Puncte cheie în dezvoltarea sistemului vizual al copilului

Sistemul vizual al unui nou-născut necesită o perioadă de timp pentru a se dezvoltă și maturiza. În prima săptămână de viață copiii nu văd multe detalii. Prima lor imagine asupra lumii este indistinctă și doar în variante de gri. (1)

 
Copiii învață să vadă la fel cum învață să citească si să vorbească. Ei nu se nasc cu toate capacitățile vizuale pe care le necesită în viață. Capacitatea ochilor de a focaliza, de a urmări obiectele în mișcare și de a lucra în asociere cu auzul trebuie învățate. De asemenea copiii trebuie să învețe cum să folosească informația vizuală pe care ochii o trimit creierului pentru a înțelege lumea din jurul lor și a interacționa cu aceasta adecvat. (2)

 
Vederea și modul în care creierul folosește informația vizuală sunt aptitudini învățate. De la naștere, copiii încep a explora lumea cu ochii. Chiar înainte de a învăța cum să atingă si să prindă cu degetele sau să se cațere și să stea în șezut, ochii lor adună informații care stimulează dezvoltarea vederii.

Ochii sănătoși și vederea bună joacă un rol critic în modul cum învață copiii să vadă. Vederea anormală și problemele oculare la copii pot duce la întârzieri în dezvoltare. De aceea este importantă detectarea oricăror probleme precoce pentru a asigura oportunitatea copiilor de a-și dezvolta capacitățile vizuale necesare creșterii și învățării. (2)

 
Copiilor le sunt necesare câteva luni pentru a-și dezvolta vederea complet. Cunoașterea punctelor cheie în dezvoltarea vizuală (și modalitatea prin care părinții pot să ajute) îi poate asigura copilului o vedere adecvată. Părinții joacă un rol important în asigurarea dezvoltării corecte a vederii copiilor. Aceștia trebuie să urmărească semne și simptome ale problemelor de vedere, să se prezinte cu copilul la medic la vârsta de 6 luni pentru un consult de rutină și să angajeze copilul în activități adecvate vârstei. (1)

Dezvoltarea vederii la făt în timpul sarcinii

Dezvoltarea vederii copilului începe chiar înainte de naștere. Îngrijirea sarcinii este extrem de importantă pentru dezvoltarea corpului și a creierului fetale, incluzând dezvoltarea ochilor și a centrilor vederii din creier. Se vor evita fumatul și alcoolul sau drogurile în sarcină, deoarece aceste toxine pot provoca multiple probleme copilului, incluzându-le pe cele vizuale. Fumatul este în principal periculos în sarcină, fumul de țigarete conținând aproape 3000 de toxine care pot dăuna oamenilor - incluzând monoxidul de carbon, o toxină fetală deja cunoscută.

Chiar și consumul unor medicamente comune precum aspirina poate fi periculos pentru copil, crescând riscul de greutate mică la naștere și probleme la naștere. Greutatea mică la naștere a fost asociată cu un risc crescut al tulburărilor de vedere la copii. Se recomandă sfatul obstetricianului în privința suplimentelor și medicamentelor administrate în sarcină. (1)

Fiziologia dezvoltării vizuale

Sistemul vizual (retina, nervii optici și cortexul optic) este imatur la naștere. El începe să se maturizeze în primele săptămâni de viață. Mielinizarea nervilor optici, dezvoltarea cortexului vizual și creșterea corpului geniculat lateral au loc în primii doi ani. Fovea, zona cea mai sensibilă vizual din retină, atinge maturitatea la aproximativ 4 ani.

