Absorbtia la nivelul intestinului subtire

©

Autor:

In general, la nivelul mucoasei intestinale, se desfasoara doua procese, insorbtia, ce reprezinta trecerea din lumen catre sange si inversul acesteia, exorbtia, miscarea din sange catre lumen. Cand rata de exorbtie este mai mare, rezultanta este secretia, iar in cazul in care rata de insorbtie este superioara, rezultanta o constituie absorbtia. Absorbtia reprezinta trecerea apei, electrolitilor si trofinelor alimentare prin mucoasa digestiva in mediul intern. Alimentele in lungul tractului digestiv, sub influenta enzimelor specifice, sunt supuse unor fenomene de scindare, in urma carora sunt transformate in particule mici, simple ce strabat mucoasa pentru a fi asimilate in economia organismului.

Desi exista posibilitate de absorbtie la orice nivel al canalului alimentar, in ansele superioare ale intestinului subtire, in special in jejun, procesul de absorbtie se desfasoara in proportii maximale. Astfel, 90% din absorbtia digestiva se manifesta la nivelul intestinului subtire. Prezenta plicilor circulare Kerkring, a glandelor Lieberkuhn, vilozitatilor intestinale si a microvililor apicali contribuie considerabil la cresterea suprafetei de aborbtie pana la aproximativ 250 m patrati. De asemenea, vascularizatia bogata a mucoasei intestinale, continutul enzimatic al enterocitelor sau eliberarea vilikininei sunt factori ce favorizeaza procesul de absorbtie.

Absorbtia glucidelor

Este indeplinita sub forma de monozaharide, precum hexoze, prin mecanisme active, si pentoze, prin mecanisme pasive, sediul principal fiind reprezentat de jejunul proximal. Raportul energetic al glucidelor este apreciat la 50-60% din valoarea ratiei alimentare, in conditii normale. Acestea sunt ingerate sub forma de monozaharide, precum glucoza, galactoza si fructoza, dizaharide, maltoza, lactoza si sucroza si polizaharide vegetale, amidonul si animale, glicogenul. Sub diferite forme gastronomice, amidonul este reprezentativ cu aproximativ 60% din totalitatea glucidelor ingerate, urmat de sucroza cu 30% si lactoza 10%. Cele mai importante monozaharide sunt glucoza si galactoza care trec in sangele venos nefiind transformate chimic, spre deosebire de fructoza care este descompusa partial in glucoza si acid lactic. La nivelul jejunului, rata de absorbtie a glucidelor este de trei ori mai mare decat la nivelul ileonului, iar capacitatea maxima de absorbtie a intregului intestin subtire este evaluata la 4kg.

Absorbtia proteinelor

Este realizata in proportie de 90-95% sub forma de aminoacizi, proteinele constituind 13-18% din valoarea totala a ratiei alimentare normale, din care aproape 50% sunt de origine animala. Absorbtia acestora are loc predominant in jejun, descriindu-se cate un sistem transportor de absorbtie pentru aminoacizii neutri, bazici, dicarboxilici, precum si pentru iminoacizi. De asemenea, absorbtia proteinelor se poate realiza si prin intermediul pinocitozei. Fondul intestinal al aminoacizilor este rezultat din proteinele alimentare in proportie de 50%, proteinele secretate de glandele digestive aproximativ 25% si restul, din proteinele obtinute din digestia celulelor intestinale descuamate. Capacitatea maxima de absorbtie este evaluata la 500-700 g.

Absorbtia lipidelor

Se desfasoara in proportie de 96-98%, din care aproximativ 90% sunt absorbite in jejun, iar pana la 8% in ileon, restul fiind eliminate prin actul defecatiei. Coeficientul energetic al lipidelor din cerintele energetice ce caracterizeaza ratia alimentara in mod normal este evaluat la 20-30%. Aproape 95% din totalul lipidelor sunt reprezentate de trigliceride care sunt hidrolizate in glicerol si acizi grasi.

Glicerolul este hidrosolubil si astfel absorbtia sa este intermediata de mecanisme pasive. Acizii grasi cu lant lung de peste 16 atomi de carbon sunt fixati pe sarurile biliare, ajungand la nivelul glicocalixului unde se desfasoara decluparea, acizii grasi traversand membrana prin difuziune pasiva, iar sarurile biliare trec in jejun si ileon, unde majoritatea sunt resorbite, in proportie de 90%, pentru a reveni la ficat, nivel la care sunt din nou excretate prin bila, formandu-se astfel un circuit entero-hepatic. Resinteza trigliceridelor are loc la nivelul reticulului endoplasmatic neted, prin reesterificarea acizilor grasi, determinata de coenzima A, si a monogliceridelor. La nivelul reticulului endoplasmatic rugos si apartul Golgi, trigliceridele, astfel reformate, intra in alcatuirea chilomicronilor, care contin 85% trigliceride, 7% fosfolipide, 7% colesterol si 1% lipoproteine, ce confera stabilitatea acestora in limfa si plasma. In regiunea laterobazala a enterocitelor, se desfasoara exocitoza chilomicronilor, preluati din spatiul interstitial in vasele limfatice, trecand ulterior in circulatia sangvina, de obicei in trunchiul brahiocefalic stang. Astfel, aproximativ 80-90% din grasimile ingerate prin intermediul alimentelor patrund in sange sub forma chilomicronilor. Acizii grasi cu lant scurt, sub 10 atomi de carbon, difuzeaza din lumenul intestinal, neesterificati, in sangele portal, fiind condusi sub forma libera catre ficat, unde are loc metabolismul acestora. Capacitatea maxima de absorbtie a lipidelor este evaluata intre 0,5-1 kg.

