Testosteronul: sinteză, acțiuni, nivelul recomandat, creștere și optimizare

Testosteronul este principalul hormon sexual al bărbatului. În ceea ce privește sursa de testosteron, aceasta este reprezentată preponderent de testicul. Hormonul nu este caracteristic doar băbaților, nivele de diferite grade fiind identificate și la femeie, însă cantitatea acestuia este în mod normal mult mai redusă. (1)

Biologia testosteronului –sinteza hormonului și acțiunile sale

Modul în care se produce sinteza de testosteron și modul în care acesta funcționează este unul complex. Pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor, este necesar să fie trecute în revistă câteva noțiuni de anatomie și fiziologie.

Atunci când se vorbește despre mecanismele de acțiune ale unui hormon trebuie luate în calcul diferitele structuri ale organismului care ajută la sinteza și secreția sa. În ceea ce privește testosteronul, promovarea sintezei și secreției lui începe la nivelul creierului. Hipotalamusul este structura cerebrală principală implicată în funcționarea glandelor endocrine. Compusul secretat de acesta, cu rol în promovarea sintezei hormonilor sexuali, este GnRH (hormonul eliberator de gonadotropine). El acționează direct asupra hipofizei, glandă endocrină ce sintetizează și secretă hormoni direct implicați în producerea testosteronului; este vorba despre hormonul luteinizant (LH) și hormonul foliculo-stimulant (FSH). [1], [2], [3]

Studiile au dovedit că rolul principal în sinteza testosteronului aparține hormonului luteinizant. El acționează asupra unor celule din structura testiculului, celulele Leydig, promovând sinteza și secreția de testosteron. [4]

Se pare că într-o mai mică măsură, hormoni cu funcții asemănătoare testosteronului sunt sintetizați și la nivelul glandei corticosuprarenale, organ pereche situat la polul superior al rinichilor. Implicațiile acestei zone secundare de producție vor fi dezbătute în secțiunile următoare ale acestui articol, atunci când va fi prezentat efectul cortizolului asupra sintezei și secreției de testosteron. [1], [3], [4]

Astfel, în sinteza și secreția adecvată de testosteron sunt implicate axa hipotamo-hipofizo-gonadică (testiculară) și axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenaliană. [3], [4]

Odată eliberat în sânge de la nivel testicular, testosteronul circulă sub 3 forme: legat de o proteină specifică hormonilor sexuali, SBHG (sex binding hormone globulin), albumină sau ca formă liberă. Studiile experimentale au dovedit că fracțiunea liberă este cea mai importantă în îndeplinirea funcțiilor acestui hormon; în egală măsură și fracțiunea legată de albumină ajută testosteronul să-și îndeplinească acțiunile. [1], [2]

O particularitate este aceea că testosteronul variază de la oră la alta. Astfel, cel mai mult testosteron este secretat în primele ore ale dimineții, cantitatea scăzând apoi progresiv. Este de menționat că perturbarea tiparului de somn (mai ales prin lucrul în ture de noapte) poate interfera cu producția de testosteron (aspect ce trebuie avut în vedere înainte de dozarea acestuia). [3]

În ceea ce privește concentrațiile maxime de testosteron la bărbat, acestea sunt atinse în intervalul 20-30 de ani și se diminuează ușor după vârsta de 30-35 de ani. [1], [4]

Grosier, testosteronul ajută la dezvoltarea armonioasă a bărbaților. Caracteristicile pe care le imprimă asupra organismului masculin sunt:

• stimularea creșteriii penisului și a testiculelor;
• influențarea dispunerii părului pe corp (facial, pubian, trunchi);
• facilitarea îngroșării vocii;
• implicarea în dezvoltarea musculară și osoasă;
• impact asupra creșterii în înălțime. [1]

Totodată, testosteronul este un hormon implicat în fertilitatea masculină, intervenind în procesul de spermatogeneză (formarea spermatozoizilor). [2], [3]

Din punctul de vedere al influenței asupra dezvoltării neurologice, hipocampul este cel mai sensibil la nivelul de testosteron. Hipocampul este o structură cerebrală ce aparține sistemului limbic, formațiune responsabilă de reglarea emoțiilor, apariția memoriei pe termen lung și navigarea spațială. [1]

Din punct de vedere comportamental, testosteronul are rolul de a stimula agresivitatea, dominanța socială, comportamentele la risc. Aceste efecte par a fi mituri amplu contrazise din ce în ce mai mult de cercetările psiho-sociologice. Se pare că un nivel optim de testosteron este corelat cu efecte pozitive precum promovarea comportamentelor pro-sociale (onestitate și urmărirea regulilor). [4]

Nivelul optim de testosteron și perturbările sintezei și secreției sale

Pentru bărbați, valorile optime privind nivelul de testosteron sunt 290 – 1100 ng/dl. Pur informativ, la sexul feminin concentrația de testostosteron ar trebui să se încadreze în intervalul de valori 15-70 ng/dl. Trebuie avut în vedere că ele pot fi diferite în funcție de parametrii laboratorului. Testarea presupune prelevarea unei probe de sânge venos, dimineața. Rezultatele pot fi influențate de tratamentul antimicotic (ketoconazol) sau de tratamentul hormonal. [1], [2]

A. Deficitul de testosteron

Deficitul de testosteron progresează odată cu înaintarea în vârstă. Procesul este privit ca fiziologic în absența factorilor de risc. Asocierea factorilor de risc precum diabetul zaharat sau obezitatea pot duce la o prăbușire a nivelului normal de testosteron înainte de termen. [5]

Cauzele care ar putea duce la o scădere a nivelului de testosteron și chiar paralizarea sintezei sau secreției acestui hormon sunt multiple. De regulă, semnele și simptomele care alertează bărbatul, ridicând suspiciunea unui nivel scăzut al testosteronului sunt:

• reducerea apetitului sexual;
• tulburările erectile;
• scăderea cantității de spermă;
• creșterea și durerea la nivelul sânilor. [1]

În timp, persistența unei cantități scăzute ale acestui hormon conduce la un tonus muscular scăzut, fragilitate osoasă, nivel scăzut de energie și tulburări de fertilitate. Mai poate induce simptome depresive, anemie, iritabilitate și căderea părului. [2]

B. Cantitatea crescută de testosteron

Acensionarea cantității serice de testosteron poate apărea atât la femei cât și la bărbați. La femei este cunoscut faptul că un nivel mai ridicat de testosteron se asociază cu tulburări ale ciclului menstrual și poate apărea în diverse boli endocrinologice afectând fertilitatea acestora. [6]

La bărbați, un nivelul ușor crescut este asociat cu: tensiune arterială crescută, frecvență mai redusă a infarctului miocardic, risc mai mic de obezitate și o dispoziție mai bună. Poate fi corelat cu agresivitate mai mare, consum important de alcool, sexualitate mai crescută sau consum de tutun atunci când concentrația plasmatică depășește 1000-1100 ng/dl. Factorii de risc la sexul masculin pentru o hiperproducție hormonală sunt: afecțiuni testiculare sau tumori ale gandei suprarenale. [6]

În privința agresivității, testosteronul are un rol doar parțial. Majoritatea cercetărilor susțin că factorii de mediu, în special cei sociali, ar fi cu precădere implicați. [4]

Unele studii au indicat că o concentrație mai mare de testosteron poate afecta fertilitatea masculină prin alterarea motilității spermatozoizilor și a producției de spermă. Nu în ultimul rând, nivelul crescut de testosteron a fost corelat cu o scădere a sistemului imunitar prin stimularea producerii de celule cu rol în supresia acestuia și o susceptibilitate mai crescută la patogeni. [6], [7]

Studiile sociologice au identificat corelații statistice între nivelul de testosteron și tendința spre poligamie sau relații extraconjugale. Asocierea este bazată pe dorința unei activități sexuale crescute, infidelitate și conflicte maritale. Conform anumitor norme culturale, un nivel mai crescut de testosteron este asociat cu un prestigiu mai mare în comunitățile din care persoanele fac parte. [8]

Așadar, deficitul de testosteron are un impact mai pronunțat asupra vieții bărbatului decât un eventual surplus. Din punct de vedere patologic, nivelul de testosteron poate scădea dacă există o perturbare a axei hipotalamo-hipofizo-gonadală sau a axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenaliană. Afecțiuni care interesează testiculul, hipofiza, glanda corticolsuprarenaliană sau hipotalamusul sunt responsabile de periclitarea nivelurilor corespunzătoare de testosteron. Totodată, s-a observat o scădere generațională a concentrației de testosteron, a cantității de spermă și a calității acesteia.

