Emisferele cerebrale

Emisferele cerebrale sunt porţiunea cea mai voluminoasă a encefalului şi provin din vezicula telencefalică. Sunt localizate la nivelul lojei supratentoriale, superior faţă de trunchiul cerebral şi tentorium cerebelli.

Prezintă două emisfere ce sunt despărţite prin intermediul fisurii interemisferice (la nivelul ei pătrunde coasa creierului), iar ȋn porţiunea inferioară sunt unite prin corpul calos, fornix şi comisura albă anterioară.

Emisferele cerebrale au o lungime de 17 cm, o lăţime de 14 cm şi o ȋnalţime de 13 cm, având o greutate medie de 1.380 g la bărbaţi şi 1.350 g la femei.

La nivelul fiecărui emisfer se pot identifica şase lobi şi anume: frontal, parietal, temporal, insula Reil, occipital şi limbic. Ȋn componeţa emisferelor intră substanţă cenuşie, dar şi substanţă albă.
Substanţa cenuşie este distribuită superficial, alcătuind cortexul cerebral sau scoarţa cerebrală, dar şi ȋn profunzime sub formă de nuclei bazali.
Substanţa albă este distribuită ȋntre cortex şi nucleii bazali, dar şi ȋntre talamus şi nucleii bazali.

•  Nucleii bazali sunt reprezentaţi de:
- corpul striat (alcătuit din nucleul caudat şi nucleul lentiform, ce reglează activitatea motorie);
- corpul amigdalian;
- antezidul.

La nivelul fiecărui emisfer cerebral se pot identifica:
a. Trei feţe: laterală, medială, inferioară (bazală).
b. Trei margini: superioară, laterală, medială.
c. Trei poli: anterior sau frontal, mijlociu sau temporal, posterior sau occipital.

La nivelul emisferelor cerebrale se pot identifica numeroase şanţuri ce se pot clasifica astfel:
- Fisuri de ordin I reprezentate de scizuri şi şanţuri interlobare ce delimitează lobi;
Acestea sunt primele ce apar ȋn timpul vieţii intrauterine;
- Fisuri de ordin II reprezentate de intergirare ce delimitează girusuri sau circumvoluţiuni;
- Fisuri de ordin III ce se pot identifica la nivelul unui girus.

•  Faţa laterală priveşte spre calota craniană şi la nivelul ei putem identifica:
- Scizura laterală sau a lui Sylvius ce ȋncepe la nivelul feţei inferioare a emisferului cerebral, de aici merge lateral, ulterior trecând pe faţa laterală a emisferului având o direcţie oblic ascendentă până la nivelul regiunii parietale;
- Scizura centrală sau a lui Rolando separă lobul frontal de lobul parietal;
- Scizura parieto-occipitală laterală.
Prin intermediul acestor scizuri sunt delimitaţi cinci lobi: lobul frontal, lobul parietal, lobul occipital, lobul temporal şi lobul insulei.

•  Faţa medială prezintă formaţiunile interemisferice reprezentate de: corpul calos, fornixul şi comisura albă anterioară.
La acest nivel se pot identifica: şanţul calcarin, şanţul central sau a lui Rolando, şanţul parieto-occipital, şanţul calos, şanţul cingular.
Prin intermediul acestor scizuri sunt delimitate: girusul frontal medial, girusul cingular, cuneusul, precuneusul şi lobul paracentral.

•  Faţa inferioară prezintă două porţiuni ȋmpărţite prin intermediul scizurii lui Sylvius: o porţiune orbitală şi o porţiune temporo-occipitală.

La nivelul porţiunii orbitale sunt prezente următoarele şanţuri:
- Şanţul olfactiv la nivelul căruia se găseşte bulbul şi tractul olfactiv;
- Şanţul cruciform ce delimitează cinci girusuri: drept, orbital anterior, orbital posterior, orbital medial, orbital lateral.