Perioada de maturizare vizuală este una critică, în timpul acesteia sistemul vizual fiind afectat de influențele externe. Stimulii vizuali sunt importanți în dezvoltarea normală a vederii. Dezvoltarea căilor vizuale în sistemul nervos central necesită primirerea la nivelul creierului a unor imagini clare și focalizate egal de la ambii ochi. Astfel anomaliile oculare (erorile de refracție, strabismul, cataracta) care interferă cu sau inhibă dezvoltarea căilor vizuale pot determina ambliopie. (7)

Acuitatea vizuală

Observarea detaliilor fine este o componentă majoră a vederii umane. Aceasta necesită nu doar capacitatea musculaturii oculare (mușchii orbitei și ciliari) de a focaliza un anumit obiect prin contracție și relaxare, dar și alte părți ale retinei precum fovea, pentru a proiecta o imagine clară pe retină. Mușchii ce inițiază mișcarea încep să câștige forță de la naștere până la 2 luni, punct în care copiii își controlează ochii. Totuși, imaginile apar încă neclare la 2 luni din cauza componentelor sistemului vizual precum fovea și retina care sunt încă în dezvoltare. Astfel, chiar dacă nou-născutul reușește să focalizeze o imagine clară pe retină, fovea și alte părți vizuale ale creierului sunt prea imature pentru a transmite o imagine clară.

Acuitatea vizuală la nou-născuți este foarte limitată, fiind de 12-25 de ori mai slabă decât la un adult. Distanța de la cornee până la retină este de 16-17 mm, 20-21 mm la un an și 23-25 mm la adult. Această diferență determină imagini retiniene mai mici la copil. Vederea copilului sub o lună variază de la 20/800 până la 20/200. La 2 luni, acuitatea vizuală se îmbunătățește la 20/150. La 4 luni crește cu un factor de 2 - fiind 20/60. Pe măsură ce copilul crește, acuitatea atinge standardul adultului de 20/20 la 6 luni.

Discriminarea și recunoașterea vizuală

Nou-născuții sunt în mod excepționabil capabili să recunoască fețele la scurt timp după naștere. De aceea nu este surprinzător faptul că aceștia dezvoltă o recunoaștere facială puternică pentru mama lor. La compararea caracteristicelor faciale între specii, s-a descoperit că micuții de 6 luni disting mai bine informația facială a oamenilor și maimuțelor decât copiii mai mari și adulții. S-a descoperit că bebelușii de 9 luni precum și adulții pot diferenția între pozele fețelor umane; totuși, niciunii dintre aceștia nu aveau aceleași capacități în fața pozelor cu maimuțe. O explicație este diminuarea procesării informațiilor asupra fețelor, ca rezultat al modificărilor neuronale în cogniția precoce. (9)

Percepția în profunzime

Pentru a percepe profunzimea, copiii se bazează pe anumite semnale precum distanța și kinetica. Astfel, faptul că obiectele mai apropiate umplu mai mult spațiu în câmpul vizual decât cele mai îndepărtate aduc indicii asupra percepției în profunzime. Ochii nou-născuților nu se mișcă în același fel ca ai adulților, mai ales din cauza coordonării slabe. Ochii lor se mișcă în aceeași direcție doar jumătate din timp. Forța mușchilor oculari este corelată pozitiv pentru a percepe în profunzime. Capacitatea copilului de a-și controla mișcările ochilor și de a converge asupra unui obiect este critică în dezvoltarea vederii în profunzime. Copiii cu strabism convergent nu reușesc să producă imagini în profunzime dacă afecțiunea lor nu este corectată chirurgical. (8)

Sensibilitatea la culori

Percepția culorilor se îmbunătățește progresiv în primul an datorită creșterii de celule conuri din ochi. Ca și adulții, copiii discrimineaza cromatic folosind cele trei tipuri de fotoreceptori: conurile cu lungime de undă lungă, medie și scurtă. Aceste conuri se recombină în procesarea vizuală precorticală pentru a forma un canal luminos și două canale cromatice care ajută copilul să vadă culori și strălucire. Se folosește mai ales calea parvocelulară.

