Hormonul creșterii (HGH)

Hormonul creșterii, așa cum sugestiv este intitulat, este factorul care susține și stimulează creșterea și dezvoltarea pe parcursul copilăriei și se asigură de menținerea în bună stare a țesuturilor și organelor pe toată durata vieții. HGH este considerat un hormon complex, ale cărui funcții și efecte nu sunt pe deplin cunoscute.

Cine produce hormonul creșterii?

Hormonul creșterii este format din aproximativ 190 de amino-acizi și este sintetizat și secretat la nivelul creierului, mai exact de către celulele somatotrope din glanda pituitară. Producția acestui hormon este reglată de peptidele eliberate de nucleele neurosecretoare ale hipotalamusului în portalul venos hipofizal din cadrul glandei pituitare. Este vorba despre hormonul eliberator al hormonului de creștere, somatostatina și grelina (acesta din urmă este o peptidă secretată de stomac). Ele stimulează sau inhibă secreția de HGH, dar în acest proces intervin și factori externi, care au și ei un impact asupra nivelului de HGH, cum ar fi alimentația, activitatea fizică, somnul, stresul, acizii grași.

Nivelul de hormon de creștere este stimulat de scăderea nivelului de zahăr din sânge, infuzia anumitor amino-acizi, exercițiile fizice, stresul, administrarea de pirogene sau vasopresină. (1), (2)

Pe lângă acești agenți, tulburări ale sistemului endocrin pot avea de asemenea o influență asupra producției de HGH.

Secreția de HGH are loc la intervale de 3-5 ore, însă cantitatea cea mai mare a acestuia s-a observat că este eliberată la aproximativ o oră după apariția somnului la copii și la adulții tineri. Se consideră că în jur de 50% din cantitatea de HGH secretată zilnic are loc în timpul etapelor 3 și 4 ale somnului: mai exact HGH este produs în timpul somnului profund, și mai puțin pe durata somnului superficial. (2), (3)

Hormonul creșterii este eliberat după un pattern pulsatil, fiind produs la capacitatea maximă în timpul copilăriei și al adolescenței, iar în jurul vârstei de 30 de ani începe să scadă odată cu înaintarea în vârstă.

Rolul și importanța hormonului de creștere

Hormonul de creștere acționează asupra două procese fiziologice complexe: creșterea și metabolismul.

Creșterea este un proces complex în care sunt implicați mai mulți hormoni. Principalul rol al HGH constă în stimularea ficatului și a altor țesuturi din corp să secrete factorii de creștere (insulin-like growth factor - IGF-1), care la rândul lor stimulează proliferarea și diferențierea condrocitelor (celulelor cartilaginoase) și a mioblastelor, ducând astfel la creșterea oaselor și mușchilor. Acest hormon este necesar pe durata copilăriei și a adolescenței pentru ca oasele și mușchii să ajungă la dimensiunile adulte.

Copiii la care nu are loc creșterea pot fi ajutați prin administrarea de HGH sintetic, deși specialiștii au observat că acest hormon nu are efecte mai departe de creșterea programată genetic. Copiii sănătoși, fără probleme de creștere, cărora li s-a administrat acest hormon, nu au crescut mai mult decât ar fi făcut-o fără acest hormon. În schimb ei s-au confruntat cu probleme de sănătate după administrarea de HGH, inclusiv o reacție a sistemului imunitar împotriva acestui hormon. (4), (5)

Hormonul creșterii are de asemenea un rol important asupra metabolismului proteinelor, lipidelor și carbohidratilor, acțiunea sa având ca efect accelerarea sintezei proteinelor, scăderea oxidării proteinelor, intensificarea utilizării grăsimilor și creșterea oxidării adipocitelor. De asemenea, este foarte important pentru menținerea glucozei din sânge la un nivel adecvat pentru că suprimă absorbția acesteia în țesuturile periferice și stimulează sinteza sa la nivelul ficatului.

Datorită rolului său de agent anabolic, de multe ori a fost folosit de către sportivi pentru creșterea masei musculare și a forței. În prezent este considerat o substanță dopantă și este interzis în cadrul competițiilor sportive.

