Evaluarea paraclinică a măduvei spinării

©

Autor:

Investigaţiile paraclinice realizate la pacientul cu patologie neurologică sunt atât de laborator, cât şi imagistice.

Invesigaţiile de laborator

- ionograma (Na, K, Ca, Mg),
- hemoleucograma,
- funcţia renală (uree, creatinină),
- funcţia hepatica (TGP, TGO, GGT, bilirubină directă, bilirubină totală),
- glicemie,
- reactanţi de fază acută (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă).

Investigaţiile imagistice ale măduvei spinării:

1. Radiografia simplă de coloană vertebrală ce poate identifica:
• la nivelul corpilor vertebrali, a pediculilor sau lamelelor, leziuni osteolitice ce pot fi cauzate de tumori osoase fie primitive, fie secundare;
• o masă tumorală localizată prevertebral;
• tasări vertebrale ce apar consecutiv osteoporozei, fracturilor sau unor patologii tumorale;
• un canal rahidian lărgit datorită măririi distanţei dintre pedunculii vertebrali;
• o îngustare a găurilor de conjugare;
• o lărgire a găurilor de conjugare;
• pensarea spaţiilor intervertebrale.
Pentru leziunile vertebrale localizate la nivelul verterbelor C1-C2 sau la nivelul C7-T3 sunt efectuate radiografii în incidenţe speciale: transoral pentru C1-C2 şi în poziţia înotătorului pentru leziunile cervicotoracale.

2. Mieloradiculografia se obţine prin injectarea intratecală a unei substanţe de contrast nonionică, însă astăzi nu mai este frecvent utilizată, RMN şi CT fiind mult mai exacte şi mai uşor de realizat decât aceasta.
Prin mieloradiculografie se pot identifica:
• Compresiunile radiculare din leziunile extradurale lombare;
• Oprirea în totalitate sau doar parţial a coloanei de substanţă de contrast radioopace.

3. Computertomografia simplă sau cu substanţă de contrast ce va fi injectată intratecal poate identifica o compresiune medulară, fiind mai utilă pentru evidenţierea leziunilor osteodiscale.

4. RMN este una din cele mai importante metode imagistice pentru identificarea leziunilor compresive medulare şi nu numai. Aduce informaţii în ceea ce priveşte leziuni ale vertebrelor, ale discurilor, ale ligamentelor vertebrale, dar şi a conţinutului canalului medular, fiind net superior computertomografiei.

5. Scintigrafia osoasă se realizează pentru identificarea leziunilor metastatice vertebrale sau a tumorilor primare de la nivelul scheletului osos.

6. Angiografia spinală se realizează pentru identificarea leziunilor vasculare spinale.

Data actualizare: 20-04-2013 | creare: 17-09-2012 | Vizite: 11398
Bibliografie
1.Abordarea pacientului cu afecţiuni neurologice, Principii de medicină internă, Harrsion, Ediţia a XIV-a, pag.2507-2513;
2.Neuroimagistica ȋn bolile neurologice, Principii de medicină internă, Harrsion, Ediţia a XIV-a, pag.2519-2525;
3.Afecţiunile măduvei spinării, Principii de medicină internă, Harrsion, Ediţia a XIV-a, pag.2620-2630;
4.Central Nervous System and Senses, Color atlas of Physiology, 5th edition, Agamemnon Despopoulos, Stefan Silbernagl, Thieme Publishing, pag. 310-372;
5.The spinal cord, Clinical Anatomy, eleven edititon, Harold Ellis, Balckwell Publishing, 2006, pag.333-339;
6.Fiziologia măduvei spinării, Fiziologie generală, Ioan Filipaş, Gavril Ardelean, 2004, pag. 70-74;
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!