Copiii preferă contrastul înalt și culorile puternice în primele luni, în fața culorilor saturate. Totuși nu reușesc să diferențieze albastrul de alb. Un studiu a arătat totuși că micuții ca și adulții diferă în preferințele culorilor. Studiile efectuate cu nou-născuți de maimuță, plasați într-o cameră monocromatică pentru o lună, fără acces la spectrul normal de culori, au indicat o capacitate scăzută a acestora de a distinge culorile comparativ cu maimuțele normală. (9)

Sensibilitatea la lumină

Pragul sensibilității la lumină este mai ridicat la copii față de adulți. De la naștere, pupilele copilului rămân contractate pentru a limita cantitatea de lumină care intră. Pupilele cresc de la 2. 2 mm până la 3. 3 mm - dimensiunea la adult. Un copil de o lună poate detecta lumina doar dacă aceasta este de 50 de ori mai puternică decât pentru un adult. La două luni, pragul scade la o intensitate de 10 ori mai mare față de adult. Sensibilitatea crescută este rezultatul maturizării fotoreceptorilor și a retinei. (8)

Dezvoltarea vederii la naștere

La scurt timp după naștere, medicul va examina atent ochii copilului pentru a exclude semne ale cataractei congenitale sau a altor probleme neonatale oculare. Deși astfel de afecțiuni sunt rare, ele trebuie detectate și tratate timpuriu pentru a minimaliza impactul asupra dezvoltării vederii.

La naștere copilul vede doar în alb, negru și umbre de gri. Celulele nervoase din retină și creier care controlează vederea nu sunt complet dezvoltate. De asemenea ochii copilului nu au capacitatea de a acomoda (focaliza asupra obiectelor apropiate). De aceea, părinții nu trebuie să fie îngrijorați dacă bebelușii par a nu focaliza pe obiecte, incluzând fața lor. Această aptitudine necesită timp.

 
În ciuda acestor limitări vizuale, studiile arată că în câteva zile după naștere copiii preferă să privească fata mamei lor față de cea a unui străin. Cercetătorii cred că această preferință depinde în mare de stimulii de înalt contrast, cum ar fi „marginea” dintre chipul mamei și părul acesteia. În studii, dacă aceste margini au fost mascate cu o eșarfă, preferința copiilor de a privi fața mamei lor dispare. Astfel, pentru a încuraja interacțiunea vizuală cu nou-născutul, părinții trebuie să-și mențină tunsoarea și aspectul fizic și să evite schimbările.

Un lucru pe care îl observă părinții la copil este dimensiunea mare a globilor oculari. La naștere ochii copiilor au deja 65% din dimensiunea lor adultă, deoarece dezvoltarea normală începe de la extremitatea cefalică. (1)

 
Medicii pot testa non-verbal acuitatea vizuală a nou-născutului, detecta astigmatismul și miopia și evalua aliniamentul ochilor. Acuitatea vizuală se îmbunătățește de la 20/400 la naștere până la aproximativ 20/25 la vârstă de 6 luni. (3)

Dezvoltarea vederii în primul an de viață

Vederea la vârsta de o lună

La naștere copilul nu știe să-și folosească ochii în tandem, astfel uneori părinții pot observa priviri încrucișate sau la întâmplare. În prima sau a doua lună de viață copilul va fi capabil să focalizeze corect si să urmărească un obiect în mișcare. În această perioadă copilul poate găsi distractivă fixarea privirii părinților. În această perioadă ochii nu sunt foarte sensibili la lumină, de fapt, cantitatea de lumină necesară în prima lună de viață este de 50 de ori mai mare decât pentru un adult. Astfel o lumină mai puternică în camera copilului nu-i va afecta somnul. (5)

 
Capacitatea de a vedea colorat se dezvoltă foarte repede. La o săptămână după naștere aceștia pot vedea roșul, portocaliul, galbenul și verdele. Totuși le trebuie puțin mai mult pentru a putea vedea albastrul și violetul, deoarece lumina albastră are lungime de undă mai scurtă, iar receptorii pentru aceasta sunt mai puțini în retina umană.

