitrarea intravenoasa de doze mari de amfotericina B, insa rata de vindecare este relativ mica, deoarece in momentul diagnosticului definitiv, majoritatea pacientilor au manifestat deja semne de necroza cerebrala terminala.

 

De asemenea, este recunoscuta si meningita de cauza non-infectioasa, manifestata prin aceleasi simptome, in urma unor factori precum cancer, lupus eritematos sistemic, anumite medicamente, traumatism cranian, interventii chirurgicale pe creier. [5][8]

 

Meningiomul este o tumora beninga, incapsulata, constituita din celule fusiforme, cu originea in leptomeninge, mai ales la nivelul arahnoidei. De obicei, un astfel de meningiom apare la adulti si ajunge la o dimensiune destul de mare, in medie de 3 cm, inainte de a fi diagnosticat. Aproxiamtiv 20% din totalitatea tumorilor cerebrale si 10% din tumorile maduvei spinarii sunt meningioame, iar majoritatatea sunt asociate cu un prognostic bun. Simptomele includ cefalee difuza/localizata, crize epileptice, deficit neurologic in functie de topografia masei tumorale, si anume deficit motor, hemihipoestezie, hemianopsie homonima contralaterala, sindrom cerebelos. Daca nervii cranieni sunt afectati, pacientii pot experimenta diferite sindroame, precum sindrom prefrontal in fazele tardive; sindrom Foster-Kennedy, in fazele tardive, manifestat prin atrofie optica ipsilaterala, edem papilar contralateral, scotom central ipsilateral si anosmie ipsilaterala; sindrom optochiasmatic; sindrom de sinus cavernos; sindrom de varf de stanca temporala sau sindrom de gaura rupta posterioara. Imagistic, diagnosticul meningiomului se bazeaza pe CT si RMN. [7]

Lichidul cefalorahidian

Lichidul cefalorahidian (LCR) este incolor, transparent si secretat activ de epiteliul plexurilor coroide de la nivelul creierului. Prezenta sa confera creierului protectie mecanica si imunologica, participand in acelasi timp si la reglarea fluxului sanguin cerebral. LCR ocupa spatiul subarahnoidian si sistemul ventricular...

Dura mater craniana

Dura mater craniana, care captuseste cavitatea craniana, difera de dura mater spinala in principal prin relatia sa cu structurile osoase inconjuratoare. In constitutia sa, dura mater prezinta spre exterior, stratul endostal, iar spre interior, stratul meningeal....

Arahnoida craniana

Impreuna cu pia mater sunt uneori mentionate ca leptomeninge. Arahnoida si pia mater sunt separate prin spatiul subarahnoidian si sunt compuse din celule care au aceeasi origine embriologica, din mezenchimul care inconjoara sistemul nervos in curs de dezvoltare....

Pia mater craniana

In general, este unistratificata, prezenta sub forma unei membrane epiteloide, care urmareste intim conturul creierului, mentinand un contact neintrerupt cu suprafata creierului, spre deosebire de arahnoida sau dura mater. Pia mater este vasculara si datorita faptului ca este subtire, vasele de sange sunt inconjurate fie de trabeculele arahnoid...

Dura mater spinala

In unele regiuni ale craniului, dura mater poate fi diferentiata usor de endost, insa la baza craniului, in jurul foramenului magnum, cele doua straturi fuzioneaza si adera la structurile osoase. Distal de gaura occipitala mare, in coloana vertebrala, dura se distinge in mod evident de tesuturile care captusesc canalul vertebral, separandu-se d...

Arahnoida spinala

Continua arahnoida craniana de la nivelul gaurii occipitale mari in coloana vertebrala. Este strans aplicata pe aspectul profund al durei mater. In locurile unde vasele si nervii patrund in spatiul subarahnoidian sau il parasesc, arahnoida se reflecta pe suprafata acestor structuri, constituindu-le atat vaselor cat si nervilor un invelis subti...

Pia mater spinala

Captuseste intim maduva spinarii la suprafata. In regiunea craniana a fost descrisa o matrice subpiala, care de altfel exista si la nivelul maduvei spinarii, insa este mai groasa si se continua aici cu miezul colagenos al ligamentului dintat.  Ligamentul dintat se gaseste pe fiecare parte a coloanei vertebrale, intins intre radacinile spi...


Data actualizare: 16-12-2013 | creare: 12-08-2013 | Vizite: 25024
Bibliografie
1. Meninges - Susan Standring [Editor-in-Chief] - Gray's Anatomy, The Anatomical Basis of Clinical Practice, 40th Edition, 2008, pag. 751
2. Meninges and Cerebrospinal Fluid [Chapter 7] - M. Patestas, L. P. Gartner - A Textbook of Neuroanatomy, 2009, pag. 84
3. Meningele [Capitolul 8] - A. Nechita, O. Maftei, C. L. Musat, M. Debita, V. Ardeleanu, O. A. Cibu - Anatomia functionala a sistemului nervos central, 2007, pag. 391
4. Brain Herniation - G. Petermann, J. G. Smirniotopoulos - Department of Radiology and Radiological Sciences, Uniformed Services University of the Health Sciences, link: http://rad.usuhs.mil/rad/herniation/
5. Meningitis - Centers for Disease Control and Prevention, link: http://www.cdc.gov/meningitis/index.html
6. Extradural hemorrhage - MedlinePlus, National Institutes of Health, link: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/001412.htm
7. Meningioamele craniene - D.C. Jianu, S. Deme, P. Maxim, S. Kory Calomfirescu, A. Zolog, H. Ples, F. Birsasteanu, S.N. Jianu, N. Ilin - Asociatia Medicala Romana, link: http://www.medica.ro/reviste_med/download/neurologie/2006.2/Neuro_Nr-2_2006_Art-05.pdf
8. Meningitis - Wikipedia, The Free Encyclopedia, link: http://en.wikipedia.org/wiki/Meningitis
9. Sinus pericranii - J. Jones, Y. Weerakkody - Radiopaedia.org, member of UBM Medica network, link: http://radiopaedia.org/articles/sinus-pericranii
10. Subdural Hematoma - R.J. Meagher - Medscape Reference - Drugs, Diseases & Procedures, link: http://emedicine.medscape.com/article/1137207-overview
11. Spinal Epidural Abscess - J. S. Huff - Medscape Reference - Drugs, Diseases & Procedures, link: http://emedicine.medscape.com/article/1165840-overview

Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK