Anatomia și fiziologia corpului uman
Vizitarea site-ului implică acceptarea cookies-urilor. Citește mai multe
Boli și afecţiuni Semne și simptome Anatomie și fiziologie Medicamente Proceduri medicale Dicţionar medical

Sistemul ventricular al creierului

Autor: ROmedic

Sistemul ventricular al creierului este o retea de cavitati comunicante, pline cu lichid cefalorahidian (LCR), localizate in cadrul parenchimului creierului. Plexurile coroide de la acest nivel sunt responsabile pentru productia LCR, care se scurge din aceste ventricule in spatiul subarahnoidian. Cand apare un obstacol in cursul LCR, acesta se acumuleaza la nivelul ventriculilor si provoaca o afectiune, care uneori poate pune viata in pericol, numita hidrocefalie.

Anatomie

Ventriculii cerebrali constituie o serie de cavitati la nivelul creierului, captusite de ependim si care contin LCR. Fiecare emisfera cerebrala contine un ventricul lateral, mare, care comunica cu ventriculul III prin foramenul interventricular (foramenul Monro). Ventriculul III este o cavitate situata pe linie mediana, intre masele nucleare ale talamusului si hipotalamus. In partea caudala, ventriculul III se continua cu apeducul cerebral, un tub ingust, care se continua la randul sau cu ventriculul IV, o cavitate care se gaseste intre trunchiul cerebral si cerebel. Ventriculul IV comunica cu spatiul subarahnoidian corespunzator cisternei magna prin foramenul Magendie, iar cu cel corespunzator unghiului cerebelopontin prin orificiile Luschka. Caudal, ventriculul IV se continua cu canalul central vestigial al maduvei spinarii. [1][3]

Ventriculul lateral

Vazut din profil, ventriculul lateral are aproximativ forma literei „C”, dobandita consecutiv dezvoltarii expansive a lobilor frontal, parietal si occipital ai unei emisfere cerebrale, ce deplaseaza lobul temporal catre inferior si anterior. Ambii, nucleul caudat si fornixul, care se afla in peretele ventriculului, adopta o morfologie similara, astfel incat coada nucleului caudat descrie litera „C” in jurul talamusului, iar fornixul urmareste conturul ventriculului inainte catre foramenul interventricular.

 

Ventriculul lateral este de obicei impartit in:
- Corp
- Corn anterior (frontal)
- Corn posterior (occipital)
- Corn inferior (temporal)

 

Cornul anterior este delimitat anterior de aspectul posterior al genunchiului (genu) si ciocului (rostrum) corpului calos, iar plafonul sau este format de partea anterioara trunchiului corpului calos. Coarnele anterioare ale celor doua ventricule sunt separate, pe linie mediana, de septul pelucid. Pe sectiune coronala, cornul anterior are aproximativ forma unui triunghi turtit in care capul rotunjit al nucleului caudat formeaza peretele lateral si planseul. Cornul anterior se intinde inapoi pana la nivelul foramenului interventricular.


Corpul se intinde intre foramenul interventricular si spleniul corpului calos. Corpurile ventriculilor laterali sunt separate de septul pelucid. Peretele lateral al corpului ventriculului este format superior de nucleul caudat, iar inferior de talamus. Granita dintre talamus si nucleul caudat este marcata de un sant, ocupat de un fasicul de fibre nervoase, stria terminala, si vena talamostriata. Limita inferioara a corpului ventriculului si peretele sau medial este format de corpul fornixului. Intre fornix si talamus se gaseste fisura coroidala. Corpul ventriculului lateral se largeste posterior si se continua cu coarnele posterior si inferior de la nivelul trigonului collateral.


Cornul posterior se incurbeaza posteromedial in lobul occipital. Conturul sau descrie forma unui romb, iar cele doua parti sunt de obicei asimetrice. Fibrele tapetumului corpului calos formeaza plafonul si peretele lateral al cornului posterior. Fibrele spleniusului corpului se indreapta catre medial si determina o proeminenta rotunjita superior, pe peretele medial al cornului posterior. Mai inferior, o a doua proeminenta, pintenul calcarin, corespunde partii anterioare a scizurii calcarine.