Se recomandă părinților să stimuleze vederea copilului prin decorarea multicoloră a camerei cu forme variate și mobilă în forme și culori contrastante. De asemenea o piesă de mobilier sau jucăriile trebuie să fie lângă pătuț sau deasupra acestuia. (1)

Vederea între 2 și 3 luni

În această perioadă vederea avansează. Copiii își dezvoltă acuitatea vizuală mai bine, iar ochii lor încep să se miște mai coordonat. Copilul poate urmări obiectele fără probleme și începe să întindă mâna după ceea ce vede. Tot la această vârstă copilul învață cum să-și schimbe privirea de la un obiect la altul fără să-și miște și capul. Cum ochii devin mai sensibili la lumină, la 3 luni punctul de detecție a luminii la un copil este doar de 10 ori mai mare față de adult. Astfel lumina în cameră poate fi mai puțin intensă.

Se recomandă părinților să ajute la stimularea dezvoltării vederii copilului în vârstă de 2-3 luni prin adăugarea unor noi obiecte în cameră sau schimbarea frecventă a locului celor deja prezente, să vorbească cu micuțul pe măsură ce se plimbă prin cameră, să țină deschisă o lumină de noapte pentru a stimula vederea când cel mic este în pătuț.

Vederea între lunile 4 și 6

În luna a patra de viață copilul începe să-și dezvolte vederea în profunzime. Până acum era dificil pentru copil să localizeze poziția unui obiect, dimensiunea și forma lui și apoi să primească un mesaj de la creier la mână pentru a apuca abiectul. La 4 luni, copilul posedă dezvoltarea motorie pentru a îndeplini această aptitudine și maturitatea creierului de a coordona toate mișcările necesare. Copilul poate fi ajutat dacă i se arată obiecte ușor de prins, deși acesta va încerca să apuce alte obiecte și mai accesibile precum cerceii, ochelarii, părul.

În luna a cincea copilul poate focaliza obiecte foarte mici și devine mai bun la urmărirea obiectelor aflate în mișcare. Poate reuși să recunoască un obiect după ce vede doar o parte din acesta, ceea ce demonstrează înțelegerea permanenței obiectului (știe că obiectul există chiar dacă în acel moment nu îl vede). Poate distinge între nuanțele aceleiași culori.

La vârsta de 6 luni, centrii vizuali ai creierului s-au dezvoltat semnificativ, permițând copilului să vadă mai distinct si să-și miște ochii mai repede și mai precis. Acuitatea vizuală se îmbunătățește de la 20/400 la naștere până la 20/25 la 6 luni. Vederea colorată trebuie să fie similară cu a adultului, permițându-i să vadă toate culorile curcubeului. Copiii au și o mai bună coordonare ochi-mână între 4-6 luni, permițându-le să localizeze rapid si să ridice obiecte si să ducă precis o cană sau alte obiecte la gură.

La vârsta de 6 luni copilul trebuie să fie dus la primul examen oftalmologic. Chiar dacă micuțul nu știe literele, medicul poate efectua un test non-verbal pentru a verifica acuitatea vizuală, vederea de aproape și la distanță, astigmatismul și a evalua coordonarea și aliniamentul ochilor. (1) (3)

Vederea între lunile 7-12

Acum copilul se mobilizează, se cațără și acoperă o distanță mai mare. Apreciază vizual mai bine distanțele și apucă mai precis obiectele. Copilul este conștient de corpul său și de poziția acestuia în spațiu și învață să-și coordoneze vederea cu mișcările corpului. Părinții trebuie să fie mai atenți în această perioadă pentru a evită accidentele, pe măsură ce copilul explorează tot mai mult mediul său.

Ochiii copilului încep să-și schimbe culoarea. Cei mai mulți copii se nasc cu ochii albaștri deoarece pigmentul închis din iris nu este complet dezvoltat la naștere. În timp, în iris se produce mai mult pigment mai închis, modificând culoarea ochilor de la albastru la căprui, verzi, gri sau un amestec de culori.