Efectul tumorilor hipofizare asupra testosteronului

Majoritatea tumorilor de hipofiză sunt adenoame. Adenoamele sunt formațiuni benigne, cu creștere lentă ce apar din celulele glandei hipofize. Hipofiza este situată la nivelul bazei creierului, fiind privită de lumea medicală ca principala glandă endocrină din organism. Adenoamele de hipofiză sunt tumori frecvente, însă acestea nu cresc și nici nu determină probleme de sănătate majore, multe dintre ele fiind descoperite întâmplător. Tendința de apariție este fie una spontană, fie se întâlnesc în cazurile de agregare familială a diferitelor boli, fie apar în neoplaziile endocrine multiple tip 1. [3]

Uneori, celulele din structura adenoamelor secretă hormoni, fiind numite adenoame funcționale. Hormonii produși diferă în funcție de tipul predominant de celule din structura lor. Astfel, adeseori și cu impactul cel mai pregnant asupra nivelului de testosteron este prolactinomul, adenom care produce o cantitate mai mare de prolactină. [5]

Prin mecanisme complexe, nivelul crescut de prolactină determină scăderea nivelului de testosteron, fapt ce conduce în special la diminuarea apetitului sexual. Hiperprolactinemia afectează secreția GnRH și răspunsul hipofizar la acest hormon, fapt ce conduce ulterior la scăderea producției și secreției de testosteron de la nivelul celulelor Leydig. Disfuncția seuxală apare, calitatea spermei este afectată și, de asemenea, metabolismul testosteronului este periclitat. [5]

La polul opus, formațiunile tumorale hipofizare nefuncționale, prin dezvoltarea lor, pot induce insuficiență hipofizară. Impactul asupra hormonilor sexuali (FSH și LH) este unul deductibil, în sensul scăderii producției acestora care, la bărbat, duce consecutiv la reducerea nivelului de testosteron. Clinic se traduce prin apetit sexual redus și impotență. [3], [5]

Totodată, insuficiența hipofizară poate fi datorată apoplexiei hipofizare, fenomen tradus prin sângerarea adenoamelor de mari dimensiuni. Alteori, dezvoltarea tumorii este disproporționată comparativ cu abilitatea de vascularizare, fapt ce conduce la moarte tisulară și edemațierea țesutului mort. [5]

Efectele cortizolului asupra testosteronului

În condiții de stres fizic sau psihic, nivelul de testosteron nu reprezintă o prioritate pentru organism, nivelul altor doi hormoni fiind mai important: cortizolul și adrenalina. Dacă despre adrenalină nu se cunoaște că ar avea un impact asupra cantităților secretate de testosteron, cortizolul generează diminuarea concentrației acestui hormon. [5], [9]

Cu toate că nu au fost realizate cercetări ample care să susțină ipoteza că stresul ar reduce cantitatea de testosteron, totuși în cabinetele medicilor ajung mulți bărbați care se plâng din cauza unui nivel redus de energie, libido scăzut sau depresie, iar acestea ar putea fi asociate cu o pertrubare a concentrației de testosteron din corp. [5], [9]

Studii efectuate pe loturi mici de pacienți au pus în prim-plan efectele de inhibiție bidirecțională între cortizol și testosteron. Axele hormonale cortizol-testosteron funcționează antagonic pentru a îndeplini două comportamente majoritare: dominanța și competitivitatea. Concluziile lor au fost acelea că un nivel crescut de stres pe termen lung ar putea fi asociat cu infertiltate și reducere a libidoului. [9], [10]

Deși datele din literatura de specialitate legate de implicare glandelor suprarenale în afectarea producției de testosteron sunt reduse, se cunoaște faptul că insuficiența globală a acesteia poate duce la tulburări din sfera disfuncției sexuale. Fără a depăși nivelul speculațiilor, principala teorie legată de nivelul redus de testosteron vizează cu precădere afectarea nivelurilor de LH și GnRH, ducând la un deficit de testosteron. [5]

Un studiu psiho-sociologic a demonstrat că nivelul crescut de testosteron corelat cu nivelul redus de cortizol a fost asociat cu avansarea la locul de muncă. El poate fi o etichetă a persoanelor puternice, fără a nu avea nicio legătură cu predicția câștigurilor sau a educației. Astfel, un nivel mai mare de testosteron a fost corelat cu: puterea directivă, proactivitatea, toleranța la asumarea riscurilor, diminuarea fricii, comportamentul agresiv și deciziile pragmatice. [11]