Cornul inferior este cel mai mare compartiment al ventriculului lateral si se extinde intainte in lobul temporal. Inconjoara aspectul posterior al talamusului, se orienteaza in jos si catre posterolateral si se termina in apropierea uncusului. Pozitia sa raportata la suprafata emiferei, de obicei, corespunde santului temporal superior. Plafonul cornului inferior este format, in principal, de tapetumul corpului calos, iar in rest de coada nuclului caudat si de stria terminala, care se extinde inainte pentru a se termina la extremitatea anterioara a ventriculului, la nivelul amigdalei. [1]

Ventriculul al III-lea

Este o cavitate dispusa ca o fanta in linie mediana, ce comunica cu ventriculii laterali prin orificiile interventriculare Monro si cu ventriculul IV, prin apeductul cerebral.

 

Ventriculului al III-lea i se descriu 6 pereti:
- 2 pereti laterali
- Peretele inferior sau ventral
- Perete superior sau dorsal
- Perete anterior
- Perete posterior

 

Pe peretii laterali se distinge dinainte inapoi un sant cu concavitatea orientata catre superior, denumit santul hipotalamic Monro, si intins intre foramenul interventricular si apeductul cerebral, marcand granita dintre talamus si hipotalamus. Peretii laterali ai ventriculului III se alatura la nivelul adeziunii intertalamice, o banda de materie cenusie care se intinde intre cele doua mase nucleare ale talamusului.

 

Dupa ce participa la constituirea peretelui lateral, hipotalamusul se continua in peretele inferior. In partea cea mai anterioara, a acestui perete se distinge fata superioara a chiasmei optice. Planseul ventriculului se prezinta ca o excavatie, in care punctul cel mai decliv este reprezentat de recesul infundibular, care se prelungeste catre inferior cu tulpina glandei pituitare. Inapoia acestui reces, tuber cinereum si corpii mamilari formeaza planseul ventriculului.

 

Peretele superior este constituit de membrana tectoria, stratul subtire ependimal, peste care se intinde panza coroida, in grosimea careia sunt localizate plexurile coroide ale ventriculului, iar catre posterior si lateral, venele cerebrale interne. Deasupra panzei coroide se gaseste corpul fornixului.

 

Peretele anterior este format de lama terminala, care se intinde intre chiasma optica si lama rostrala a corpului calos. Lama terminala reprezinta tavanul unei mici cavitati virtuale, care se afla imediat dedesubtul ventriculului, numita cisterna lamei terminale, prin care trece artera comunicanta anterioara; un anevrism al acesteia poate fi cauza hemoragiei intraventriculare. Inapoia partii superioare si orientata transversal proemina comisura anterioara, iar mai inapoia comisurii diverg coloanele fornixului. Cele doua coloane si comisura anterioara delimiteaza un fund de sac, de forma triunghiulara.

 

Pe peretele posterior se remarca recesul suprapineal, deasupra glandei pineale, un reces pineal, corespunzator tulpinii pileale, si comisura posterioara. Dedesubtul comisurii, ventriculul se continua cu apeductul cerebral. [1][2]

Ventriculul al IV-lea

Se gaseste intre trunchiul cerebral si cerebel. Rostral, se continua cu apeductul cerebral, iar caudal cu canalul central al maduvei spinarii. Pe sectiune sagitala, ventriculul IV are un profil triunghiular caracteristic, in care varful sau protruzioneaza in aspectul inferior al cerebelului. Diametrul cel mai larg al ventriculului se inregistreaza la nivelul jonctiunii pontomedulare, unde un reces lateral, pe ambele parti, se extinde catre marginea laterala a trunchiului cerebral. In acest punct, prin apertura laterala a ventriculului IV (foramenul Luschka) se asigura accesul LCR in spatiul subarahnoidian.


Planseul ventriculului IV (fosa romboida) este reprezentat de dorsul puntii si jumatatii rostrale a bulbului. Consta in principal din materie cenusie si contine nuclei importanti ai nervilor cranieni. Localizarea exacta a unor nuclei este perceptibila prin caracteristici de suprafata.
Partea superioara a planseului ventricular are forma triunghiulara si este limitata lateral de pedunculii cerebelos superiori, cand acestia converg catre apeductul cerebral. Limita sa posterioara este denumita obex.
Partea inferioara a planseului ventriculului are, de asemenea, forma triunghiulara si este marginita caudal, de tuberculii nucleilor gracilis si cuneat si, mai rostral, de pedunculii cerebelosi inferiori.
Un sant median longitudinal divide planseul celui de-al patrulea ventricul in doua jumatati, fiecare divizata la randul sau de cate un sant limitant intr-o regiune mediala, cunoscuta sub numele de eminenta mediala, si o regiune laterala, cunoscuta ca aria vestibulara, la nivelul careia se gasesc nucleii vestibulari. In partea superioara a planseului ventricular, eminenta mediala este reprezentata de coliculul facial, o mica proeminenta determinata de o bucla subiacenta de fibre eferente din nucleul facial, ce acopera nucleul abducens. Intre coliculul facial si aria vestibulara, santul limitant se largeste intr-o mica depresiune, fovea superioara. In partea sa superioara, santul limitant constituie limita laterala a planseului ventriculului IV. La acest nivel, o mica regiune de culoare albastru-gri denota prezenta subiacenta a locusului ceruleus. Inferior de coliculul facial, la nivelul recesului lateral al ventriculului, un grup variabil de fascicule de fibre nervoase, stria medulara, trece transversal peste planseul ventricular si ajunge in santul median. In zona inferioara a planseului ventriculului, eminenta mediala este reprezentata de trigonul hipoglosului, ce indica prezenta nucleului hipoglosului. Lateral, santul limitant se largeste si formeaza fovea inferioara. Caudal de aceasta, intre trigonul hipoglosului si aria vestibulara, se remarca trigonul vagal, la nivelul caruia se descopera nucleul motor dorsal al vagului. Trigonul vagal este incrusiat de o funiculus separans, separat de tuberculul nucleului gracilis prin aria postrema.

 

Plafonul ventriculului IV este format de valurile medulare superior si inferior. Valul medular superior se intinde intre pedunculii cerebelosi superiori, se continua cu substanta alba cerebeloasa si este acoperit dorsal de lingula vermisului superior. Valul medular inferior este mult mai complex, lipsit de tesut neural, format din ependim ventricular si pia mater a panzei coroidiene, care il acopera dorsal. O apertura mediana larga (foramenul Magendie) este prezenta in plafonul ventriculului ca o perforatie a valului medular posterior, imediat inferior de nodulul cerebelului, iar LCR se scurge prin acest foramen din ventricul in cisterna magna. [1]

Apeductul cerebral

Este un mic tub, aproximativ circular pe sectiune traversala, ce masoara 1-2 mm in diametru. Se gaseste posterior de mezencefal, pe linie mediana si este inconjurat de substanta cenusie periapeductala. Rostral, incepe imediat inapoia si dedesubtul comisurii posterioare, unde continua aspectul caudal al ventriculului al III-lea. Caudal, se continua cu lumenul ventriculului al IV-lea, de la nivelul jonctiunii dintre mezencefal si punte. Coliculii superior si inferior sunt dorsal de apeduct, iar tegmentul mezencefalului se afla ventral. [1]

Organele circumventriculare

Pe linie mediana, in anumite locuri in peretii ventriculari, bariera hematoencefalica este absenta, facandu-si aparitia celulele ependimale specializate, numite tancite, care au activitate neurosecretorie, rol in eliberarea, dar si reabsorbtia neurohormonilor, iar organele circumventriculare sunt cele care ocupa aceste discontinuitati ale barierei hematoencefalice.

