Cavitatea bucala (gura)

Cavitatea bucala (cavum oris) reprezinta primul segment al tractului digestiv, prin intermediul caruia alimentele sunt preparate pentru digestie si ingerate. In acelasi timp, cavitatea bucala constituie camera rezonatoare pentru sunetele emise de corzile vocale si participa la respiratie.

Raporturile cavitatii bucale

- anterior comunica cu exteriorul prin orificiul bucal, delimitat superior si inferior de buze, unite in partile laterale prin intermediul comisurilor labiale.
- posterior comunica cu orofaringele prin istmul orofaringian, delimitat in partile laterale de arcadele palatoglose, superior de palatul moale si inferior de „V”-ul lingual ce desparte zona orala a limbii (2/3 anterioare) de cea faringiana (1/3 posterioara).
- superior este despartita de cavitatea nazala prin intermediul palatului.
- inferior este delimitata de structuri musculare, precum muschii milohioidieni, geniohioidieni si limba.
- lateral cavitatea este inchisa de obraji, a caror pereti sunt constituiti in cea mai mare parte de muschii buccinatori.

Anatomia cavitatii bucale

Cavitatea bucala este compartimentata de arcadele dentare in:
- Vestibul bucal (vestibulum oris)
Vestibulul bucal este compartimentul anterior al cavitatii bucale, are forma de potcoava si este cuprins intre buze si suprafetele profunde ale obrajilor pe plan extern si arcade dentare si gingii pe plan intern. De sus pana jos, vestibulul este limitat de reflexia mucoasei de la nivelul buzelor si obrajilor pana la nivelul gingiilor ce acopera arcurile alveolodentare superioare si inferioare respective, formand santurile gingivo-labiale superioare si inferioare. Anterior comunica cu exteriorul prin orificiul bucal delimitat de buze. Posterior, in timpul ocluziei dentare, vestibulul comunica cu cavitatea bucala propriu-zisa printr-o apertura determinata de arcadele alveolodentare incepand cu cel de-al treilea molar, numita spatiul retromolar si prin spatiile interdentare. Peretii laterali al vestibulului sunt constituiti din obraji, ce cuprind muschii buccinator captusiti de mucoasa cavitatii bucale. Ductul glandei parotide, canalul Stenon se deschide printr-o papila mica la nivelul celui de-al doilea molar superior.
- Cavitatea bucala propriu-zisa (cavum oris proprium)
Cavitatea bucala propriu-zisa reprezinta comaprtimentul posterior. In fata si lateral este marginita de arcadele alveolodentare, iar posterior comunica cu faringele printr-o apertura constrictiva, anume istmul faringian. Plafonul este format din palatul dur si moale, iar cea mai mare parte a planseului este reprezentat de limba, careia i se alatura mucoasa reflectata din partea laterala si inferioara a limbii pana la gingia ce captuseste fata interna a mandibulei. Cavitatea bucala propriu-zisa primeste secretia salivara de la glandele sublinguale si submandibulare.

Mucoasa cavitatii bucale

Cuprinde:
- Mucoasa masticatorie cu epiteliu pavimentos stratificat keratinizat pentru palat dur si parakeratinizat pentru gingii.
- Mucoasa de acoperire cu epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat gros, in restul cavitatii, ce se descuameaza si se innoieste o data la 12 zile.

Buzele (labia oris)

Formeaza regiunea labiala a cavitatii bucale, sunt in numar de doua, superioara si inferioara si inconjura orificiul bucal. Buzele sunt formatiuni musculo-membranoase, captusite la exterior de tegument si la interior de mucoasa cavitatii bucale si prezinta un rol important in fizionomie.
Mai multe despre buze cititi aici.

Obrajii (buccae)

Constituie peretii laterali ai cavitatii bucale si fac parte din regiunea geniana a fetei.
Mai multe despre obraji cititi aici

Dintii si gingiile

Dintii (dentes) sunt atasati in cavitati mici, numite alveole sapate in doua arcuri osoase crescute inferior pe mandibula si superior pe maxilarul superior, numite arcuri alveolodentare.
Gingiile (gingivae) sunt regiuni specializate ale mucoasei orale masticatorii care inconjoara dintii si acopera zonele adiacente ale osului alveolar.
Mai multe despre dinti si gingii cititi aici

Plafonul cavitatii orale (palatul)

Este constituit din palat (palatum), ce cuprinde 2 parti, anterioara determinata de palatul dur si posterioara de palatul moale. Palatul dur (palatum durum) separa cavitatea orala de cea nazala si este reprezentat de o placa osoasa captusita superior si inferior de mucoase. Palatul moale (palatum molle) continua posterior palatul dur si actioneaza similar unei valve care se poate deprima pentru a contribui la inchiderea istmului orofaringian sau se poate eleva pentru a separa nazofaringele de orofaringe.
Mai multe despre plafonul cavitatii bucale cititi aici

Limba

Limba (lingua) este principalul organ de simt al gustului, avand importanta majora si in vorbire. De asemenea intervine in procesele de masticatie si deglutitie. Limba este o structura musculara ce face parte din elementele planseului cavitatii orale, iar extremitatea posterioara a acesteia intra in alcatuirea peretelui anterior al orofaringelui.
Mai multe despre limba cititi aici

Glandele salivare

Glandele salivare mari si mici se deschid si secreta saliva in cavitatea bucala. Cele mai multe sunt glande mici intalnite in straturile submucoase si mucoase ale epiteliului oral ce captuseste limba, palatul, obrajii si buzele. Acestea se deschid in cavitatea orala direct sau prin intermediul unor ducte. Glandele mari sunt reprezentate de glandele parotide, submandibulare si sublinguale.
Mai multe despre glandele salivare cititi aici

Fiziologia cavitatii bucale

Functia digestiva

In cadrul sistemului digestiv, cavitatea bucala este implicata in special in procesele fizice pe care alimentele introduse le sufera. Astfel ca prin impregnarea alimentelor cu saliva si fragmentarea acestora prin masticatie se formeaza bolul alimentar a carui propulsie catre segmentul urmator al tractului digestiv este indeplinita prin etapa bucala a deglutitiei.