În medicină HGH este folosit ca tratament pentru deficiențele de creștere la copii și la adulți. Efectele obținute în urma acestor tratamente au constat în îmbunătățiri la nivelul sistemului imunitar, pielii (tonus și textură), energiei, funcțiilor sexuale, densității osoase, scăderea masei de grăsime din corp și creșterea masei musculare. Se explorează totodată efectul acestui hormon asupra îmbătrânirii și obezității. (3)

Ce dezechilibre poate produce hormonul creșterii?

Pentru că hormonul de creștere joacă un rol foarte important în fiziologia corpului uman, atât excesul cât și deficitul pot duce la dezechilibre majore. Cauzele sub- sau supra-producției pot fi localizate la nivelul organelor care secretă acest hormon (leziuni, afecțiuni, tumori ale hipotalamusului, hipofizei) sau la nivelul celulelor care răspund la stimularea HGH. (1)

Un nivel prea ridicat de HGH (fie produs în exces de organism, fie în urma unui abuz al consumului de HGH) are efecte nefaste asupra stării de sănătate. Acromegalia este o afecțiune care apare la adulți și care are la bază supra-producția de HGH, manifestându-se prin creșterea exagerată și ireversibilă a oaselor feței, a mânilor și picioarelor. La copii excesul de hormon de creștere produce o afecțiune similară, care poartă numele de gigantism și care constă în dezvoltarea unei staturi foarte înalte.

Administrarea prelungită de HGH sintetic la adulți poate avea efecte negative în ceea ce privește oasele. Odată creșterea finalizată, oasele nu se mai lungesc, ci dimpotrivă, poate scădea densitatea acestora. (5)

Deficitul de HGH pune de asemenea seriose probleme, mai ales dacă are loc în perioada copilăriei sau a adolescenței. Cauzele unui deficit pot fi variabile: poate fi vorba de o cauză congenitală sau de cauze dobândite (afecțiuni la nivelul creierului). Efectele constau în încetinirea creșterii, întârzierea sau chiar absența pubertății. Nu sunt afectate proporțiile corpului sau inteligența și frecvent copilul arată mult mai tânăr decât cei de vârsta sa.

Uneori un deficit de HGH antrenează și un dezechilibru la nivelul altor hormoni: vasopresina, gonadotropina, tirotropina, hormonul adrenocorticotropic (ACTH). (6)

Hormonul creșterii și îmbătrânirea

Hormonul creșterii are parte de un interes larg datorită ideii vehiculate că ar avea efecte anti-aging. Aceasta a pornit de la un studiu mic realizat în 1990 pe 12 participanți cu vârsta peste 60 de ani, cărora li s-a administrat HGH sintetic pe durata a șase luni, de trei ori pe săptămână. Autorii au observat apariția unor efecte pozitive la cei 12 participanți, comparativ cu alți 9 cărora nu li s-au administrat acel tratament. Rezultatele au constat în creșterea nivelului de minerale din oase și a masei musculare și scăderea masei de grăsime la o magnitudine similară cu cea care are loc între 10 și 20 de ani. Aceste rezultate au fost greșit interpretate, ceea ce a dus la considerarea eronată a hormonului de creștere ca un tratament anti-aging.

Deși chiar revista în care a fost publicat studiul respectiv (New England Journal of Medicine) a atras atenția asupra erorii de interpretare a rezultatelor și s-au realizat ulterior studii care nu au găsit nicio dovadă că HGH ar putea lupta împotriva îmbătrânirii, interesul general față de hormonul creșterii este în continuare ridicat, un rol important avându-l și intensa promovare a acestei substanțe pe internet.

În 2007 o echipă de cercetători de la Standford University a realizat o meta-analiză a tuturor studiilor valide din punct de vedere al metodologiei care vizau tratamentul cu HGH asupra persoanelor vârstnice fără probleme de sănătate, fiind excluse acele cazuri în care HGH era un tratament acceptat și recunoscut pentru anumite afecțiuni. Concluzia la care au ajuns a fost că niciunul dintre studiile respective nu susține rolul anti-aging al tratamentului cu hormonul creșterii.

Hormonul creșterii rămâne în continuare un subiect intens studiat, pentru că aportul și rolul său pentru organism nu sunt în totalitate cunoscute.