La nivelul porţiunii temporo-occipitale se poate identifica un singur şanţ reprezentat de şanţul colateral ce delimitează: lateral girusul temporo-occipital şi medial girusul parahipocampic şi cel lingual.

i. Substanţa cenuşie

Scoarţa cerebrală este reprezentată de substanţa cenuşie şi ȋnveleşte suprafaţa externă a emisferelor cerebrale, pătrunzând totodată ȋn toate şanţurile şi fisurile existente, având o grosime de 1,5-4 mm.
Este alcătuită din celule şi fibre nervoase amielinice, prezentând două zone: alocortexul şi izocortexul.

Alocortexul

acoperă girusurile de la nivelul feţei infero-mediale, intrând ȋn alcătuirea sistemului limbic.
Ȋn structura sa intră de la exterior la interior: un strat molecular, un strat granular şi un strat piramidal.
Stratul granular ȋndeplineşte funcţia de receptor, iar cel piramidal de efector.
Alocortexul se ȋntinde la nivelul girusului dinţat, a hypocampusului şi a sistemului limbic.

Izocortexul

acoperă cea mai mare parte a emisferelor cerebrale şi poate fi divizat ȋn mezocortex şi ectocortex.

Mezocortexul este alcătuit din şase straturi ce prezintă următoarele trăsături:
- Sunt alcătuite preponderent din neuroni piramidali;
- Straturile granulare au o densitate mai mică;
- Fibrele intracorticale radiare sunt ȋn număr mai redus;
- Se ȋntinde la nivelul girusului cingular, girusului parahypocampic şi la nivelul lobului piriform.

Ectocortexul reprezintă cea mai mare parte a izocortexului şi este alcătuit din neuroni şi fibre nervoase amielinice.

Neuronii ce intră ȋn alcătuirea ectocortexului pot fi ȋmpărţiţi ȋn cinci clase:
- Celulele orizontale a lui Cajal- neuroni de mici dimensiuni 4-6 microni ce au o dispoziţie orizontală şi sunt localizaţi la nivelul primului strat al scoarţei = stratul I = stratul molecular;
- Celulele granulare sau stelate sunt reprezentate de neuroni poligonali ce au dimenisuni cuprinse ȋntre 4 şi 8 microni, putând fi identificaţi ȋn toate straturile scoarţei, ȋnsă cel mai mult la nivelul straturilor granulare II şi IV;
- Celulele piramidale se găsesc la nivelul straturilor III şi V;
La nivelul stratului V pot fi identificaţi două tipuri de neuroni şi anume neuronii Betz şi neuronii Meynert.
- Celulele fuziforme se găsesc cel mai frecvent la nivelul stratului VI;
Axonul acestor celule pleacă de la nivelul scoarţei cerebrale şi ajunge la nivelul substanţei albe.
- Celulele lui Martinotti – dendritele acestor celule ajung ȋn profunzimea scoarţei.

Aceşti neuroni se dispun ȋn mai multe straturi şi anume:
1) Stratul molecular ce conţine:
- Celulele orizontale a lui Cajal;
- Neuroni tip Golgi II;
- Dendritele neuronilor din straturile subiacente.
2) Stratul granular extern este alcătuit din neuroni granulari a căror dendrite ajung la nivelul stratului molecular, iar axonii la nivelul straturilor V şi VI.
3) Stratul piramidal extern este alcătuit din neuronii piramidali a căror dendrite ajung până la nivelul stratului I, iar axonii până la nivelul straturilor V şi VI sau chiar depăşesc cortexul.
4) Stratul granular intern prezintă o porţiune superficială IVa alcătuită din neuroni piramidali şi una profundă, IVb, alcătuită din neuroni stelaţi.
5) Stratul piramidal intern este alcătuit din neuroni piramidali mari a căror dendrite ajung până la nivelul stratului molecular, iar axonii lor ajung la nivelul substanţei albe.
6) Stratul fuziform este alcătuit din neuroni fuziformi.
Ȋn acest strat se găsesc ȋntr-o densitate crescută neuronii lui Martinotii.
La nivelul tuturor straturilor se pot identifica interneuroni ce pot fi de tip excitator sau inhibitor.

