Patologie ano-rectala

Profilul proctologului in sectia de gastroenterologie s-a conturat treptat, prin abordardarea unei noi conceptii corelate cu interpretarea manifestarilor patologice de la acest nivel terminal al tubului digestiv, care detine o simptomatologie caracteristica, ce diferentiaza in mod evident afectiunile ano-rectale din tabloul tuturor suferintelor intestinale. Rectul participa in mod activ la patologia colonului, simptomele proprii fiind uneori confundate cu cele ale unei afectiuni superioare sau ascunse de o reactie colica reflexa, care poate domina intreg tabloul clinic. De regula, mai ales afectiunile proliferative, pot evolua o perioada indelungata de timp asimptomatic, aceastea fiind tradate tardiv prin semne minore. Simptomatologia timpurie a afectiunilor ano-rectale este asociata cu dereglarile sfincteriene si perturbarea secundara a ritmului defecatiei.

Simptomul cardinal al sindromului anal este durerea, de obicei violenta, resimtita permanent sau intermitent, ce poate fi acompaniata de tenesme, provocate de contractura discontinua si dureroasa a sfincterelor, hemoragie, care poate acoperi materiile fecale, si secretii seroase sau purulente, accentuate la efort.

Sindromul rectal propriu-zis este evidentiat de senzatiile false ale necesitatii de defecare. Evacuarile de scaun sunt minime si frecvente, contin produse patologice si pot fi urmate sau precedate de durere colicativa exprimata in fosa iliaca stanga cu iradieri pe traiectul colonului si catre anus sau organele genitale.

Malformatiile ano-rectale

Sunt estimate la o frecventa de 1/5000 nou-nascuti si pot fi identificate in trei mari variante, inalte, intermediare si joase, in functie de situatia fundului de sac rectal plasat deasupra, la acelasi nivel sau inferior de muschiul puborectal.

Ano-recto-sigmoiditele

Sunt definite prin dezvoltarea unor procese inflamatorii la acest nivel. De obicei, procesul inflamator intereseaza jumatatea inferioara a ampulei si canalul anal, rezultand ano-rectitele, insa se poate intalni si in partea superioara a rectului si segmentul sigmoidian, prin manifestarea recto-sigmoiditelor. Numai in cazuri rare, inflamatia se cantoneaza izolat doar la nivelul colonului sigmoid, rectului sau anusului.

Ano-rectitele sunt frecvent secundare unor afectiuni din proximitate, precum cele genito-urinare, cand infectia se poate propaga direct prin contiguitate sau pe cale limfatica. De asemenea, se pot manifesta in urma unor infectii dizenterice, tuberculoase, blenoragice, sifilitice sau, in cazuri rare, pot fi consecutive infestatiilor cu lamblii, trichomonas sau oxiuri. Etiologic, recto-sigmoiditele se suprapun colitelor ulcero-hemoragice sau nespecifice, iar aspecte particulare prezinta si formele toxice din uremie, intoxicatie cu mercur sau cele alergice, care sunt de regula hemoragice si recidivant sezoniere. Printre factorii ce concura la realizarea unui mediu predispozant pentru manifestarea ano-recto-sigmoiditelor se numara unele anomalii, staza venoasa, constipatia si tropismul unor agenti patogeni pentru mucoasa acestui nivel al canalului digestiv. In cazul ano-rectitelor leziunile sunt superficiale, cu caracter congestiv, iar in rectosigmoidite procesul inflamator intereseaza frecvent tot peretele superficial, inclusiv peritoneul, determinand reactii intense adiacente. Tabloul clinic al ano-recto-sigmoiditelor se diferentiaza in functie de forma afectiunii dezvoltate, acuta sau cronica. Debutul afectiunii acute are loc brutal si este precedat de o perioada de constipatie sau diaree. Simptomatologia este dominata de durere sub forma de arsura, acompaniata de tenesme si defecari anormale. Perturbarea starii generale survine inevitabil, pacientul devenind astenic, febril, adinamic, anxios si cu dereglari de somn. La baza tabloului clinic al afectiunii cronice sta acelasi sindrom recto-sigmoidian, insa cu intensitatea manifestarilor mai atenuata. Afectiunea poate evolua pe o perioada indelungata de timp si, astfel, pot aparea complicatii precum perirectite inflamatorii, fistule sau stenoze, cu tulburarea progresiva a starii generale si slabire ponderala pana la casexie.

