Oxitocina

Oxitocina este un hormon specific mamiferelor, a cărui popularitate crește pe măsură ce noi cercetări scot la iveală rolul deosebit de important pe care acest hormon îl joacă în comportamentul uman: dezvoltă sentimentul matern, stimulează apropierea dintre oameni și susține relațiile dintre parteneri, familie, prieteni etc. Datorită acestor efecte, oxitocina este considerată pe bună dreptate elementul fiziologic care ne face umani.

Producția și eliberarea oxitocinei

Oxitocina este produsă la nivelul hipotalamusului și eliberată în sânge prin lobul posterior al glandei pituitare, ca urmare a creșterii nivelului de excitație al celulelor nervoase. La femei, o cantitate semnificativă de oxitocină este secretată atunci când se declanșează nașterea și după naștere, atunci când are loc alăptarea.

Mecanismul de producție și de control al acestui hormon este unul de feedback pozitiv, ceea ce înseamnă că secreția hormonului stimulează în același timp creierul să producă și mai multă oxitocină. Procesul se oprește de la sine atunci când nu mai este nevoie de oxitocină. De exemplu, când încep contracțiile uterului, începe să fie secretată oxitocina, care la rândul ei stimulează contracțiile să devină și mai puternice și antrenează o producție și mai mare de oxitocină. După ce bebelușul este născut, procesul se încheie. (1), (2)

Un studiu longitudinal publicat în 2010 și realizat pe 80 de cupluri de părinți care se aflau la primul copil a vizat rolul pe care oxitocina îl joacă și în cazul taților. Nivelul de oxitocină al părinților a fost măsurat imediat după naștere, la 6 săptămâni și la 6 luni, iar rezultatele pe care le-au obținut cercetătorii au fost uimitoare: nu a exitat nicio diferență semnificativă între nivelul de oxitocină al mamelor și cel al taților. Cu alte cuvinte, pe lângă naștere și lactație, care au loc la femei, există și alți stimuli care determină apariția oxitocinei. Pentru că nivelurile de oxitocină erau similare între soți, cercetătorii au considerat că ar fi implicați factori de natură socială și hormonală în acest proces. (3)

Studii ulterioare au arătat că, pe lângă naștere, alăptare și relaționarea cu copilul, oxitocina este secretată de creier în numeroase situații sociale în care ne aflăm, atât pozitive, cât și negative: atunci când ne facem prieteni, când ne îndrăgostim sau trăim un orgasm, dar și atunci când suntem geloși sau invidioși pe cineva. Mai mult decât atât, studii recente au arătat că în urma confruntării cu „stresul social” nivelul de oxitocină crește; de exemplu, femeile care nu au avut relații pozitive cu partenerii anteriori au un grad al oxitocinei mult mai ridicat decât cele care nu s-au confruntat cu astfel de dificultăți.

O ipoteză înaintată de specialiști pentru a explica secreția de oxitocină atât în situațiile negative, cât și în cele pozitive, se referă la rolul dublu pe care îl joacă acest hormon în funcționarea noastră psihică și socială: ne stimulează să căutăm relații mai bune atunci când ne confruntăm cu durere și stres și ne sporește starea de bine atunci când menținem o legătură de durată cu cineva. (4)

Rolul și importanța oxitocinei

Oxitocina joacă un rol important și pentru bărbați, și pentru femei, însă unele aspecte și efecte sunt diferențiate la cele două categorii.

La femei

Așa cum am văzut mai sus, oxitocina este esențială pentru naștere. Acest hormon stimulează contracțiile uterului, fiind uneori administrat sub formă artificială pentru a induce travaliul sau pentru a face mai puternice contracțiile. În același timp, oxitocina ajută mama să se recupereze după naștere și îi deformează amintirile despre durerile suferite, astfel încât se explică de ce femeile aleg să treacă și prin următorul travaliu. Tot oxitocina este cea care ajută la conexiunea dintre mamă și copil, susținând totodată instinctul și comportamentul matern. Alăptarea nu ar fi posibilă în lipsa acestui hormon; oxitocina ajută laptele să circule prin sân și să fie eliberat prin mamelon. Prin laptele matern oxitocina este transmisă și copilului. (5)

Înainte de a avea loc nașterea, oxitocina din sângele mamei trece prin placentă și ajunge la creierul fătului, unde acționează asupra neurotransmițătorului GABA, inhibând activitatea corticală pe durata nașterii și protejând astfel creierul de o eventuală deprivare de oxigen. (6)

La bărbați

Deși produsă într-o cantitate mult mai mare la femei, oxitocina joacă un rol important și în cazul bărbaților. La nivel fiziologic și anatomic, ajută la producție de testosteron în testicule și totodată susține mișcarea spermei.

Un studiu recent, publicat în 2013 și realizat de o echipă de cercetători din Germania și China, a vizat relația dintre oxitocină și monogamie, un comportament întâlnit la foarte puține specii de mamifere. Participanților (40 de bărbați implicați într-o relație de durată) li s-au arătat fotografii ale partenerelor lor și ale unor femei necunoscute, pentru a le compara. În acest timp, bărbaților li s-a aplicat un spray nazal care conținea oxitocină, apoi li s-a administrat conținutul unui spray placebo.