Absorbtia vitaminelor

Absorbtia vitaminelor liposolubile, A, D, E, K, urmeaza calea generala de absorbtie a lipidelor alimentare, sediul optim de transfer fiind localizat la nivelul jejunului.
Absorbtia vitaminelor hidrosolubile, complexul B, acidul folic, C, H, se desfasoara in general la nivelul jejunului, parasind enterocitul in mod pasiv, pentru a urma calea portala. Vitamina B12 este absorbita activ, in mod exclusiv la nivelul ileonului, necesitand prezenta factorului intrinsec.

Absorbtia apei

Se realizeaza pasiv, respectand indeaproape legile osmozei, in functie de starea de hidratare a organismului. Necesarul de apa la nivelul intestinului este pus in evidenta de desfasurarea fiziologica a absorbtiei, ce presupune mentinerea fluiditatii continutului luminal, hidroliza prealabila a nutrimentelor, precum si mecanismele pasive de transport, care de asemenea, sunt conditionate de prezenta apei. La nivelul intestinului, apa este prezenta in cantitati variabile, intre 7-10 L / 24h, din care aproximativ 1,5-2 L provin din lichidele ingerate, iar restul este redat de secretiile digestive, precum saliva (0,7-1,5 L), sucul gastric (2,5 L), bila (0,6-0,8 L), suc pancreatic (0,5-1,5 L) si suc intestinal (1-3 L). Aproape 90% din cantitatea totala de apa este absorbita la nivelul intestinului subtire, randamentul de absorbtie ajungand si la 99%. Rata de permeabilitate este maxima la nivelul jejunului si descreste catre rect.

Absorbtia electrolitilor si mineralelor

Sodiul
este un electrolit de importanta majora in mecanismele active ale absorbtiei intestinale. La nivelul duodenului si jejunului, unde se absoarbe mai intens, sodiul este transportat pasiv, iar la nivelul ileonului, transportul se face predominant activ.
Potasiul se absoarbe pasiv in jejun, iar in ileon este eliberat activ, in special in situatii patologice in vederea conservarii relative a sodiului.
Absorbtia clorului este dependenta de Na+ in jejun, iar la nivelul ileonului este realizata in cuplaj cu ionul carbonat acid.
Ionul carbonat acid este absorbit la nivelul intestinului subtire cand depaseste concentratia limita.
Fierul provine din alimentatie, dieta zilnica normala continand 10-25 mg sub forma de nonhem de origine vegetala, aborbit in proportie de 1-6% si hem de origine animala, rata de absorbtie fiind mai crescuta, aproximativ 10-20%. Absorbtia fierului este influentata de sex si necesitati, astfel la barbati se absorb in medie 0,6-2 mg/24h, iar la femei, datorita menstrelor, precum si la persoanele deficitare de fier, se absorb cantitati intre 1,2-4 mg/24h de fier. Procesul de absorbtie propriu-zis al fierului se desfasoara activ, predominant la nivelul duodenului si dependent de sistemul apoferitina-feritina.
Sursele de calciu ale organismului sunt alimentele, calciul fiind absorbit intre 30-80% in functie de necesitati. Calciul alimentar si cel provenit din medicamente este absorbit sub forma ionizata, solubila, mai intens in jejun, in proportie de 90% prin mecanisme active si 10% pasive. Transportul activ al calciului este favorizat de 1,25-dihidroxicolecalciferol, metabolitul vitaminei D3 format la nivelul rinichilor, acesta stimuland sinteza proteinei care fixeaza calciul in enterocit.
Magneziul este absorbit exclusiv prin mijloace pasive.
Cuprul se aboarbe proximal in jejun, prin mecanisme pasive si active, trecerea in circulatia sangvina fiind realizata prin fixarea de ceruloplasmina, o proteina transportatoare. Manganul si cobaltul se absorb activ.

Data actualizare: 03-06-2013 | creare: 21-09-2012 | Vizite: 46714
Bibliografie
1. Intestinul subtire - V. Papilian - Anatomia omului, vol. 2, editia 6, pag. 93
2. Intestinul subtire si gros - M. Grigorescu, O. Pascu - Tratat de gastroenterologie clinica, vol. 1, 1996, pag. 383
3. Intestinul subtire - B. Gheorghescu - Gastroenterologie clinica, 1982, pag. 156
4. Digestia Intestinala, Functia de absorbtie - G. Badiu, I. Teodorescu-Exarcu - Fiziologie, Colectia Alma Mater, 1993, pag. 212, pag. 234
5. Afectiuni ale tractului digestiv - Harrison - Principiile Medicinei Interne, pag. 1737
6. Intestine - Wikipedia, The Free Encyclopedia, link: http://en.wikipedia.org/wiki/Intestine
7. Small Intestine Anatomy - Medscape Reference, Drugs, Diseases & Procedures, link: http://emedicine.medscape.com/article/1948951-overview#a1
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.