Rectita tuberculoasa survine rar si este asociata cu tuberculoza pulmonara activa. Rectoreea accentuata domina tabloul clinic, iar prin examinarea endoscopica se constata prezenta ulceratiilor superficiale.

Rectita sifilitica se manifesta de obicei stenozant, prin intermediul unui proces fibro-scleros, al carui sediu de dezvoltare este localizat in partea inferioara a rectului, fapt ce marcheaza un element de baza in definitivarea diagnosticului.

Rectita blenoragica intereseaza in mod frecvent sexul feminin, afectiunea manifestandu-se pe fondul unei infectii gonococice vaginale. Tabloul clinic este superpozabil cu cel al unei ano-rectite. Inflamatia este pronuntata in regiunea perinanala si anala, iar defecatia este anevoioasa insotita de dureri intense, motiv pentru majoritatea pacientilor recurg la evitarea acesteia pentru cat mai mult timp posibil.

Rectita dizenterica bacilara se traduce prin prezenta unor ulceratii de dimensiuni mici ce intereseaza rectul in intregime si se extind catre colonul sigmoidian si chiar descendent.

Rectitele radioterapice survin consecutiv cu aplicarea procedeelor respective asupra structurilor organice din proximitatea rectului. In stadiile incipiente, se manifesta similar unor rectite hemoragice, dupa care imbraca un caracter infiltrativ, cu atrofierea mucoasei rectale. Peste 50% din rectitele radioterapice conduc la stenoze.

Rectitele de natura medicamentoasa sunt determinate de agresiunea chimica asupra mucoasei in utilizarea indelungata a supozitoarelor ce contin substante iritante, precum glicerina. Pe langa acestea, instilatiile cu sapun sau solutii hipertone pot provoca, de asemenea, rectite acute sau cronice. Suprimarea factorului de agresiune poate influenta favorabil evolutia afectiunii.

Ano-rectitele micotice sunt asociate cu manifestarile anale si perinanale micozelor, precum Candida albicans, survenite de obicei in urma administrarii prelungite a unor tratamente antibiotice. Regiunea cutaneo-mucoasa perinanala este usor edematiata, la acest nivel identificandu-se ulceratii superficiale de mici dimensiuni. Acestea se pot extinde catre rectul inferior sau catre tegumentul zonelor inghinale. Ocazional, leziunile anale si perianale sunt concomitente cu manifestari buco-faringiene de aceeasi natura, realizandu-se astfel un sindrom bipolar.

Stenozele ano-rectale

Se definesc prin diminuarea calibrului si a posibilitatilor de destindere a canalului ano-rectal prin cauze intrinseci, de retractie a peretilor rectali cu constituirea unui strat conjunctiv scleros, cicatriceal de natura inflamatorie si cauze extrinseci, reprezentate de procesele patologice perirectale compresive. Intr-un stadiu evolutiv incipient, stenoza ano-rectala este tradata de manifestarea simptomelor atenuate de sindrom recto-sigmoidian, dupa care in faza intermediara a evolutiei apar tulburarile de defecatie caracteristice. Ulterior, intr-o ultima faza, tabloul clinic este completat de fenomene dispeptice si generale, precum anorexie, varsaturi, intoxicatie endogena, carora li se adauga fenomene subocluzive manifestate episodic. De asemenea, tot in aceasta etapa, stenozele se pot complica cu supuratii perirectale, peritonite, septicemii.