Scăderea generațională a nivelului de testosteron

Testosteronul este corelat cu o funcționare neurologică optimă și cu o dinamică mai bună psiho-socială și comportamentală. S-a observat un declin al nivelului de testosteron în rândul bărbaților din diferite zone ale Europei și în SUA, asociat cu o producție mai mică de spermă și cu o mai proastă calitate a acesteia. [4]

În SUA, conform unor studii efectuate în prima decadă a anilor 2000, nivelul testosteronului s-a diminuat cu 1,2-1,3% comparativ cu sfârșitul anilor '80 ai secolului trecut. Aceleași rezultate au fost obținute și în urma studiilor desfășurate în Marea Britanie, Finlanda sau Danemarca. [4], [12]

Unii specialiști sunt de părere că nivelul de testosteron nu ar trebui să se reducă odată cu înaintarea în vârstă. Nivelul generațional mai redus de testosteron ar fi mai degrabă marcat de modificările de mediu, comportamentale și ale stilului său de viață. [13]

S-a observat o scădere marcată a activității sexuale la persoanele din generațiile noi: nu există relații de durată și scăderea activității sexuale în cuplu. În egală măsură, celibatul pare a fi corelat cu o diminuare semnificativă a nivelului de testosteron. Absența stimulării competitivității la bărbați determină, la rândul ei, o reducere a nivelului de testosteron. [4], [13]

Expunerea la diverse chimicale are un impact negativ asupra nivelului de testosteron prin tulburările asupra receptorilor care duc apoi la afectarea sintezei, transportului și a metabolismului endogen. Afectarea funcției reproducătoare prin expunerea la agenți toxici poate explica, cel puțin parțial, creșterea incidenței bolilor de sistem reproducător și alterarea funcției reproductive la nivelul întregii populații. [4], [12]

Cei mai importanți agenți responsabili de afectarea funcției de reproducere sunt: dioxina, bifenilii policlorinați, DDT, bisfenol A și ftalații. Compușii sunt ubicuitari (sticle de plastic, conserve, aditivi alimentari, jucării, detergenți, cosmetice, pesticide) și interferă cu sinteza, secreția, transportul, activitatea și eliminarea hormonilor naturali. [12]

Stilul de viață contribuie la scăderea nivelului de testosteron. Principalii factori de risc capabili să altereze cantitățile normale de testosteron sunt:

• consumul excesiv de alcool;
• consumul marcat de marijuana;
• acizii grași saturați, nesaturați și de tip trans;
• dieta de tip vegetarian;
• consecințele unei vieți sedentare (obezitatea, sindromele metabolice). [4], [12], [13]

Investigarea nivelului de testosteron

Prezența simptomelor compatibile cu deficitul sau creșterea de testosteron ar trebuie să fie investigate. Evaluarea concentrației de testosteron este recomandată de medicul endocrinolog și se realizează în intervalul orar 7-10 a. m., când concentrația acestuia este cea mai ridicată. După cum a fost precizat în secțiunile anterioare, variabilitatea zilnică a nivelului de testosteron poate conduce uneori la un răspuns inițial inadecvat, fără ca acesta să evidențieze neapărat o problemă de sănătate. [1]

În suspiciunea de creștere sau reducere a nivelului de testosteron, medicul va recomanda în primă instanță valoarea testosteronului total; în funcție de valoarea acesteia, poate recomanda dozarea testosteronului liber. [2]

Alături de verficarea nivelului de testosteron, medicul mai poate considera necesare dozările de: FSH, LH, TSH. În plus, pot fi utile: biopsia testiculară, teste de imagistică; analiza spermei. [2]

Diagnosticul de perturbare a nivelului de testosteron ar trebui să se facă doar la pacienții cu 2 determinări succesive anormale. Nu trebuie să se dozeze în contextul unei afecțiuni acute, când nivelul să poate fi modificat prin perturbarea homeostaziei. [5]

Scăderea nivelului total de testosteron se constată în: hipotiroidism, obezitate, hiperprolactinemie, diabet zaharat tip 2, tratamentul cu corticosteroizi, steroizi anabolizanți și hipercolesterolemie endogenă. [5]

S-a observat că afectarea funcției tiroidine, atât prin hipertiroidism, cât și prin hipotiroidism, poate avea impact asupra axei hipotalamo-hipofizară, fără ca mecanismele să fie elucidate. [5]

