Lichidul cefalorahidian

Lichidul cefalorahidian (LCR) este incolor, transparent si secretat activ de epiteliul plexurilor coroide de la nivelul creierului. Prezenta sa confera creierului protectie mecanica si imunologica, participand in acelasi timp si la reglarea fluxului sanguin cerebral. LCR ocupa spatiul subarahnoidian si sistemul ventricular, reprezentand continutul ventriculilor, cisternelor si santurilor creierului, precum si a canalului central al maduvei spinarii. [1][3]

Cea mai mare parte de lichid cefalorahidian este format in cei doi ventriculi laterali, iar productia zilnica totala atinge un maximum de 800 mL, cu valori cuprinse intre 14-35 mL / ora. Cu toate acestea, doar 150 mL LCR ocupa ventriculii, canalul central al maduvei spinarii, spatiul perivascular, spatiul subarahnoidian si cisternele, deoarece exista un drenaj constant al acestuia in sinusul sagital superior, prin intermediul numeroaselor granulatii arahnoidiene. LCR are un pH = 7,3, este bogat in ioni de sodiu, potasiu si clor, este lipsit in mare parte de proteine si contine ocazional limfocite si cateva celule epiteliale descuamate. [2]

Functii

Masa reala a creierului uman este de aproximativ 1.400 grame, insa masa neta a creierului suspendat in LCR este echivalenta cu 25 grame. Prin urmare, creierul se afla intr-o flotabilitate neutra, ce ii permite sa-si mentinta densitatea, fara a fi afectat de propria sa greutate, care de altfel ar putea suspenda alimentarea cu sange. [3] De asemenea, datorita LCR, creierul este capabil sa reziste la stresul mecanic provocat in timpul miscarii bruste a capului sau a unor lovituri. Prin indepartarea LCR in pneumoencefalografie s-au semnalat dureri intense la fiecare miscare a capului, persistente pana cand cantitatea normala de LCR a fost resintetizata. [4]

Lichidul cefalorahidian circula prin sistemul ventricular, de la nivelul creierului si spatiul subarahnoidian, de la nivelul maduvei spinarii, dupa care este absorbit inapoi in sange, indepartand reziduriile metabolice din sistemul nervos central prin bariera hemato-encefalica. Se contureaza astfel si rolul LCR in homeostazie, in special in distributia factorilor neuroendocrini, iar importanta acestui aspect este pusa in evidenta de fenomenele manifestate in urma perturbarii implicarii LCR. De exemplu, concentratii crescute de glicina (neurotransmitator inhibitor in sistemul nervos central) conduce la tulburarea reglarii temperaturii si a presiunii sanguine, iar pH-ul crescut al LCR poate constitui motivul ametelilor sau sincopelor. [3][4]

Patologie

Fiind considerat un rezervor fiziologic al proteomului uman, LCR reprezinta o fereastra de diagnostic indispensabila pentru sistemul nervos central. In acesta privinta, importanta fundamentala a LCR este pusa pe seama faptului ca acesta afiseaza o modificare dinamica a compozitiei sale in proteine, ce reflecta starea de sanatate a SNC si a tesuturilor constituente. Frecvent LCR este prelevat prin punctie lombara, iar testele interpretate in mod corespunzator atribuie LCR valoarea unui instrument-cheie in diagnosticul unei varietati de afectiuni, iar proteinele din compozitia acestuia sunt considerate markeri importanti in orientarea interventiei terapeutice.

Recoltarea lichidului cefalorahidian din timpul punctiei lombare poate cauza dureri de cap severe, dupa efectuarea acesteia. Aceste dureri pot fi ameliorate prin injectarea intratecala a unei solutii saline izotona, sterila. De regula, punctia lombara este efectuata in vederea numararii celulelor din LCR si pentru a detecta nivelele de proteine si glucoza din compozitia acestuia. Cunoasterea acestor parametri poate fi extrem de benefica in diagnosticul hemoragiei subarahnoidiene si al infectiilor sistemului nervos central, precum meningita. Mai mult de atat, prin examinarea culturii LCR se poate identifica microorganismul care a cauzat infectia. [3]

Rezultatele normale la analiza LCR variaza, in general, dupa cum urmeaza:
- Presiunea – 70-180 mm H2O
- Aspect – clar, incolor
- Proteine totale LCR – 15-60 mg/dL
- Gamaglobuline – 3-12% din proteinele totale
- Glucoza LCR – 50-80 mg/dL
- Leucocite LCR – 0-5
- Eritrocite LCR – 0

Trebuie mentionat faptul ca valorile normale pot varia usor de la un laborator la altul si se recomanda sfatul medicului dumneavoastra pentru semnificatia rezultatelor.

In cazul in care lichidul cefalorahidian se prezinta tulbure, aceasta ar putea indica prezenta unei infectii, a unei densitati crescute de leucocite sau proteine. LCR rosu este semn de hemoragie, iar culorile maro, portocaliu sau galben sunt asociate cu cresterea cantitatii de proteine sau cu o hemoragie ce a avut loc inainte cu cel putin 3 zile. Ocazional, hemoragia poate fi provocata in timpul punctiei lombare propriu-zise, ingreunand astfel interpretarea rezultatului.

Valori ale presiunii peste limita maxima fiziologica poate sugera o presiune intracraniana crescuta, iar valori ale presiunii sub limita minima fiziologica se inregistreaza in tumorile maduvei spinarii, soc, lipotimie sau coma diabetica. Cresterea proteinelor poate fi asociata cu prezenta sangelui in LCR, diabet, polinevrita, cancer, traumatism sau infectii, in timp ce scaderea cantitatii de proteine este un semn de productie rapida de LCR. Cresterea nivelului de glucoza din LCR este un semn de hiperglicemie, iar scaderea acestuia poate aparea in hipoglicemie, infectii fungice sau bacteriene (meningita). Cresterea numarului de leucocite in LCR se poate intalni in meningita, infectii acute, in debutul unei afectiuni cronice, cancer, abces sau scleroza multipla. Nivel crescut de gamaglobuline in LCR se semnaleaza in scleroza multipla, sifilis cerebral sau sindrom Guillain-Barre. [6]

Proceduri

Punctia lombara este in principal o procedura cu valoare diagnostica, prin care se recolteaza lichidul cefalorahidian, pentru analiza biochimica, microbiologica si citologica a acestuia. Prin introducerea unor teste mai elaborate, punctia lombara nu mai este efectuata pentru examinarea tuturor tipurilor de tulburari ale sistemului nervos central, dar este inca folosita in diagnosticarea infectiilor sistemului nervos central, tumorilor din spatiul subarahnoidian, sclerozei multiple, sindromului Guillain-Barre, precum si a tulburarilor neuroimunologice.

De asemenea, punctia lombara poate fi utilizata in scop terapeutic, inclusiv pentru injectarea unor substante chimioterapeutice, in vederea tratararii cancerului, sau pentru injectarea unui anestezic local, fara a provoca pierderea de constienta. In alte cazuri, precum in meningita criptococica, punctia lombara este efectuata pentru rezolvarea presiunii intracraniene crescute. [5]