Ariile corticale

sunt anumite porţiuni ale scoarţei cerebrale ce se pot clasifica din punct de vedere morfo-funcţional ȋn:
- Arii senzoriale sau receptoare;
- Arii motorii sau efectoare;
- Arii de asociaţie;
- Arii vegetative.

A. Ariile senzoriale reprezintă ariile corticale la nivelul cărora se proiectează căile specifice senzitivo-senzoriale.

Ariile sensibilităţii somestezice sunt aria somestezică I şi aria somestezică II.
Aria somestezică I este localizată la nivelul lobului parietal, ȋn girusul postcentral şi corespunde ariilor 3, 1, 2 ale lui Brodmann şi realizează homunculus senzitiv la nivelul căruia sunt proiectate zonele cu numărul cel mai mare de receptori precum faţa, buzele, degetele.
Aria somestezică II este localizată la nivelul versantului superior al scizurii laterale, corespunzător girusurilor precentral şi postcentral.
Ariile sensibilităţii vizuale sunt reprezentate de aria vizuală primară şi ariile vizuale secundare.
Aria vizuală primară este localizată la nivelul marginii scizurii calcarine de la nivelul lobului occipital şi corespunde ariei 17 Brodmann.
Ariile vizuale secundare sunt reprezentate de ariile 18 şi 19 ce sunt localizate antero-lateral de aria 17.
Ariile sensibilităţii auditive sunt aria auditivă primară şi aria auditivă secundară.
Aria auditivă primară este localizată la nivelul versantului inferior al scizurii laterale, ȋn girusurile transversale a lui Heschl (porţiunea mijlocie a girusului transvers anterior şi o porţiune din girusul transvers posterior), cuprinzând aria 41 a lui Brodmann.
Aria auditivă secundară este localizată la nivelul porţiunii posterioare a girusului transvers posterior (aria 42) şi porţiunea adiacentă din girusul temporar superior (aria 22).
Ariile sensibilităţii vestibulare sunt imprecis delimitate: arii de la nivelul girusului temporal superior sau aria 2 de la nivelul girusului postcentral.
Ariile sensibilităţii gustative sunt reprezentate de aria 43 a lui Brodmann de la nivelul operculului parietal şi arii de pe neocortexul fronto-orbitar.

B. Ariile corticale motorii sunt reprezentate de aria motorie primară sau aria 4, aria motorie suplimenatară, aria premotorie sau aria 6 şi câmpul frontal al mişcării voluntare ale ochilor.

Aria motorie primară este reprezentată de aria 4 şi este localizată la nivelul girusului precentral, a versantului anterior al scizurii anterioare şi ȋn partea anterioară a girusului paracentral, unde este realizat homunculus motor. La acest nivel este controlată activitatea motorie voluntară pentru toţi muşchii.
Aria motorie suplimentară este localizată la nivelul feţei mediale a lobului frontal, anterior de lobul paracentral.
Aria premotorie corespunde ariei 6 Brodmann ce este localizată anterior ariei 4, pe faţa laterală a emisferului cerebral.
Câmpul frontal al mişcărilor voluntare ale ochilor este localizat la nivelul ariei 8, pe faţa laterală a lobului frontal.
Centrul motor al limbajului se găseşte ȋn ariile 44 şi 45 Brodmann din girusul frontal inferior al emisferului stâng.

C. Ariile corticale de asociaţie sunt reprezentate de ariile de asociaţie ale lobului prefrontal, ariile de asociaţie ale cortexului medio-orbito-frontal, ariile de asociaţie ale lobului temporal, ariile asociative parieto-temporo-occipitale.