Scanarea creierului prin rezonanță magnetică a arătat că atunci când participanții au primit doza de oxitocină în creier a fost activat centrul de recompensare, iar partenerele lor au fost percepute ca fiind mult mai atractive decât restul femeilor. Într-un test ulterior, participanții au comparat fotografiile unor femei cunoscute (colege de serviciu, prietene etc.) cu femei necunoscute, însă de această dată familiaritate nu a mai activat centrul de recompense din creier. Cu alte cuvinte, oxitocina susține atractivitatea și fidelitatea doar în cazul cuplurilor aflate într-o relație de dragoste de durată, întărindu-le legătura. (7)

La ambele sexe

Oxitocina este considerată hormonul care stă la baza relațiilor sociale dintre oameni, iar unele indicii din cercetare sugerează că ar putea fi cel care determină apariția sentimentului de încredere dintre persoane, dar și a fidelității dintre parteneri. De exemplu, în cadrul unor experimente în care participanții erau antrenați în diferite jocuri și aveau posibilitatea de a colabora sau nu, cei cărora li se administra o cantitate de oxitocină aveau tendința să aibă mai multă încredere în partenerii de joc. (1), (8)

Se consideră că tot oxitocina este implicată în apariția sentimentelor pozitive față de ceilalți, reducerea timididății și a fricii, creșterea generozității și a capacității de empatie.

Atât la femei, cât și la bărbați, oxitocina este cea care susține, alături de dopamină și norepinefrină, comportamentul dintre membrii unui cuplu, promovând intimitatea și atașamentul. Oxitocina este cea care susține atracția sexuală, implicarea în actul sexual, excitarea sexuală și apariția orgasmului. De aici vine și denumirea dată oxitocinei de „hormonul dragostei”. (5)

Studii de laborator realizate pe rozătoare au identificat existența oxitocinei și a receptorilor pentru oxitocină la nivelul inimii, ceea ce, consideră specialiștii, ar putea fi un indiciu al implicării acestui hormon în dezvoltarea inimii și diferențierea celulară a acestui organ (în perioada prenatală). (6)

Într-un studiu la care au participat femei și bărbați cu vârste cuprinse între 20 și 37 de ani, jumătate dintre participanți a primit o doză de oxitocină, în timp ce a doua jumătate a primit un tratament placebo. Apoi li s-a cerut să se uite la câteva înregistrări video ale unor interacțiuni sociale, urmând să identifice nivelul de intimitate, prietenie și competiție dintre actori, pe baza limbajului verbal și non-verbal. Oxitocina a crescut capacitatea de a interpreta interacțiunile sociale la ambele genuri, dar se pare că femeile identifică mai ușor prietenia dintre oameni, în timp ce bărbații identifică mult mai ușor competitivitatea. (9)

Ce dezechilibre poate produce oxitocina?

Un nivel scăzut de oxitocină

La femei, un nivel prea mic de oxitocină ar împiedica reflexul de ejecție a laptelui și ar duce la imposibilitatea alăptării. La nivelul fizic nu se cunosc încă alte consecințe ale unui nivel scăzut al oxitocinei.

În ceea ce privește planul psihic, se consideră că ar exista unele corelații între nivelul mic de oxitocină și tulburările depresive și cele din spectrul autismului. Și în acest caz este nevoie de cercetare suplimentară, întrucât aceste ipoteze nu sunt deocamdată susținute științific. (2)

Un nivel prea mare de oxitocină

Nu se cunoaște cu exactitate ce se întâmplă în organism nici atunci când nivelul de oxitocină este foarte ridicat. Studii corelaționale au arătat că ar exista o legătură între acest nivel ridicat de oxitocină și hiperplazia benignă de prostată la bărbați. E nevoie însă de cercetări suplimentare și în acest sens. (2)

Pe de altă parte, în urma studiilor realizate până acum s-a observat faptul că în ciuda efectelor pozitive pe care oxitocina le are asupra sentimentelor pozitive și a relațiilor dintre oameni, există și o latură negativă a acestui hormon. În studiile experimentale în care participanților li s-a administrat o cantitate de oxitocină s-a observat că aceștia au dezvoltat și sentimente negative, precum invidia sau lăcomia, iar unii cercetători sunt îngrijorați de posibilitatea apariției altora, precum furia sau creșterea violenței. Un alt exemplu este cazul unui studiu în care participanții implicați într-un joc de încredere, atunci când au inhalat oxitocină au avut tendința de a-și minți partenerii.

E nevoie de cercetări suplimentare pentru a se vedea exact care sunt consecințele administrării de oxitocină, mai ales dacă se dorește utilizarea acestui hormon în tratarea unor tulburări psihice. (8)

Aceste rezultate pozitive și negative atrag atenția asupra complexității oxitocinei și a faptului că mai sunt numeroase aspecte de descoperit pentru a putea înțelege în totalitate modul său de acțiune și implicațiile asupra comportamentului uman.