Copiii născuți prematuri, mai ales cei foarte mici, care au avut o infecție sau au necesitat administrare de oxigen, se află la risc de a dezvolta anumite probleme oculare, incluzând: astigmatism (vedere încețoșată), miopie, retinopatie de prematuritate (dezvoltare anormală a vascularizației care poate conduce la cecitate) și strabism (aliniamentul anormal al ochilor).

Performanțele vizuale așteptate-dezvoltarea vizuală normală

De la naștere până la vârsta de 6 săptămâni:

• fixează mediul ce-l înconjoară când se trezește, clipește la flash-ul camerei
  
• fixează obiectele sau lumina strălucitoare, ochii și capul se mișcă împreună.
  
• uneori ochii pot să nu fie aliniați.

Între 8 săptămâni și 24 de săptămâni:

• ochii încep să se miște mai larg cu mai puțină mișcare a capului
  
• ochii încep să urmărească obiectele sau oamenii (-12 săptămâni)
  
• urmărește fața părintelui când i se vorbește (10-12 săptămâni)
  
• începe să-și urmărească propriile mâini (12-16 săptămâni)
  
• ochii se implică în inspecția activă a mediului înconjurător (18-20 săptămâni)
  
• în timp ce stă, își privește mâinile, privește sticla sau mâncarea (18-24 săptămâni)
  
• caută cu privirea și urmărește obiectele mai îndepărtate (20-28 săptămâni).

Între 30 de săptămâni și 48 de săptămâni:

• ochii sunt mai mobili și se mișcă alături de cap (30-36 săptămâni)
  
• urmărește activitățile din jurul său pentru perioade mai lungi de timp (30-36 săptămâni)
  
• se uită după jucăriile pe care le scapă (32-38 săptămâni)
  
• inspectează vizual jucăriile pe care le poate ține (38-40 săptămâni)
  
• plânge după jucăria favorită când o vede (40-44 săptămâni)
  
• se uită în jurul camerei pentru a vedea ce se întâmplă (44-48 săptămâni)
  
• răspunde vizual la zâmbete și vocile altora (40-48 săptămâni)
  
• inspecție vizuală crescută a obiectelor și persoanelor (46-52 săptămâni). (10)

Între 12 și 18 luni:

• acum își folosește ambele mâini și fixează cu ochii activitatea mâinilor (12-14 luni)
  
• este interesat vizual de pozele simple (14-16 luni)
  adesea ține obiectele foarte aproape de ochi pentru a le inspecta (14-18 luni)
  
• indică obiectele sau persoanele folosind cuvintele „uite” sau „vezi” (14-18 luni)
  
• caută și identifică desenele din cărți (16-18 luni).

Între 24 și 36 de luni:

• ocazional inspectează vizual fără nevoia de a atinge (20-24 luni)
  
• zâmbește, își luminează fața când vede obiectele și persoanele favorite (20-24 luni)
  
• îi place să urmărească obiectele în mișcare (24-28 luni)
  
• urmărește și imită alți copii (30-36 luni)
  
• acum poate începe să coloreze pe hârtie (34-38 luni)
  
• „citește” desenele din cărți (34-38 luni).

Între 40 și 48 de luni:

• aduce capul și ochii aproape de pagina cărții pe care o inspectează (40-44 luni)
  
• poate închide ochii la cerere și poate clipi cu un singur ochi (46-50 luni).

Între 4 și 5 ani:

• folosește ochii și mâinile împreună bine, aptitudine care se perfecționează
  
• își mișcă și rotește ochii în moduri expresive
  
• desenează și denumește desenele
  
• colorează între linii, taie desenele destul de bine
  
• copiază forme simple și unele litere, poate pune obiecte mici în formele corespunzătoare
  
• este alert vizual și observă mediul înconjurător
  
• povestește despre locuri, obiecte sau persoanele văzute în altă parte
  
• prezintă interes vizual în creștere fată de obiectele și locurile noi. (6)