Patologia (bolile) maduvei spinării

©

Autor:

Patologia vertebro-medulară poate fi clasificată astfel:
  • - Patologia infecţioasă vertebro-medulară;
  • - Afecţiuni hemoragice;
  • - Afecţiuni degenerative;
  • - Afecţiuni congenitale;
  • - Afecţiuni chistice;
  • - Tumori ale măduvei spinării şi menigelui;
  • - Traumatisme ale măduvei spinării;
  • - Boli demielinizante;

Patologia infecţioasă vertebra-medulară

Este localizată în special la nivelul conţinătorului şi anume canalul vertebro-medular. Aici se pot instala infecţii ce au un caracter expansiv denumite spondilodiscite. Acestea se pot împărţi în:
- spondilodiscite specifice, al căror agent etiologic este bacilul Koch, determinând apariţia morbului Pott, şi
- spondilodiscite nespecifice, al căror agent etiologic este cel mai frecvent un germene gram pozitiv sau negativ.
Se pot identifica şi colecţii purulente la nivel epidural ce poartă denumirea de epidurite, sau localizate subdural, realizând empiemul subdural. Foarte rare sunt abcesele intramedulare, însă nu trebuiesc excluse.
Însămânţarea agenţilor patogeni se realizează de obicei prin intermediul unei puncţii lombare sau intervenţii chirugicale, sau prin diseminare septică de la nivelul altui focar infecţios localizat la distanţă.

Afecţiunile medulare hemoragice

Sunt reprezentate de hematoamele extradurale, subdurale sau intramedulare. Etiologia acestor hematoame este reprezentată de traumatisme sau de ruperea unor malformaţii vasculare arterio-venoase medulare.

Afecţiunile degenerative ale coloanei vertebrale

Se referă în primul rând la degenerarea discurilor intervertebrale ce determină secundar compresiune la nivel radicular, mai rar, compresiunea putând fi şi la nivel medular. În ceea ce priveşte spondilozele, în evoluţia lor acestea determină îngustarea canalului medular şi a găurilor de conjugare, instalându-se stenozele rahidiene ce comprimă rădăcinile nervoase sau vasele de sânge, determinând apriţia mielopatiei spondilopatice.

Afecţiunile chistice

Sunt reprezentate de chisturile epidurale sau arahnoidiene. Siringomielia este o afecţiune chistică localizată la nivel medular ce apare datorită dilatării canalului ependimar, ce se manifestă la fel ca un proces expansiv, prin compresiune medulară.

Afecţiunile congenitale de la nivel vertebro-medular

Sunt reprezentate de chisturile epidermoide, dermoide, malformaţii vasculare arterio-venoase, menigocelul, spina bifida. Acestea pot determina compresiuni medulo-radiculare.

Tumorile verterbo-medulare

Pot fi atât primare, cât şi secundare, fiind localizate extradural, intradural extra sau intramedular.
Pentru tumorile extramedulare, originea se poate identifica la nivelul structurior osteoligamentare ale coloanei vertebrale. Cele mai fecvente tumori extramedulare sunt osteoamele şi condroamele ce sunt tumori benigne. Printre tumorile maligne se pot întâlni osteosarcoame primitive, dar şi metastaze vertebrale, plasmocitoame, limfoame. Acestea se pot localiza atât la nivel vertebral, dar şi la nivel retroperitoneal cu invazia ulterioară a canalului vertebral. Metastazele vertebrale au de obicei ca punct de plecare neoplasmul de prostată, de plămân şi de sân.
Tumorile intradurale extramedulare sunt reprezentate de meningioame sau neurinoame, întâlnite cel mai frecvent la adult şi chisturi dermoide şi epidermoide, întâlnite cel mai frecvent la copil. Acestea sunt tumori benigne.
Tumori intradurale intramedulare sunt o patologie mai rar întâlnită, cele mai frecvente fiind glioamele, ependimoamele, astrocitoamele. Există şi tumori mai rar întâlnite, precum oligodendrogliomul, hemangioblastomul ce este mai frecvent întâlnit în sindormul von Hippel –Lindau, chisturile medulare, metastazele medulare. Ependioamele sunt localizate cel mai frecvent intramedular la nivelul regiunii toracale sau cervicale, însă pot fi întâlnite şi intradural lombar, determinând apariţia sindromului de coadă de cal.

Traumatismele măduvei spinării

Pot fi împărţite astfel:
• Secţiune medulară completă;
• Sindromul Brown-Sequard sau sindromul de hemisecţiune medulară;
• Sindromul de cordon posterior;
• Sindromul de cordon posterolateral;
• Sindromul de cordon anterior.

Data actualizare: 15-01-2013 | creare: 17-09-2012 | Vizite: 12602
Bibliografie
1.Abordarea pacientului cu afecţiuni neurologice, Principii de medicină internă, Harrsion, Ediţia a XIV-a, pag.2507-2513;
2.Neuroimagistica ȋn bolile neurologice, Principii de medicină internă, Harrsion, Ediţia a XIV-a, pag.2519-2525;
3.Afecţiunile măduvei spinării, Principii de medicină internă, Harrsion, Ediţia a XIV-a, pag.2620-2630;
4.Central Nervous System and Senses, Color atlas of Physiology, 5th edition, Agamemnon Despopoulos, Stefan Silbernagl, Thieme Publishing, pag. 310-372;
5.The spinal cord, Clinical Anatomy, eleven edititon, Harold Ellis, Balckwell Publishing, 2006, pag.333-339;
6.Fiziologia măduvei spinării, Fiziologie generală, Ioan Filipaş, Gavril Ardelean, 2004, pag. 70-74;
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.