Anatomia și fiziologia corpului uman
Vizitarea site-ului implică acceptarea cookies-urilor. Citește mai multe
Boli și afecţiuni Semne și simptome Anatomie și fiziologie Medicamente Proceduri medicale Dicţionar medical

Diencefalul

Autor:

Diencefalul sau creierul intermediar este regiunea mediana impara a creierului, situata in prelungirea trunchiului cerebral si acoperita aproape in totalitate de telencefal, afisandu-se la suprafata numai la baza craniului, unde se distinge fata inferioara a acestuia. In general, diencefalului ii sunt descrise cinci componente, anume epitalamusul, situat cel mai superior, talamusul si metatalamusul, in partea centrala, subtalamusul si hipotalamusul, in partea cea mai inferioara. [1][2]

Anatomie

Configuratia externa

Diencefalul se gaseste in continuarea mezencefalului, rostral de acesta. La capitolul configuratie externa i se descriu fete laterale, fata dorsala si fata bazala, dintre care doar ultima este libera, restul fiind acoperite de emisferele cerebrale.

 

Fata bazala
Se incadreaza intre chiasma optica, situata anterior, tracturile optice, in partile laterale si marginile anterioare ale pedunculilor cerebrali, catre posterior. Chiasma optica este de fapt o lama de substanta alba de forma patrulatera, la nivelul careia, in partea anterioara ajung nervii optici, iar in partea posterioara se continua cu tracturile optice. Acestea din urma inconjoara pedunculii cerebrali, descriind un traiect catre inapoi si lateral, dupa care se bifurca in ramuri care se distribuie corpilor geniculati corespunzatori, lateral si medial. Intre chiasma optica, tracturile optice si pedunculii cerebrali, pe fata bazala a diencefalului se distinge spatiul opto-peduncular, a carui portiune anterioare este ocupata de tuber cinereum, ce participa la formarea planseului ventriculului al treilea. Tuber cinereum se continua cu glanda pituitara, iar posterior de acesta se intalnesc de-o parte si de alta a liniei mediane corpii mamilari, ce delimiteaza in partea anterioara fosa interpedunculara, unde se localizeaza substanta perforata posterioara.

 

Fata dorsala
Se distinge dupa ridicarea fornixului. Pe linie mediana, pe aceasta fata se observa despicatura ventriculului al treilea, acoperita de membrana tectoria de la acest nivel. Pe marginile acestei despicaturi se remarca striile medulare conectate in partea anterioara la trigonul cerebral, iar posterior se unesc constituind extremitatea posterioara a despicaturii ventriculare sub forma comisurii habenulare. Glanda pineala se fixeaza printr-o tulpina scurta de mijlocul comisurii habenulare, venind in raport cu santul format intre cei doi coliculi cvadrigemeni superiori, si printr-o tulpina profunda de comisura alba posterioara, localizata sub comisura habenulara. De-o parte si de alta a striilor medulare se afla fata dorsala a talamusului, convexa si acoperita de stratul zonal, dispus ca o patura de substanta alba ce diferentiaza talamusul de nucleul caudat. Intre talamus si nucleul caudat se formeaza santul optostriat, orientat oblic, catre postero-lateral, reprezentand locul de insertie al lamei coroide a ventriculului al treilea si limita laterala a diencefalului. Sub aceasta lama se gaseste tenia coroidei, ce imparte fata mediala a talamusului intr-o suprafata mediala, acoperita de stratul zonal si panza coroidiana a ventriculului al treilea, si o suprafata laterala, peste care se intinde lamina affixa, parte a stratului ependimar al ventriculului lateral. In parte dorso-mediana, pe fiecare parte a despicaturii ventriculului al treilea, intre stria habenulara, marginea mediala a fetei talamice si coliculii cvadrigemeni superior se formeaza trigonul habenulei, la nivelul caruia se distinge tuberculul habenular.

