Plexul celiac

Plexul celiac sau plexul solar, denumit astfel datorita fibrelor sale care ies in toate directiile, asemenea razelor solare, este cel mai mare plex al sistemului nervos simpatic. Este considerat creierul abdominal datorita localizarii anatomice si functiei sale, de a primi si furniza impulsuri nervoase catre viscerele abdominale. Alaturi de componenta parasimpatica el influenteaza activitatea acestora, implicate in special in prelucrarea nutrimentelor prin care se pune la dispozitie organismului principiile alimentare necesare proceselor existentiale de catabolism si anabolism.

Anatomie

Plexul celiac este constituit din doi ganglioni uniti printr-o retea densa de fibre nervoase, care se localizeaza la nivelul partii superioare a primei vertebre lombare, unde se dispune in jurul trunchiului celiac si a radacinii arterei mezenterice superioare. La acest nivel se gaseste posterior de stomac si bursa omentala, anterior de stalpii diafragmatici si portiunea incipienta a aortei abdominale si intre glandele suprarenale. Ca aferente ale plexului celiac pot fi considerati nervii splanchnici mare si mic si cateva filete nervoase din nervul vag drept, iar eferentele sale se organizeaza in numeroase plexuri secundare ce insotesc arterele din vecinatate. Astfel, plexul celiac da nastere plexului frenic, hepatic, splenic, mezenteric superior, suprarenal, renal si gonadal.

Ganglionii celiaci sunt doua mase de forma neregulata, plasati de-o parte si de alta a trunchiului celiac, medial de glandele suprarenale si anterior de pilierii diafragmatici. Ganglionul celiac drept este situat posterior de vena cava inferioara, iar ganglionul celiac stang se gaseste posterior de originea arterei splenice. In partea superioara a fiecarui ganglion ajunge nervul splanchnic mare ispilateral, iar in partea inferioara se constituie o subdiviziune distincta, denumita ganglion aorticorenal, ce primeste nervul splanchnic mic ipsilateral si emite cea mai mare parte din plexul renal de aceeasi parte.

Plexul frenic se desprinde ca o extensie superioara din ganglionul celiac si se aranjeaza in jurul arterei frenice inferioare pe stalpul diaframei. Primeste de obicei una sau doua ramuri de la nervul frenic. Plexul frenic stang furnizeaza ramuri pentru glanda suprarenala stanga si orificiul cardia al stomacului. Pe parte dreapta, nervul frenic se alatura plexului frenic, formand un mic ganglion frenic care distribuie ramuri venei cave inferioare, glandei suprarenale drepte si plexului hepatic.

Plexul hepatic este cea mai mare retea de fibre care deriva din plexul celiac. Acesta primeste si ramuri de la trunchiurile vagale anterior si posterior. Acompaniaza artera hepatica si vena porta, precum si ramurile intrahepatice ale acestora, furnizand fibre pentru vase si arborele biliar. De asemenea, din plexul hepatic se desprind multiple filamente ce ajung direct la ductul hepatic comun si la vezicula biliara unde formeaza un mic plex cistic.  
Nervii care se formeaza din plexul hepatic insostesc ramurile componentei arteriale hepatice a trunchiului celiac pentru a inerva sau pentru a contribui la inervarea unor segmente de viscere din apropiere. Astfel, de-a lungul arterei gastrice drepte ajung filete nervoase la pilor, de-a lungul arterei gastroduodenale ajung ramuri la pilor si prima portiune a duodenului, iar de-a lungul arterei gastroepiploice drepte filetele nervoase provenite din plexul hepatic contribuie, intr-o mai mica masura, la inervarea partii drepte a stomacului si a marii curburi. Extensia situata de-a lungul arterei pancreaticoduodenale superioare inerveaza portiunea descendenta a duodenului, capul pancreatic si portiunea intrapancreatica a ductului coledoc.

Splina este inervata de plexul splenic ce acompaniaza artera splenica. Este constituit din fibre cu originea in plexul celiac, ganglionul celiac stang, precum si din fibre ce ajung la acest nivel din nervul vag drept. Fibrele, in principal simpatice, ajung pana in musculatura neteda a capsulei splinei si in trabecule.

Plexul gastric superior acompaniaza artera gastrica stanga in lungul curburii mici a stomacului si se impleteste cu ramuri din vagul stang.

Plexul suprarenal se interpune, pe fiecare parte, intre aspectul medial al glandei suprarenale si ganglionii celiac si aorticorenal. Este alcatuit in principal din fibre simpatice preganglionare, originare din segmentele spinale toracice inferioare, care ajung aici prin intermediul nervului splanchnic mare si a plexului celiac. Aceste fibre fac sinapsa la nivelul celulelor cromafine medulare, care pot fi considerate astfel omoloage neuronilor simpatici postganglionari.

Ramuri din plexul celiac, ganglionul aorticorenal, nervul splanchnic inferior, primul nerv splanchnic lombar si ramuri din plexul aortic formeaza o retea densa de fibre autonomice sub forma plexului renal, dispus in jurul arterei renale. Se disting mici ganglioni in plexul renal, iar cel mai mare dintre acestia se situeaza posterior de originea arterei renale. Plexul se continua in rinichi in jurul ramurilor arteriale, asigurand inervatia vaselor si a glomerulilor renali. Axonii din plexurile din jurul arterelor arcuate inerveaza arteriolele eferente juxtaglomerulare si vasele drepte, care controleaza fluxul de sange dintre regiunea corticala si medulara a rinichiului, fara sa influenteze circulatia glomerulara. De asemenea, axoni din plexul nervos renal intra in constituirea plexurilor ureteric si gonadal.

Nervii testiculari se formeaza prin intermediul plexurilor renal si aortic abdominal din segmentele spinale toracale 10 si 11 si acompaniaza arterele testiculare pana la nivelul testiculului unde filetele nervoase catecolaminergice formeaza mici plexuri in jurul vaselor si printre celulele interstitiale.  
In cazul plexului ovarian, doar partea superioara a acestuia se formeaza din plexurile renal si aortic abdominal, cea inferioara primind fibre din plexurile hipogastrice superior si inferior. Plexul ovarian se angajeaza impreuna cu artera ovariana prin ligamentul suspensor al ovarului si se distribuie ovarului, trimitand si cateva ramuri pentru fundul uterului.

Plexul mezenteric superior se gaseste in tesutul conjunctiv preaortic, posterior de pancreas, in jurul originii arterei mezenterice superioare. Reprezinta o continuare inferioara a plexului celiac si include filete nervoase provenite din trunchiul vagal posterior. Acompaniaza artera mezenterica superioara si se divide in plexuri secundare, care insotesc ramurile arterei. In plexul mezenteric superior se gaseste si un ganglion, mezenteric superior, situat de obicei deasupra originii arterei mezenterice superioare.

Plexul intermezenteric sau aortic abdominal se afla anterior si pe flancurile aortei abdominale, intre originile arterelor mezenterica superioara si mezenterica inferioara si se continua superior si inferior cu plexurile ce insotesc arterele respective. Se compune din 4-12 nervi intermezenterici conectati intre ei prin ramuri oblice. De asemenea, primeste ramuri din primul si al doilea nervi splanchnici lombari.

Plexul mezenteric inferior se afla in jurul originii arterei mezenterice inferioare, iar din el deriva plexuri secundare in jurul ramurilor arterei. Este format predominant din plexul aortic si din primul si al doilea nervi splanchnici lombari, realizand conexiuni si cu plexul hipogastric superior.

Semnificatie clinica

In general, se vorbeste despre plexul celiac in contextul unei „lovituri in plex”, dar de cele mai multe ori nu este plexul celiac la care se face referire sau cel care cauzeaza simptomele manifestate, ci mai degraba se refera la regiunea unde este localizat traumatismul, corespunzatoare intr-o oarecare masura plexului celiac. De exemplu, o lovitura in regiunea stomacului, care „taie respiratia”, provoaca spasmul diafragmului, care ramane contractat, temporar paralizat, perturband astfel mecanica respiratiei. Daca plexul celiac este afectat, o durere severa este resimtita.

Blocul de plex celiac este indicat in controlul durerii viscerelor epigastrice, in special datorata unui cancer primar sau metastatic localizat in etajul superior al abdomenului. Cel mai frecvent procedura se efectueaza in cadrul cancerului pancreatic. Blocul de plex celiac consta in injectarea unui anestezic local (bupivacaina 0,25%) sau prin injectare de alcool (50% - 100%) diluat cu apa sterila sau anestezic local. Utilizarea alcoolului determina distrugerea nervilor, iar procedura se numeste bloc neurolitic. In urma procedurii de bloc celiac pot aparea hipotensiune, durere de spate, hemoragii (daca aorta sau vena cava inferioara sunt atinse) sau pneumotoraxul.

Ablatia de plex celiac poate fi indicata in rezolvarea durerii refractare din pancreatita cronica.

Plexul solar - Centrul emotional

Un lucru care prezinta interes in ceea ce priveste plexul solar si admis de ocultisti in special, este ipoteza ca acesta ar reprezenta sediul manifestarii caracterului emotional al omului. Cu alte cuvinte, rolul pe care il joaca „inima” in traditia populara este, de fapt, in realitate, indeplinit de plexul solar. Aceasta ipoteza urmareste sa explice unele fenomene precum prezenta „fluturilor in stomac” in manifestarea sentimentului de afectiune pentru cineva sau „nodul in stomac” asociat cu manifestarea tristetii. Relatia dintre starea emotionala si conditia fizica este subliniata si de psihologi moderni care sustin ca o emotie este complet experimentata doar cand manifestarile fizice specifice sunt exprimate sau ca emotia este rezultatul succesiunii de aparitie a schimbarilor fizice ce urmareste perceptia factorului excitator.