Stenoza rectala in granulomatoza benigna se asociaza cu boala Nicolas Favre si poate aparea izolata sau in contextul sindromului genito-ano-rectal Jersild, ce explica prezenta stenozei prin adenopatia ganglionilor Gerota, care determina staza limfatica perirectala. Sediul stenozei este la aproximativ 4-5 cm de orificiul anal.

Stenoza rectala sifilitica se datoreaza in general sifilisului ano-rectal. Superior de sediul stenozei, potiunea de intestin apare dilatata, cu peretii inflamati, prezentand ulceratii de dimensuini mici ce creeaza conditii favorabile pentru diverse infectii secundare.

Stenoza rectala tuberculoasa, rar intalnita, este corelata cu tuberculoza sclero-lipomatoasa rectala. Coafectarea colonului sigmoidian rezulta din intinderea sa.

Stenoza rectala dupa rectite radioterapice este secundara procedeelor de iradiere a tumorilor maligne prezente la organele invecinate.

Stenoza rectala cicatriciala se datoreaza traumatismelor sau interventiilor chirurgicale la acest nivel si este frecvent acompaniata de tulburari sfincteriene.

Stenoza rectala din actinomicoza este foarte rara si apare in urma dezvoltarii actinomicozei la nivel perirectal. Infestarea se realizeaza pe cale orala, insa maladia se poate manifesta si prin inoculare ano-perianala.

Stenoza rectala congenitala evolueaza catre o forma valvulara, predominant asimptomatica, cu sediul localizat la 3-4 cm superior de orificiul anal sau forma tubulara, predilecta partii inferioare a ampulei rectale si canalului anal, aceasta conditionand dereglari accentuate de tranzit intestinal.

Hemoroizii

Sunt dilatatiile varicoase originare din plexurile venoase hemoroidale ano-rectale, cu sediul in canalul rectal, corespunzator hemoroizilor interni ce apartin plexului venos hemoroidal superior tributar sistemului port, sau in regiunea cutaneo-mucoasa rectala, corespunzatoare hemoroizilor externi perisfincterieni, ce se formeaza din plexul venos hemoroidal inferior, tributar sistemului cav inferior. Frecventei hemoroizilor i se atribuie aceeasi valoare pentru ambele sexe, iar varsta medie variaza pe intervalul 30-50 ani.

La baza etiopatogenezei stau trei categorii de teorii, argumentate printr-o serie de procese ce imprima afectiunii hemoroidale majoritatea semnelor clinice. Teoria hipertensiunii portale explica turgescenta ampulelor lui Duret, iar teoria mecanica demonstreaza supraincarcarea retelei hemoroidale in urma eforturilor intense de defecare. De asemenea, formarea hemoroizilor este corelata si cu modificarea retelei vasculare, mucoasa coborand in decursul defecatiei pe fondul unui grad ridicat de laxitate ce caracterizeaza submucoasa corespunzatoare partii superioare a rectului. Teoria inflamatorie este sustinuta de modificarile histopatologice ale mucoasei ce indica pe langa dilatiile venoase si semne evidente de inflamatie subacuta si cronica, care poate fi cauza trombozelor vasculare multiple, ce constituie un factor premergator crizelor hemoroidale.