 

Organele circumventriculare sunt:

  • Organul vascular
  • Organul subfornical
  • Neurohipofiza
  • Eminenta mediana
  • Organul subcomisural
  • Glanda pineala
  • Aria postrema

 

Organul vascular se afla in lama terminala intre chiasma optica si comisura anterioara. In partea externa, se distinge un plex vascular bogat fenestrat, care acopera celulele gliale si o retea de fibre nervoase. Celulele ependimale ale organului vascular, precum cele ale celorlaltor organe circumventriculare, sunt turtite si prevazute cu cativa cili. Principalele aferente care ajung la organul vascular provin din organul subfornical, locus ceruleus si de la unii nuclei hipotalamici. Mai departe, organul vascular se proiecteaza pe nucleii supraoptic si preoptic median si este implicat in reglarea echilibrului fluidelor, dar poate avea si functii neuroendocrine.

 

Organul subfornical se afla la nivelul foramenului interventricular. Este acopeirt de ependim si contine neuroni, celule gliale si un plex capilar fenestrat. Se crede ca stabileste interconexiuni pe o scara larga cu hipotalamusul si ca functioneaza in reglarea echilibrului fluidelor si mecanismul setei.

 

Neurohipofiza este locul unde se termina proiectiile neurosecretorii ale nucleiilor supraoptic si paraventricular ai hipotalamusului. Neuronii din acesti nuclei elibereaza vasopresina si ocitocina in patul capilar al neurohipofizei, acestia accesand astfel, pe la acest nivel, circulatia generala.

 

Eminenta mediana contine terminatiile axonilor celulelor neurosecretorii hipotalamice. Peptidele eliberate de acestia controleaza secretia hormonala a adenohipofizei prin sistemul vascular portal pituitar.

 

Organul subcomisural se afla ventral si dedesubtul comisurii posterioare, aproape de peretele inferior al recesului pineal. Celulele ependimale de pe aspectul dorsal al apeductului cerebral sunt inalte, columnare si ciliate, cu citoplasma bazofila granulara.

 

Glanda pineala are aproximativ 8 mm in diametru si este situata rostro-dorsal de coliculul superior si inapoia striei medulare. Este parte a epitalamusului si secreta melatonina, care la copii pare a fi implicata in intarzierea pubertatii, iar atat la copii cat si la adulti regleaza ciclul somn-veghe.

 

Aria postrema este o structura pereche, bilaterala, localizata la limita caudala a planseului ventriculului IV. Este o importanta zona de chemoreceptie, care declanseaza voma ca raspuns la prezenta substantelor emetice din sange. Aria postrema, impreuna cu nuclul tractului solitar si nucleul motor dorsal al vagului, formeaza asa-numitul complex vagal dorsal, ce reprezinta sediul principal de terminatie al fibrelor nervoase aferente vagale. [1]

Patologie

Dintre afectiunile sistemului ventricular se remarca in principal hidrocefalia, iar intr-un plan secundar se mentioneaza inflamatiile, precum meningita sau ventriculita, consecutive infectiilor sau aparute in urma unui traumatism sau a unei hemoragii. [4]
Cititi mai multe despre hidrocefalie aici...
Cititi mai multe despre ventriculita aici...

Proceduri

Ventriculoatriostomie – este o procedura chirurgicala efectuata pentru eliberarea presiunii crescute exercitate de LCR in hidrocefalie. Fluidul este drenat printr-un sistem de catetere in vena jugulara.

Ventriculoscopie – examinarea ventriculilor creierului cu ajutorului unui instrument cu fibra optica.

Ventriculostomie – este o procedura chirurgicala ce presupune introducerea unui ac tubular intr-unul din ventriculii laterali ai creierului pentru eliberarea presiunii intracraniene crescute, pentru prelevarea unei probe de LCR de la acest nivel, pentru administrarea antibioticelor sau pentru inserarea unui mediu de contract in vederea examinarii cu raze X. [6]


Data actualizare: 27-09-2013 | creare: 27-09-2013 | Vizite: 5153

Medicina naturistă - mit sau realitate?
Una dintre cele mai mari controverse în medicină o reprezintă tratamentul alternativ naturist. Ca urmare am luat cele mai importante domenii și le-am analizat obiectiv. Aflați ce spun studiile: Accesați lista completă pe secțiunea dedicată medicinei naturiste
ROmedic a implinit 10 ani ROmedic a implinit 10 ani