În situația în care se consideră că semnele și simptomele unui deficit de testosteron sunt produse de o afecțiune hipofizară, diagnosticul acesteia se va baza pe dozarea nivelului de hormoni hipofizari, hipotalamici și pe teste imagistice. Posibilitățile terapeutice pentru tumorile de glandă hipofizară se vor particulariza de la individ la individ și cuprind, de cele mai multe ori, implicarea mai multor specialiști. Tratamentul cuprinde diverse proceduri, conform cunoștințelor legate de răspunsul adenomului: medicamentoasă, intervenție chirurgicală sau radioterapie. [3]

Menținerea unui nivel optim de testosteron

Factori multipli sunt implicați în menținerea unui nivel optim al testosteronului:

• exercițiul fizic;
• activitatea sexuală regulată;
• dieta echilibrată;
• metodele de relaxare (meditația);
• administrarea diferiților micronutrienți și vitamine;
• unele plante medicinale. [12]

A. Exercițiul fizic

Cercetările au arătat că după 15-20 de minute de exerciții pentru creșterea forței musculare și după antrenamentele de rezistență, nivelul total și liber de testosteron crește. Exercițiul fizic intens stimulează axele hipotalamo-hipofizo-coticosuprarenaliene și hipotalamo-hipofizo-gonadale prin mecansime incomplet elucidate. Se consideră că stimulii sunt mediatori ca: interleukinele, angiotensina II sau beta-endorfinele. [14], [15]

Pe de altă parte, stresul efortul fizic de intensitate suficient de mare determină hipersecreție de cortizol cu scăderea testosteronului. Din punctul de vedere al activității fizice, acesta se constată la bărbați neantrenați care participă la competiții de rezistență fizică; se produce o creștere inițială și apoi o blocare a sintezei de testosteron de către cortizol. Totuși, antrenamentele regulate ce conduc la creșterea anduranței vor determina o activare mult mai redusă a axei hipotalamo-hipofizo-corticosupraneliene ca răspuns la volumul antrenamentelor și, în acest mod, nivelul de cortizol va scădea. [14], [15]

Exercițiile fizice intense de scurtă durată precum și cele moderat intense par a avea, la rândul lor, efecte pozitive asupra creșterii nivelului de testosteron. Exercițiile de tip cardio (de rezistență sau pe distanțe lungi) par a fi asociate cu o creștere a nivelului de cortizol și o scădere a celui de testosteron, manifestate prin scăderea libidoului. [15], [16]

B. Activitatea sexuală regulată

Activitatea sexuală regulată promovează creșterea nivelului de testosteron și duce la creșterea libidoului. De asemenea, ajută la producerea unor enzime utile în procesul erectil: oxidul nitric și fosfodiesteraza tip 5. Îmbunătățirea orgasmului și evitarea ejaculatului pot crește nivelul de testosteron. Anticiparea activității sexuale poate fi un modulator bun pentru îmbunătățirea concentrațiilor sale. Astfel, o strategie bună este aceea de a crește rata raporturilor sexuale și a masturbării fără ejaculare. [4]

Totodată, expunerea testiculelor la lumină roșie sau infraroșie are rol de a stimula producția de testosteron și de creștere a calității spermei, iar dușurile reci duc la o funcționare testiculară optimă. [4]

C. Dieta echilibrată

Dieta proteică este importantă, dar o dietă hiperproteică cu număr redus de carbohidrați scade concentrațiile de testosteron. Sursa proteică are un rol capital, studiile sugerând că sursa animală este mai benefică decât cea vegetală. [4]

Creșterea consumului de carbohidrați și grăsimi saturate pare să crească nivelul de testosteron, însă repercusiunile pe termen lung ale unei astfel de diete asupra stării de sănătate depășesc beneficiile. [17]

În legătură cu dieta și exercițiile fizice, anumiți cercetători sunt de părere că utilizarea diverșilor hormoni anabolizanți (xenosteroizi) nu este necesară pentru îmbunătățirea performanțelor sportive și a masei musculare. Totuși, acești produși ar putea induce efecte benefice secundare: motivația de a performa sau de a desfășura exercițiul respectiv și împunătățirea transmiterii nervoase. Este preferabil ca înainte de începerea acestor cure să se discute cu medicul endocrinolog sau cu medicul de medicină sportivă pentru a se cântări efectele benefice și cele potențial nocive asupra organismului. [15]