Evolutia cronica a hemoroizilor, jalonata de pusee acute poate favoriza dobandirea unor infirmitati psihice si fizice. Durerea hemoroidala survine de obicei in urma unei perioade de constipatie sau in cadrul unui episod diareic si persista 2-3 zile. Poate fi acompaniata de tenesme, iar exacerbarea sa este influentata de mers sau defecare. Insomniile si tulburarile psihice de tip neurastenic pe fondul durerilor hemoroidale sunt des intalnite. Hemoragia este aproape constant prezenta, iar pacientii se confrunta cu acest simptom inca din fazele initiale, aceasta constituind, astfel, un semn revelator al afectiunii hemoroidale. De cele mai multe ori, sangerarile apar dupa efortul de defecare, iar din punct de vedere cantitativ, variaza de la cateva picaturii la rectoragii masive, ce pot da nastere unor anemii severe. Prolapsul hemoroidal intermitent este evidentiat dupa efortul de defecare, iar cel permanent este insotit de atonie sfincteriana, in special la persoanele cu varsta inaintata. Scurgerile patologice anale se asociaza cu hemoroizii prolabati si infectati si au caracter muco-sanguinolent. Complicatii severe ale hemoroizilor sunt reprezentate de prolapsul strangulat si tromboflebita hemoroidala.

Ulcerele rectale

Sunt expresia pierderilor de substanta la nivelul mucoasei rectale, situate superficial sau la un nivel mediu de profunzime. In general, se prezinta sub forma a doua entitati patologice, ulcere stercorale si sindrom de ulcer rectal solitar.

Ulcerele stercorale coincid cu sindromul Huntley si apar in special la persoanele cu varsta inaintata, datorita impactului de fecaloame, prin compresiunea carora se produc necroze ale mucoasei rectale. Acest mecanism conduce la aparitia ulcerelor, ce dispar ulterior concomitent cu inlaturarea masei fecale. Ocazional, se pot complica cu hemoragii sau perforatie.

Sindromul de ulcer rectal solitar intereseaza persoanele cu varsta cuprinsa intre 30-40 ani, frecventa afectiunii indicand o usoara predominanta catre sexul feminin. Cauzele nu sunt elucidate, iar exactitatea denumirii este discutabila, deoarece in aproape 1/3 din cazuri au fost identificate ulcere multiple sau cu sediul si pe colonul sigmoid. Totusi, termenul de ulcer rectal solitar este in continuare abordat pe motivul ca exista criterii clare de diferentiere, in special histologice, fata de ulcerele localizate in alte regiuni ale intestinului.

Potrivit unor statistici, ulcerele rectale sunt in 26% din cazuri asimptomatice, iar descoperirea acestora are loc incidental la rectoscopie. Subiectii simptomatici manifesta tulburari de tranzit intestinal, intre 70-90% dintre acestia acuzand constipatie, senzatie de evacuare partiala a scaunului, impunandu-se un efort crescut de defecare, tenesme, dureri regiunea abdominala inferioara, rectoragii, intre 50-90% din cazuri, si eliminare de mucus pe cale rectala. Examenul obiectiv poate evidentia prolaps rectal. Ulcerul rectal solitar se poate complica cu hemoragii masive ce presupun impunerea transfuziilor de sange.

Incontinenta anala

Se traduce prin incapacitatea sfincterelor anale de a retine materiile fecale in rect. Reprezinta o perturbare functionala importanta a defecatiei si ridica deosebite probleme terapeutice, in special la persoanele cu varsta inaintata. Unele statistici indica faptul ca aproximativ 1-7% din pacientii cu varsta de peste 65 ani sunt afectati de un anumit grad de incontinenta fecala, factorul patogenetic la aceasta categorie de varsta constand in diminuarea presiunii anale in decursul efortului de defecare. Incontinenta anala se incadreaza in afectiunile planseului pelvin, in care se produce denervarea muschilor pelvisului, initierea procesului lezional avand loc dupa traumatisme sau neuropatii, iar cel mai frecvent apare consecutiv nasterii pe cale naturala ceea ce explica incidenta crescuta a incontinentei anale la sexul feminin. Situatii de incontinenta anala sunt intalnite si in prezenta prolapsului rectal sau pe fondul constipatiei severe ce presupune un efort crescut de defecare. Diabetul zaharat datorita neuropatiei periferice, interventiile chirurgicale pe rect sau patologia locala pot creste riscul de dobandire a conditiei de incontinenta anala. Simptomatologia este evidenta si se poate manifesta ocazional, in cursul puseelor diareice, sau permanent conducand la invaliditate severa, in special in cazul persoanelor debilitate sau institutionalizate. Inconstant se asociaza cu prurit anal sau proctalgii. Calitatea vietii este indiscutabil alterata, cu repercusiuni asupra capacitatii de lucru, insa speranta de viata nu este modificata, fiind influentata numai de afectiunea de baza.

