Scalpul

Scalpul reprezintă pielea capului ȋmpreună cu părul şi reprezintă o regiune a corpului ce necesită ȋngrijiri complexe, deşi de cele mai multe ori este neglijată, avȃnd un rol foarte important ȋn alcătuirea propriei imagini.

Noţiuni de anatomie

Scalpul este alcătuit din mai multe straturi şi anume:
• Pielea;
• Ţesutul celular subcutanat;
• Aponevroza epicranianǎ;
• Ţesutul conjunctiv lax;
• Periostul.

Primele trei straturi se comportǎ ca un tot unitar ce este mobil pe ṭesutul conjunctiv lax localizat deasupra periostului.

Pielea de la nivelul scalpului este groasǎ, cu fire de pǎr ṣi prezintă numeroase glande sebacee. Este totodatǎ şi locul cel mai frecvent de apariţie a chisturilor sebacee.

Ţesutul celular subcutanat este alcătuit din lobuli grăsoşi ce sunt separaţi prin intermediul septurilor fibroase. Această ȋncapsulare a grăsimii de la acest nivel explică absenţa lipoamelor, dar şi lipsa acumulării de grăsime la persoanele obeze la acest nivel. Vasele de sânge ce realizează vascularizaţia scalpului pot fi identificate la acest nivel.

Fascia superficialǎ este una fibro-adipoasǎ ṣi are drept scop unirea aponevrozei subiacente cu muṣchiul occipitofrontal, prezentând numeroase orificii de trecere pentru nervi ṣi ramuri vasculare. Ramurile vasculare de la acest nivel sunt ataṣate de ṭesutul fibros, acest lucru împiedicând apariṭia vasospasmului în cazul unei leziuni ale acestor vase, determinând o pierdere exageratǎ de sânge.

Aponevroza epicranianǎ sau galea aponeurotica este o structurǎ tendinoasǎ ce reprezintǎ locul de inserṭie a muṣchiului frontoocipital (uneṣte cele douǎ burṭi: frontală ṣi occipitalǎ).
În porṭiunea postero-lateralǎ, aponevroza epicranianǎ se inserǎ de la nivelul liniei nucale superioare pânǎ la nivelul liniei temporale superioare.
În porṭiunea anterioarǎ, spaṭiul subaponevrotic ṭine pânǎ la nivelul pleoapelor superioare. Stratul conjunctiv lax realizeazǎ un potenṭial spaṭiu subaponevrotic ce permite trecerea diverselor fluide ṣi a sângelui de la nvielul scalpului la nivelul pleoapelor superioare.

Ţesutul conjunctiv lax uneṣte aponevroza epicranianǎ de pericraniu ṣi totodatǎ conferǎ mobilitate celor trei starturi superficiale ale scalpului, acestea alunecând pe pericraniu.

Pericraniul este periostul oaselor craniului. De-a lungul liniilor de suturǎ acesta se continua cu endoostul.

Muṣchiul occipitofrontal este alcǎtuit din douǎ burṭi, una frontală ṣi una occipitalǎ.
Burta occipitală se inserǎ la nivelul liniei nucale superioare a osului occipital, iar cea frontală îşi are originea la nivelul pielii ṣi fasciei superficiale a pleoapelor superioare.
Inserṭia atât a burṭii frontale cât ṣi a celei occipitale se realizeazǎ la nivelul aponevrozei epicraniene.
Inervaṭia burṭii occipitale este realizatǎ de cǎtre ramura auricularǎ posterioarǎ a nervului facial, iar burta frontală de cǎtre ramura frontală a nervului facial.
Burta frontală realizeazǎ ridicarea sprâncenelor.