 

Fetele laterale
Sunt acoperite de emisferele cerebrale si delimitabile prin intermediul unui plan, corespunzator capsulei interne, ce trece prin santul optostriat. [1]

Configuratia interna

La interior, predominant se remarca substanta cenusie, organizata sub forma unor mase nucleare, a caror topografie este corelata cu componentele diencefalului: talamusul, metatalamusul, subtalamusul, epitalamusul si hipotalamusul. [1]

Talamusul

Informatii de la ganglionii bazali, cerebel, sistemul limbic si sistemele senzoriale, cu exceptia simtului olfactiv, sunt transmise la talamus, acesta reprezentand o statie de releu subcorticala. La acest nivel, informatiile sunt procesate si integrate, dupa care sunt transmise catre arii specifice ale cortexului cerebral ipsilateral. Aceste arii corticale sunt la randul lor conectate prin proiectii feedback, reciproce cu subnucleii talamici, astfel incat cortexul cerebral devine sursa ce asigura majoritatea aferentelor pentru talamus.

Talamusul nu functioneaza doar in prelucrarea si integrarea ulterioara a informatiilor senzoriale si motorii, ci reprezinta si poarta principala, prin care aceste informatii ajung la cortexul cerebral. Prin urmare, talamusul controleaza fluxul de informatii catre cortexul cerebral, pentru prelucrarea suplimentara a acestora, regland, in acelasi timp, activitatea corticala. Desi talamusul se proiecteaza in principal pe cortexul cerebral, acesta furnizeaza aferente si pentru ganglionii bazali si hipotalamus. [4]

Cititi mai multe despre talamus aici...

Metatalamusul

Nucleii metatalamici includ nucleii geniculati medial si lateral. Acestia se prezinta ca doua proeminente ovalare, localizate inferior de pulvinar.

Cititi mai multe despre metatalamus aici...

Epitalamusul

Se compune din doua portiuni asociate aparent nefunctional: aparatul habenular si epifiza.

Cititi mai multe despre epitalamus aici...

Subtalamusul

Este un complex regional de nuclei si tracturi fibroase. Principalul grup nuclear este format din nucleul subtalamic, nucleul reticulat, zona incerta, campul lui Forel si nucleul pregeniculat. De asemenea, polii rostrali ai nucleului rosu si substanta neagra se extind in aceasta regiune.

Principalele tracturi subtalamice sunt: portiunile superioare ale lemniscurilor trigeminal, medial si spinal; tractul dentotalamic din pedunculul cerebelos superior contralateral acompaniat de fibre rubrotalamice ipsilaterale; fasciculul retroflex; fasciculul lenticular; fasciculul subtalamic; ansa lenticulara; fasciculii din campul prerubral (campul H al lui Forel); continuarea fasciculului lenticular (in campul H2 al lui Forel); fasciculul talamic (campul H1 al lui Forel).

Cititi mai multe despre subtalamus aici...

Hipotalamusul

Este o subdiviziune a diencefalului, ce cantareste aproximativ 4 g constituind mai putin de 1% din masa totala a creierului, si reprezinta doar 4 cm3 de tesut nervos, ceea ce inseamna aproximativ 0,3% din totalul creierului. [3][4] In ciuda dimensiunilor reduse, hipotalamusul este centrul a numeroase si variate functii importante asociate cu supravietuirea organismului, precum si cu perpetuarea speciei.

Functiile hipotalamusului esentiale pentru supravietuirea organismului includ controlul apetitului, echilibrului hidroelectrolitic, glicemiei, metabolismului, ciclului somn-veghe si a temperaturi corpului. Importanta hipotalamusului in perpetuarea speciei este sustinuta de rolul acestuia in comportamentul sexual. Hipotalamusul mediaza aceste functii prin integrarea functiilor sistemelor endocrin, autonom (motor visceral), motor somatic si limbic. Cu alte cuvinte, hipotalamusul detine un rol important in mentinerea homeostaziei, o stare de constanta a mediului intern (echilibru fiziologic), raspunzand atat la stimulare neurala cat si non-neurala.

 
Cititi mai multe despre hipotalamus aici...


Data actualizare: 28-10-2013 | creare: 28-10-2013 | Vizite: 2042

Medicina naturistă - mit sau realitate?
Una dintre cele mai mari controverse în medicină o reprezintă tratamentul alternativ naturist. Ca urmare am luat cele mai importante domenii și le-am analizat obiectiv. Aflați ce spun studiile: Accesați lista completă pe secțiunea dedicată medicinei naturiste