Fisura anala

Se traduce prin ulceratia canalului anal, cu sediul inferior de linia pectinee, extinzandu-se de obicei pana la nivelul comisurii posterioare a anusului. Statisticile indica predilectia pentru persoanele de sex feminin care se confrunta cu episoade frecvente de constipatie. Distensia excesiva a canalului anal cauzata de trecerea unui bol fecal de consistenta crescuta creeaza de cele mai multe ori contextul favorizant manifestarii fisurii anale. Tabloul clinic include durerea, ca simptom relevant, ce iradiaza catre sacru, vezica urinara sau membre inferioare. Pe langa aceasta, sangerarile sunt identificate deseori in compozitia scaunului. Senzatia de tensiune pulsatila in pozitia de sezut, crampe sfincteriene, dureri la mers, prurit anal sunt alte simptome, necaracteristice insa, care pot completa tabloul clinic.

Boala Crohn cu localizare ano-rectala

Poate aparea izolata la acest nivel sau asociata cu diverse localizari colice sau intestinale. Fisurile, abcesele urmate de fistule si ulceratiile perianale sunt leziunile caracteristice manifestarii afectiunii Crohn la nivel ano-rectal.

Prolapsul rectal

Reprezinta prolabarea plexurilor hemoroidale sau a mucoasei rectale nehemoroidale. Cel exterior intereseaza peretele recal in intregime si este frecvent la femei de peste 40 ani si barbati cu varsta cuprinsa intre 20-40 ani, iar cazurile de prolaps al mucoasei rectale sunt intalnite deseori in perioada copilariei. Poate fi insotit sau nu de unele complicatii precum incontinenta anala, gangrene, ulceratii, hemoragii, iar tratamentul presupune interventii chirurgicale.

Abcesul anorectal si fistula anala

Reprezinta aceeasi entitate patologica privita insa in diferite momente de evolutie. Abcesul este manifestarea acuta, iar fistula constituie afectiunea cronica. Atat abcesul cat si fistula intereseaza persoane de toate varstele, cu o incidenta de varf exprimata in a 3-a si a 4-a decada a vietii. Abcesele sunt de aproximativ 2-3 ori mai frecvente la barbati. Fistulele anale sunt complicatii frecvente in afectiunea Crohn si mai rar intalnite in rectocolita hemoragica, iar in jumatate din cazuri tuberculoza sta la baza manifestarii acestora. Simptomul cardinal este durerea, a carei calitate particulara este redata de o manifestare tardiva, la 15-20 de minute dupa defacare, spre deosebire de durerea fisurilor anale, survenita in timpul defecarii. Persistenta durerii de cateva ore ii imprima acesteia caracter intermitent, iar iradierile catre fese, sold sau spate sunt frecvent intalnite.

Anismul

Este o afectiune rar intalnita, determinata de obstructia functionala a rectului. Hipercontractilitatea muschilor ridicatori anali, angulatia anormala a axului anorectal, coborarea perineala insufieicnta in defecatie sau lipsa de relaxare a muschiului puborectal sunt conditii patologice care se pot asocia si implica ulterior anismul. Simptomatologia este dominata de constipatie, acompaniata sau nu de tenesme, proctalgie sau pelvialgie. Mai frecvent, anismul este intalnit la sexul feminin, in asociatie cu vaginismul sau dispareunia, si la subiectii cu intestin iritabil sau nevroze. Tabloul clininc este completat de complicatiile constipatiei reflectate la acest nivel, ce conduc la instalarea hemoroizilor sau a fisurilor anale.