Utilizarea de steroizi anabolici poate determina imposibilitatea organismului de a-și sintetiza proprii hormoni steroizi. De asemenea, pot avea efective nocive și asupra sistemului nervos, perturbând dispoziția, determinând modificări comportamentale și putând duce la agresivitate. [18]

D. Metodele de relaxare (meditația)

Meditația este o metodă eficientă de relaxare cu impact pozitiv asupra vieții sexuale a bărbatului. Ea crește nivelul de testosteron și reduce stresul atunci când este practicată regulat. Principiul de acțiune al meditației este legat de faptul că testosteronul funcționează mai bine în momentul în care operează pe un mediu echilibrat privind stimulii neuroendocrini. [4]

Efectul micronutrienților și al vitaminelor asupra testosteronului

Principalii micronutrineți și principalele vitamine implicați în modularea nivelului de testosteron sunt: zincul, seleniul magneziul, vitaminele A, D, B6, E, C și B9 (folat). [19]

Zincul este un mineral vital pentru fucția enzimatică a organismului, fiind responsabil de activitatea multiplelor dehidrogenaze implicare în funcționarea optimă a sistemului reproducător. În același timp, inhibă secreția de prolactină (hormon care inhibă secreția de testosteron). Deficutul de zinc este o problemă globală ce conduce la întârzierea dezvoltării testiculelor, a epididmului și a prostatei cu diminuarea calității spermei, densității acesteia și motilității spermatozoizilor. Unele studii au demonstrat că suplimentarea pe termen de 6 luni cu zinc a populației masculine vârstnice a condus la o creștere a nivelului de testosteron. [19-22]

Seleniul este implicat direct în biosinteza de testosteron, precum și în producerea și matuarea spermatozoizilor. Infertilitatea masculină poate fi atinsă prin scăderea dramatică a nivelului de seleniu. Un alt mineral, magneziul, face testosteronul să fie mai activ biologic. [19], [20], [22]

Vitamina A este la rândul ei importantă prin efectele directe pe care el are asupra spermatocitelor. Vitamina C are un rol fundamental în producerea unei cantități adecvate de lichid seminal. De asemenea, aceasta protejează prostata de tumorile induse de testosteron. [19], [22]

Studiile arată că testosteronul ar putea fi implicat în metabolismul folatului (vitamina B9). De asemenea, deficitul de B9 reduce nivelul circulant de testosteron. Vitamina B6 modulează sexosteroizii, prin creșterea producției hipotalamice de hormoni gonodotropi. Totodată este un cofactor pentru sistemele dopaminergice implicate în echilibrarea concentrației de testosteron. [22]

Deficitul de vitamină D determină o scădere a testosteronului total și a fracțiilor biologic active. Vitamina E menține integritatea diferitelor țesuturi și promovează sistemul imun normal și funcțiile reproductive, având rol reglator asupra glandei hipofizare și a glandelor corticosuprarenale. Cu toate acestea, unele forme de vitamina E administrate pe termen lung pot reduce nivelul de testosteron. [19], [22]

Efectele plantelor medicinale asupra testosteronului

Înainte de apariția terapiilor de substituție hormonală și de identificare a proprietăților diferitelor săruri minerale, pentru creșterea nivelului de testosteron au fost folosite diferite plante medicinale. Acțiunea lor se manifestă fie asupra unei bune funcționări a glandelor endocrine, fie prin efectul afrodisiac inerent. [4], [17]

De-a lungul anilor s-au realizat unele cercetări pentru a se indica potența diferiților compuși din plantele medicinale. Unele s-au dovedit mai eficiente, altele au avut rezultate doar asupra animalelor de laborator. Mulți oameni de știință sunt de părere că nu ar trebui oprită cercetarea asupra plantelor din ultima categorie, dat fiind faptul că studiile efectuate nu au respectat întru totul condițiile de realizare pentru a le proba eficiența. [17]

Astfel, dintre suplimentele alimentare pe bază de plante care s-au dovedit încurajatoare asupra sintezei de testosteron se pot menționa: schinduful (Trigonela foenum graecum), Mucuna pruriens, Gingko biloba, ginseng, Passiflora incarnata (floarea patimilor), Eurycoma longifolia (Tongkat Ali). Din categoria celor care nu și-au dovedit efectul asupra organismului uman fac parte: rădăcina de astragal, Epimedium (iarba țapului), Tribulus terrestris. [4], [17]