Inervaṭia scalpului

Inervaṭia senzitivǎ a scalpului este realizatǎ prin intermediul a ṣase ramuri nervoase:
- Nervul supratrohlear este o ramurǎ a nervului trigemen ṣi inerveazǎ scalpul în porṭiunea medială a regiunii frontale pânǎ la nivelul vertexului;
- Nervul auriculotemporal este ramurǎ din nervul trigemen ṣi inerveazǎ pielea regiunii temporale a scalpului;
- Nervul mic occipital este o ramurǎ a celui de-al doilea nerv cervical ṣi inerveazǎ scalpul în porṭiunea laterală a regiunii occipitale;
- Nervul supraorbital este o ramurǎ nervoasǎ a nervului trigemen ṣi inerveazǎ scalpul în regiunea frontală, lateral de zona inervatǎ de nervul supratrohlear, pânǎ la nivelul vertexului;
- Nervul zigomaticotemporal este ram din nervul trigemen ṣi inerveazǎ scalpul la nivelul tâmplei;
- Nervul mare occipital este o ramurǎ din cel de-al doilea nerv cervical ṣi inerveazǎ scalpul în porṭiunea medianǎ a regiunii occipitale pânǎ la nivelul vertexului.

Inervaṭia motorie este realizatǎ prin ramuri frontale din nervul facial pentru burta frontală a muṣchiului frontooccipital, ṣi prin ramura auriculară a nervului facial pentru burta occipitală.

Vascularizaṭia scalpului

Vascularizaṭia scalpului este bogatǎ ṣi este realizatǎ prin intermediul urmǎtoarelor ramuri arteriale:
- Artera supratrohlearǎ;
- Artera supraorbitalǎ;
- Artera temporalǎ superficialǎ;
- Artera auricularǎ posterioarǎ;
- Artera occipitalǎ.

Arterele supratrohlearǎ ṣi supraorbitalǎ sunt ramuri din artera oftalmicǎ, ce provine la rândul ei din artera carotidǎ internǎ.
Artera temporalǎ superficialǎ este ram terminal al arterei carotide externe ṣi vascularizeazǎ scalpul regiunii temporale, împǎrṭindu-se într-un ram anterior ṣi unul posterior.
Artera auricularǎ posterioarǎ este o ramurǎ a arterei carotide externe ṣi este însoṭită pe traiectul ei de nervul mare occipital.

Venele scalpului realizeazǎ o reṭea venoasǎ ce este interconectatǎ cu venele de la nivelul diploei craniului ṣi cu sinusurile venoase durale prin intermediul mai multor vene emisare.

Venele scalpului sunt reprezenate de:
- Venele supratrohlearǎ ṣi supraorbitarǎ ce dreneazǎ regiunea anterioarǎ a scalpului; aceste douǎ vene se unesc ṣi alcǎtuiesc vena angularǎ ce se continuă pe traiectul ei cu vena facială;
- Vena temporalǎ superificalǎ pǎtrunde la nivelul glandei parotide, se uneṣte cu vena maxilarǎ ṣi alcǎtuiesc vena retromandibularǎ;
- Vena auricularǎ posterioarǎ;
- Vena occipitală dreneazǎ la nivelul plexului venos suboccipital.

Limfaticele dreneazǎ la nivelul nodulilor limfatici parotidinei, submandibulari ṣi cervicali profunzi pentru porṭiunea anterioarǎ scalpului, ṣi la nivelul nodulilor retroauriculari ṣi occipitali pentru porṭiunea posterioarǎ a scalpului.

Semne ṣi simptome asociate

Leziunile de la nivelul scalpului sângereazǎ difuz deoarece fascia fibroasǎ împiedicǎ apariṭia vasoconstricṭiei la nivelul ramurilor vasculare. Leziunile superficiale sângerǎ mult mai puṭin decât cele profunde ce afecteazǎ ṣi aponevroza epicranianǎ, deoarece în cazul primei situaṭii aponevroza epicraninǎ ṭine marginile plǎgii apropiate una de cealaltǎ.

Consecutiv unei naṣteri laborioase, sângerarea poate apǎrea la nivelul pericraniului nou- nǎscutului, în special la nivelul osului parietal consecutiv ruperii arterelor periosteale. Va apǎrea o colecṭie serosanguinolentǎ la câteva ore dupǎ naṣtere ce poart denumirea de cefalhematom.