Ariile de asociaţie ale lobului prefrontal corespund ariilor 9-12 Brodmann şi se găsesc pe faţa laterală a lobului frontal, prelungindu-se până pe faţa orbitară a acestuia.
Ariile prefrontale realizează planificarea mişcărilor voluntare, dar şi alte funcţii precum memoria de scurtă durată.
Ariile de asociaţie ale lobului temporal sunt implicate ȋn memorizare şi ȋn comportamentul afectiv-emoţional.
Ariile asociative parieto-temporo-occipitale sunt localizate la nivelul intersecţiei dintre lobii parietal, temporal, occipital.

Limbajul reprezintă pronunţarea cuvintelor şi capacitatea de a realiza fraze care să poată transmite o idee.
Este realizat prin intermediul a două componente localizate la nivelul emisferului dominant şi anume:
- Componenta efectoare localizată la nivelul ariilor 44 şi 45 Brodmann (centrul motor al vorbirii Broca) de la nivelul girusului frontal inferior ce coordonează contracţia muşchilor şi pronunţarea cuvintelor.
- Componenta receptoare ce este localizată la nivelul ariilor 40 şi 39 din porţiunea posterioară a girusului temporal superior. Aici se decodifică mesajul auzit sau scris.

ii. Substanţa albă a emisferelor cerebrale

Capsula internă

este alcătuită din cinci segmente şi anume: un braţ anterior, un genunchi, un braţ posterior, o porţiune retrolenticulară şi o porţiune sublenticulară.

Braţul anterior este delimitat ȋn porţiunea laterală de către nucleul lenticular şi ȋn porţiunea medială de către nucleul caudat.

Genunchiul este localizat ȋntre globus pallidus, ce este dispus lateral şi unghiul dintre talamus şi nucleul caudat dispus medial.

Braţul posterior este ȋncadrat ȋntre nucleul lentiform dispus lateral şi talamus dispus medial.

Partea retrolenticulară este dispusă posterior de nucleul lentiform şi lateral de talamus.
Ȋn alcătuirea braţului anterior intră fibre frontopontine, la nivelul genunchiului se găsesc fibre corticonucleare, la nivelul braţului posterior fibre corticospinale, parietopontine, corticorubrice.
Partea retrolenticulară este alcătuită din fibre occipitopontine, occipitocoliculare, occipitotecale şi radiaţiile optice, iar partea sublenticulară din fibre temporopontine şi radiaţiile auditive.

Centrul oval

este alcătuit din fibre de proiecţie, fibre de asociaţie intraemisferice scurte şi lungi şi fibre de asociaţie interemisferice.

Fibrele de proiecţie unesc cortexul cerebral cu alte segmente ale nevraxului ce pot fi ascendente sau descendente.

Fibrele de asociaţie intraemisferice scurte leagă girusuri ȋnvecinate, pe când cele lungi leagă girusuri aflate la o distanţă mai mare, alcătuind 5 mari fascicule:
- Fasciculul uncinat ce realizează legătura dintre aria motorie a limbajului şi cortexul orbitofrontal de cel temporal;
- Fasciculul cingular ce realizează legătura dintre aria septală, girusul cingular şi cel parahipocampic;
- Fasciculul longitudinal superior ce realizează legătura dintre cortexul parieto-temporo-occipital cu cel frontal;
- Fasciculul longitudinal inferior ce realizează legătura dintre cortexul occipital şi cel temporal;
- Fasciculul fronto-occipital ce realizează legătura dintre cortexul frontal şi cel occipitotemporal.

Fibrele de asociaţie interemisferice sau fibrele comisurale sunt reprezentate de:
- Fibrele comisurale mari: corpul calos şi fornix;
- Fibrele comisurale mici: comisura albă anterioară, comisura albă posterioară, comisura intertalamică, comisura habenulară, comisura suprachiasmatică sau Guden, comisura supraoptică dorsală sau Meynet şi comisura subtalamică sau Forel.

Corpul calos

are forma unui patrulater, care pe secţiune frontală are formă curbă, cu concavitatea ȋn jos.
Este alcătuit din mai multe părţi:
- Splenium;
- Trunchi;
- Genunchi;
- Rostrum.
I se pot descrie două feţe, una superioară şi una inferioară, margini laterale şi două extremităţi, una anterioară şi una posterioară.