Pruritul anal

Consituie o afectiune neurogena a regiunii ano-rectale, iar iritatia survenita usor, in urma perturbarii florei microbiene de la acest nivel, prespune gratajul accentuat ce poate determina la randul sau excoriatii locale si suprainfectii. Etiologia pruritului anal evidentiaza diversitatea de cauze ce asista la dezvoltarea afectiunii. Pruritul din cauze proctologice este secundar majoritatii afectiunilor segmentului ano-recto-sigmoidian, iar pe cale dermatologica pruritul apare consecutiv unor afectiuni cu caracter infectios si este frecvent intalnit in intertrigo, eczeme sau dupa terapii cu antibiotice. De asemenea, pruritul anal poate aparea pe fondul unor afectiuni uro-ginecologice sau poate prezenta cauze parazitare, fiind manifestat in prezenta ascarizilor, dar mai ales in oxiuroza. Cauzele de ordin general includ diabetul zaharat, dereglari endocrine, graviditate, menopauza, iar factorii de personalitate au rol in declansarea afectiunii, in special la subiectii anxiosi sau care prezinta distonie neuro-vegetativa.

Proctalgia fugace

Este o afectiune ano-rectala neinflamatorie de tip nevralgic si cauza neelucidata. Se admite, insa, faptul ca este provocata prin spasmul muschilor ridicatori anali. Durerea este unicul simptom si apare sub forma de crize spontane cu caracter brutal, cu sediul profund, fara iradieri, de regula pe timpul noptii, trezind pacientul din somn. Dureaza maxim 15 minute si este acompaniata de fenomene neuro-vegetative, paloare, transpiratii si uneori chiar lipotimii.

Tumorile benigne recto-sigmoidiene

Sunt clasificate strict pe baza structurilor histologice, fiind astfel identificati polipi, fibroame, fibromioame, lipoame, angioame sau tumori viloase.

Polipul este expresia adenomului, reprezentand o tumora glandulara formata prin hiperplazie de mucoasa. Polipul poate aparea la orice varsta, iar frecventa lui indica predilectia pentru sexul masculin. Intereseaza predominant ampula rectala, iar in cazuri rare isi instaleaza sediul in portiunea inferioara a colonului sigmoidian. O perioada indelungata poate evolua latent, iar manifestarea ce ii tradeaza existenta este exprimata de hemoragie.

Tumora viloasa mai poarta denumirea de andenom papilar si reprezinta o formatiune benigna in care celulele dispuse sub aspect digitiform formeaza un epiteliu glandular de caracter mucosecretant. Eliminarea unui lichid mucos transparent reprezinta simptomul de debut ce deceleaza existenta situatiei benigne. In timp, eliminarile se accentueaza, iar pacientii se prezinta deshidratati cu tulburari hidro-electrolitice severe, in special hipopotasiemie. Evolutia lenta a tumorii viloase poate fi scurtata de malignizarea acesteia, motiv pentru care se impun interventii chirurgicale in scop profilactic.

Endometrioza recto-colica se defineste prin tumora benigna a carei structura coincide cu cea a tesutului endemetrial. Modificarile structurale survin la nivelul septului recto-vaginal sau pe fata anterioara a rectului. Varsta de debut este apreciata intre 40-50 ani, iar semnele revelatoare sunt constau in hemoragiile rectale concomitente cu ciclul menstrual. Tabloul clinic este completat de diaree sau constipatie, nevralgie ano-rectala cu senzatii de corp strain, fenomene intensificate in perioadele intramenstruale.

