Leptina

Leptina este un hormon peptidic sintetizat de țesutul adipos și codificat de gena leptinei (LEP) de pe cromozomul 7q31.3. Pe lângă rolul său neuroendocrin, în reglarea apetitului și în procesul de homeostazie, ea pare să influențeze multe alte procese fiziologice, printre care metabolismul, funcțiile imune și endocrine. Potrivit studiilor epidemiologice, femeile au nivele mai mari de leptină în comparație cu bărbații. (1) Hormonul a fost pentru prima oară identificat de Friedman și colegii săi în anul 1994. (2)

Tulburările leptinei sunt corelate cu o multitudine de sindroame metabolice, inclusiv obezitatea. (1)

Obezitatea este o boală multisistemică care apare din cauza dereglării mecanismelor homeostatice ce reglează aportul de mâncare, utilizarea energiei și depozitele de grăsime. Printre complicațiile cele mai frecvent întâlnite se numără diabetul zaharat de tip 2, rezistența la insulină, hipertensiunea arterială, dislipidemia, boala cardiovasculară și artrita. Mai mult, obezitatea crește riscul de cancer colonic, mamar și endometrial. De asemenea, persoanele obeze asociază boală de reflux gastroesofagian, steatoză hepatică, litiaza biliară sau steatohepatită non-alcoolică. (2)

La indivizii obezi apare o scădere a sensibilității la leptină, făcandu-i incapabili să perceapă starea de sațietate în ciuda nivelelor crescute de leptină și a depozitelor energetice corespunzătoare. Dacă leptina este în cantități crescute, creierul va înțelege că rezervele energetice sunt mari. Dacă nivelele de leptina sunt scăzute, atunci percepția va fi cum că rezervele energetice sunt mici. (3)

Zona principală unde acționează leptina este hipotalamusul, parte a sistemului central nervos. Există și receptori periferici, spre exemplu la nivelul ficatului, cordului, pancreasului și țesutul intestinal perivascular. (1, 3)

Cea mai importantă funcție a leptinei este menținerea unui echilibru între aportul de hrană și utilizarea energiei obținute. Hormonul ajută la prevenirea sau inhibarea stării de foame, astfel încât corpul să nu își dorească să mănânce atât timp cât nu are nevoie de caloriile respective. Leptina are un rol esențial în procesul de slăbire. Pe măsură ce țesutul adipos scade, nivelele de leptină scad, ceea ce face organismul să creadă că îi este foame. Atfel, gradul de foame și apetitul cresc, ducând la consum de alimente.

Nivelul de leptină poate fi estimat cu ajutorul analizelor de sânge. Rezultatele sunt utile la persoanele obeze cu foame persistentă sau la copiii tineri cu obezitate de grad III

Având în vedere că nivelul de leptină este direct proporțional cu cel al țesutului adipos, hiperleptinemia este regăsită la pacienții obezi. Alte patologii care asociază hiperleptinemie sunt steatoza hepatică non-alcoolică, bolile neurodegenerative, depresia, sindromul Rabson-Mendenhall. La pacienții cu rezistență la leptină nu se instalează starea de sațietate, determinându-i să mănânce mai mult, chiar dacă există suficiente depozite de grăsime. Prin urmare, rezistența la leptină contribuie la dezvoltarea obezității.

Hipoleptinemia este foarte rară, apărând în cadrul unei boli genetice denumită deficitul congenital de leptină. Fără acest hormon, corpul are senzația că nu există depozite de grăsime, ceea ce determină senzație necontrolată de foame. Deficitul congenital de leptină determina apariția obezității de grad III la copiii, asociindu-se cu infecții bacteriene repetate, boala ficatului gras, dislipidemie, hiperinsulinemie și hipogonadism hipogonadotrop.

Ținând cont de faptul că nivelul leptinei este influențat de gradul de adipozitate, nu există niciun tratament care să crească cantitatea hormonului în sânge.

Potrivit unui studiu, persoanele care nu dormeau suficient aveau nivele crescute de grelină și scăzute de leptină. Grelina este un hormon care stimulează foamea. În consecință, o cantitate optimă de somn poate ajuta la menținerea greutățiii corporale optime.

De asemenea, unele studii controversate sugerează că nivelele crescute de trigliceride ar afecta funcția leptinei. În timp ce unele cercetări afirmă că un regim alimentar hipolipidic poate ajuta la creșterea cantității de leptină, altele nu sunt de acord cu acest lucru. (4)