Saliva este rezultatul amestecului secretiilor celor 3 perechi de glande salivare mari si al restului de glande mici dispersate in cavitatea orala. Saliva finala este o solutie hipotona ce cuprinde intre 97 - 99,5% apa si are un pH de 6,87.
Mai multe despre saliva si secretia salivara cititi aici

Masticatia

Reprezinta procesul prin care alimentele introduse in cavitatea bucala sunt fragmentate suficient sa fie declansata deglutitia. In acelasi timp prin masticatie alimentele sunt expuse mai eficient la activitatea substantelor din compozitia salivei.
Mecanismul masticatiei consta in ansamblul de miscari executate de mandibula pe masivul maxofacial, prin care suprafetele ocluzale ale dintilor de pe arcadele superioara si inferioara sunt puse in contact, prelucrandu-se astfel mecanic alimentele, prin procedee de taiere, zdrobire sau macinare in functie de dintii implicati.
Mai multe despre masticatie cititi aici

Deglutitia

Este un act reflex motor in care sunt implicati peste 22 de muschi de la nivelul cavitatii bucale, faringelui si esofagului coordonati de centrii deglutitei din medulla oblongata si punte.
Comunicarea centrilor nervosii cu muschii implicati in procesul deglutiei se face prin intermediul ramurilor din trigemen, facial, glosofaringian si hipoglos.
Mai multe despre deglutitie cititi aici

Functia respiratorie

In cadrul sistemului respirator, cavitatea bucala asigura trecerea bidirectionala a aerului din exterior in plamani si invers, prin inspiratie si respectiv expiratie. De asemenea, la acest nivel aerul este supus unor procese de umectare si incalzire.

Functia de relatie

Pe langa functia digestiva si respiratorie, cavitatea bucala participa si la desfasurarea unor functii de relatie prin care organismul se integreaza in mediul de viata. Astfel in cavitatea bucala se percepe sensibilitatea gustativa, la care i se adauga si sensibilitatea generala, prin care sunt transmise senzatii tactile, termice si dureroase. De asemenea, importanta majora in cadrul acestei functii o reprezinta transformarea sunetelor emise de corzile vocale in cuvinte prin intermediul palatului moale, a limbii si buzelor, cavitatea bucala conferind rezonanta vocii.

Patologia orala. Semne si simptome la nivelul gurii

Cavitatea bucala impreuna cu limba si dintii sunt indicatori ai statusului functiei sistemice a intregului organism, deoarece la acest nivel se pot manifesta sau pot aparea simptomele a aproximativ 300 de boli. Cele mai frecvent intalnite afectiuni ale cavitatii orale sunt cariile dentare, parodontitele, cancerul oral, boli infectioase orale, traume orale sau leziuni ereditare.
Mai multe despre afectiunile cavitatii orale aici

Diagnosticul afectiunilor cavitatii orale

Patologia cavitatii orale poate fi pusa in evidenta prin diferite modalitati de diagnosticare in functie de semnele si simptomele manifestate care pot anticipa diagnosticul definitiv.
- examenul fizic al structurilor cavitatii bucale, dinti si gingii; inspectarea sensibilitatii dentare; inspectarea ganglionilor limfatici;
- hemoleucograma completa si VSH; test serologic HIV; test imunoglobuline;
- radiografii si scanare computer tomograf (CT);
- prelevare de secretii orale in vederea examenului microbiologic; biopsie; punctii;

Proceduri specifice la nivelul gurii

• Extractia dentara indepartarea dintelui din alveola sa.
• Obturatia dentara restaurarea dintilor in carii sau fracturi dentare.
• Replantarea dentara repunerea dintelui in propria alveola.
• Implant dentar inlocuirea artificiala a dintilor lipsa.
• Pulpectomia extirparea pulpei dentare.
• Gingivoplastia remodelarea gingiilor.
• Gingivectomia indepartarea tesutului gingival.
• Alveoloplastia reconstruirea alveolelor dentare.
• Alveolectomie inlaturarea peretelui osos din alveola dentara.
• Frenotomie linguala sectionarea frenului lingual.
• Frenectomia linguala rezectia sau repozitionarea frenului lingual.
• Glosectomia partiala ablatia partiala a limbii.
• Glosectomie totala amputarea limbii.
• Glosoplastie reconstructia limbii.
• Uvulotomia incizia uvulei.
• Uvulectomie incizia si inlaturarea uvulei.
• Frenotomia labiala sectioarea frenului labia.
• Adenoidectomie extirparea vegetatiilor adenoide.
• Amigdalectomie extirparea amigdalelor.