Faţa superioară:
- Pe linia mediană intră ȋn raport direct cu falx cerebri ȋn porţiunea posterioară, ȋn rest ȋntre ele interpunându-se spaţiul subfalciform;
- Lateral de linia mediană intră ȋn raport cu indusium griseum sau girusul supracalos şi girusul cingular.

Faţa inferioară:
- ȋn porţiunea anterioară intră ȋn alcătuirea plafonului coarnelor anterioare ale celor doi ventriculi laterali;
- la nivelul liniei mediene, ȋn porţiunea anterioară, corpul calos este despărţit de fornix prin intermediul septului pellucidum, ce separă astfel cele două coarne anterioare ale ventriculilor laterali;
- ȋn porţiunea posterioară fuzionează cu fornixul.

Extremitatea anterioară este reprezentată de genunchiul corpului calos, ce este localizat la 2-4 cm de lobul frontal. Aceasta este continuată de către rostrum şi de lamina terminală ce se găseşte la nivelul peretelui anterior al ventriculului III.

Extremitatea posterioară este reprezentată de splenium ce se găseşte la aproximativ 5 cm de polul occipital. Este delimitată posterior de către tentorium cerebelli, inferior de coliculii cvadrigemeni şi epifiză alături de care delimitează fanta cerebrală mediană a lui Bichat.

Marginile laterlale ajung până la nivelul centrului oval, realizând radiaţiile caloase.

Structura internă a corpului calos este alcătuită din fibre albe de asociaţie interemisferice:
- fibrele comisurale de la nivelul rostrumului realizează conexiuni cu faţa inferioară a lobilor frontali;
- fibrele comisurale de la nivelul genunchiului realizează conexiuni cu feţele mediale şi laterale ale lobilor frontali = forcepsul anterior;
- fibrele comisurale de la nivelul trunchiului realizează conexiuni cu lobii parietali, temporali şi occipitali = tapetum;
- fibrele comisurale de la nivelul spleniumului realizează conexiuni cu feţele mediale de la nivelul lobilor occipitali = forcepsul posterior.

Fornixul sau trigonul cerebral

este alcătuit din două coloane de substanţă albă, ce se unesc central formând corpul fornixului.
Anterior şi posterior faţă de corp, aceste coloane sunt despărţite, realizând pilierii anterior, respectiv, posteriori.
Corpul fornixului are forma unui triunghi aşezat cu baza posterior.

Raporturi:
- superior - corpul calos;
- inferior - ventriculul III şi talamusul.

Prezintă două feţe, una superioară şi una inferioară, trei margini şi trei unghiuri.

Faţa superioară:
- ȋn porţiunea posterioară fuzionează cu corpul calos;
- ȋn porţiunea anterioară intră ȋn alcătuirea planşeului coarnelor anterioare ale ventriculilor laterali;
- median, se uneşte cu septum pellucidum.

Faţa inferioară:
- ȋn porţiunea mediană intră ȋn alcătuirea plafonului ventriculului III;
- ȋn porţiunile laterale intră ȋn raport direct cu faţa superioară a talamusului.

Marginile laterale au raport cu şanţurile coroide şi cu plexurile coroide ale ventriculilor laterali.
Marginea posterioară fuzionează cu faţa inferioară a corpului calos.

Pilierii anteriori se ȋndepărtează unul de celălalt şi ȋnconjoară polul anterior al talamusului alături de care delimitează orificiul lui Monro. Ulterior, depăşesc comisura albă anterioară, peretele anterior al ventriculului III şi se termină la nivelul corpilor mamilari.

Pilierii posteriori ȋnconjoară polul posterior al talamusului, ajunge la nivelul planşeului ventriculului lateral, şi anume ȋn cornul temporal, unde se continuă cu fimbria şi hipocampul.