Venele de la nivelul ṭesutului conjunctiv lax nu prezintǎ valve, astfel o infecṭie localizatǎ la nivelul scalpului se poate extinde la nivelul cavitǎṭii craniene.

Scalparea reprezintǎ detaṣarea parṭialǎ sau totalǎ a straturilor ce intrǎ în alcǎtuirea scalpului ṣi apare datoritǎ existenṭei ṭesutului conjunctiv lax între aponevroza epicranianǎ ṣi periostul extern, favorizând astfel decolarea straturilor superifciale.

Pruritul sau mâncǎrimea este un simptom frecvent întâlnit la nivelul scalpului ṣi este prezent la marea majoritate a bolilor asociate scalpului precum dermatita seboreicǎ, pediculoza capului, pitiriazis capitis simplex etc.

Eritemul scalpului este iarǎṣi present într-un numǎr mare de boli ale scalpului

Patologie asociatǎ

Scalpul reprezintǎ un mediu primitor pentru numeroase infecṭii micotice, boli parazitare, dar ṣi infecṭii bacteriene. Agenṭii etiologici ajung la nivelul scalpului prin intermediul degetelor, unghiilor, pǎlǎriilor sau obiectelor de styling. Afecṭiunile inflamatorii ale scalpului pot determina totodatǎ ṣi modificǎri ale structurii acestuia.

Afecṭiunile întâlnite în patologia scalpului:
1. Pediculoza capului este determinate de un parazit (Pediculus humanus capitis);
2. Pitiriazis simplex capitis sau mǎtreaṭa;
3. Dermatita seboreicǎ – cauza este necunoscutǎ ṣi poate fi de douǎ feluri: de tip infantil ṣi de tip adult; la nivelul scalpului sunt prezente scoame galbene grǎsoase, iar pielea subiacentǎ este eritematoasǎ;
4. Fausse teigne amiantacee ce este o parakeratozǎ microbianǎe se caracterizeazǎ prin prezenţa la nivelul scalpului a unor scoame groase, strǎlucitoare ṣi este determinate cel mai frecvent de streptococ;
5. Psoriazisul scalpului este o boalǎ inflamatorie ce se caracterizeazǎ printr-o creṣtere a turnoverului celular; la nivelul scalpului apar placarde roṣii cu scoame groase, cenuṣii;
6. Hirsutismul sau hipertricoza;
7. Caniṭia precoce reprezintǎ albirea pǎrului mai devreme de 30 de ani;
8. Acneea necroticǎ miliarǎ a scalpului se caraterizeazǎ prin apariṭia de leziuni papulo-pustuloase ce prezintǎ o crustǎ centrală; aceastǎ boalǎ este de naturǎ stafilococicǎ;
9. Leucotrichia reprezintǎ o albire congenitală parṭialǎ a firelor de pǎr realizând meṣa alba ce poate fi localizatǎ frontal, temporal, occipital;
10. Micoze ale firelor de pǎr reprezentate de: microsporia, tricofiṭia uscatǎ ṣi supuratǎ ṣi favusul;
11. Alopecii congenitale;
12. Alopecii difuze;
13. Pelada;
14. Chisturi epidermoide;
15. Keratoza actinicǎ;
16. Dermatita de contact apare consecutive unui contact iritant la nivelul scalpului reprezentat de ṣampon, soluṭie de permanent, vopsea de pǎr pânǎ la diverse substanṭe iritante ce ajung la nivelul scalpului în mod accidental;;
17. Lichenul plan- cauza aceste boli este necunoscutǎ; se manifestǎ iniṭial ca o placǎ roṣie-violacee ce se extinde ṣi determinǎ cicatrici însoite de pierderea pǎrului;
18. Lupusul eritematos discoid este o boalǎ autoimunǎ ṣi se prezintǎ ca niṣte pete roṣii, lipsite de pilozitate la nivelul scalpului;
19. Alopecia areata este o boalǎ autoimunǎ ce se caracterizeazǎ prin prezenṭa mai multor zone lipsite de pǎr la nivelul scalpului;
20. Carcinomul celular scoamos;
21. Carcinomul bazal celular.