Cancerul anal

Se diferentiaza de restul cancerelor rectale si recto-sigmoidiene prin localizare, trasaturi histologice si manifestari clinice. Din punct de vedere al histogenezei, tumorile sunt clasificate in tumori ale marginii anale si tumorile canalului anal. In tarile europene si SUA este rar intalnit, iar incidenta legata de sex confirma un coeficient de risc estimat la 33:1 pentru barbati fata de numai 3:1 in cazul femeilor. Principalii factori predispozanti sunt reprezentati de afectiunile cu transmitere sexuala, homosexualitatea masculina si fumatul excesiv. De asemenea, cancerul anal a fost asociat si in prezenta virusului papilomului uman - HPV. De cele mai multe ori, tabloul clinic include hemoragie ano-rectala, durere anala, tulburari ale tranzitului intestinal si prurit anal. Totusi, majoritatea persoanele cu cancer anal in momentul diagnosticarii prezinta deja adenopatie inghinala, a carei decelare implica un prognostic nefavorabil, si metastaze la distanta, progresiunea realizandu-se prin contiguitate spre structurile adiacente, pe cale venoasa, catre ficat sau plamani, sau, cel mai frecvent, pe cale limfatica.

Dintre neoplasmele canalului anal sunt identificati carcinomul spinocelular, mai frecvent la sexul feminin, incidenta sa fiind exprimata printr-un raport de 3:2 fata de sexul masculin, adenocarcinomul, de regula consecutiv extensiei distale a adenocarcinomului rectal inferior sau provenit din glandele epiteliului anal, si melanomul malign, ce ocupa pozitia a treia intr-un clasament al frecventei ca localizare dupa cea cutanata si oculara, cu simptomatologie insidioasa.

Neoplasmele marginii anale sunt intalnite sub forma bolii Paget, localizarea la aceast nivel interesand in special femeile cu varsta inaintata sau sub forma bolii Bowen, ce apare indeosebi in decadele a 6-a sau a 7-a de viata. De asemenea, marginea anala poate fi afectata de carcinomul bazocelular, similar cu cel cutanat si de carcinomul spinocelular, la acest nivel mai frecvent la sexul masculin, intalnit in proportie de 80%. Tumorile marginii anale sunt prognosticate mai favorabil comparativ cu cele ale canalului anal.

Cancerul recto-sigmoidian

Este unul dintre cele mai frecvente cancere ale tractului digestiv, iar conform unor statistici, incidenta sa este apreciata in 13% din totalitatea cancerelor aparatului digestiv si in 70% din cancerele intestinale. De regula, este un cancer primitiv, forma secundar dobandita fiind rara, survenita in conditiile unui cancer gastric, intestinal superior sau din propagrarea unui cancer genital sau osos. Microscopic, adenocarcinomul este identificat de cele mai multe ori, insa si prin sarcom, limfosarcom sau limfogranulomatoza maligna Hodgkin se poate evidentia malignitatea tumorii dezvoltata la acest nivel. Debutul cancerului rectosigmoidian este silentios, depistat de obicei intamplator in urma unui examen clinic complet, si deosebit de variat, asociat cu o diversitate de factori generali si mai ales locali. Ocazional, simptomatologia este manifestata discret prin tulburari sfincteriene rezervate ce declanseaza intermitent dereglari de tranzit definite prin alternanta de diaree cu constipatie. In alte cazuri, simptomatologia devine atipica, revelatore, cancerul manifestandu-se prin prolaps, secretie mucopurulenta, fistula sau prurit anal. Formele mai evoluate se remarca prin emisiile de produse patologice abundente si sugestive pentru existenta carcinomului, urmand a fi impusa derularea procedeelor obiective de investigatie. Complicatiile sunt reprezentate in principal de metastaze, care survin la nivel hepatic sau in vecinatate, in special la vezica urinara. Complicatiile de ordin infectios sunt manifestate prin abcese, fistule sau tromboflebite, iar in mod exceptional pot aparea ocluzii, ce necesita efectuarea colostomiilor de urgenta. Aplicarea tratamentului chirurgical la timp poate influenta favorabil procesul de vindecare, rata de supravietuire la peste 5 ani fiind de aproximativ 90% pentru cancerul descoperit in fazele incipiente.