Hormonul luteinizant (LH)

Hormonul luteinizant (LH) este o gonadotropină, care stimulează și acționează asupra gonadelor, respectiv ovarele și testiculele. Rolul acestui hormon este deosebit de important pentru dezvoltarea sexuală la vârsta pubertății și pentru reproducere la vârsta adultă. Măsurarea nivelului de LH din sânge sau urină poate oferi informații concludente despre starea de fertilitate a unei persoane, indiferent dacă este vorba despre o femeie sau despre un bărbat. Numele acestui hormon vine de la acțiunea sa de luteinizare a foliculilor ovarieni. (1), (2)

Cine produce hormonul luteinizant?

Hormonul luteinizant este produs la nivelul glandei pituitare anterioare de către glandele gonadotrofe, în cadrul unui proces denumit axa hipotalamică-pituitară-gonadală. LH este eliberat împreună cu hormonul FSH. Procesul începe de la hipotalamus, care secretă hormonul eliberator de gonadotropină, care la rândul său stimulează producția de LH și FSH de către glanda pituitară. Acești doi hormoni ajung prin sânge la gonade, respectiv ovare și testicule. (3)

LH este compus din două subunități de proteină separate (alpha și beta), la care este atașat un lanț mic de grupuri de zahăr, acesta din urmă determinând durata pe care hormonul o petrece în organism. La nou-născuți hormon luteinizant are un nivel ridicat, apoi scade și rămâne scăzut până la pubertate, între 10 și 14 ani, când hormonul GnRH dă startul modificărilor specifice acestei vârste și semnalează glanda pituitară să producă LH și hormonul foliculostimulant. (4), (5)

Rolul și importanța LH

La pubertate LH și FSH stimulează ovarele și testiculele să producă estrogen și respectiv testosteron, hormonii responsabili de dezvoltarea și maturizarea organelor sexuale și de apariția caracteristicilor sexuale secundare.

La vârsta adultă hormonul luteinizant are două mari funcții pentru ambele sexe: reglarea producției de steroizi sexuali (testosteroni la bărbați și estradiol la femei) și susținerea gametogenezei, respectiv producției de gameți. După ce este eliberat, LH ajunge în sânge și apoi la nivelul receptorilor din testicule, respectiv ovare, unde va controla funcția acestora. (6)

La femei hormonul luteinizant stimulează celulele Theca să secrete testosteron, care va fi apoi transformat în estrogen. LH are un rol important pe toată durata ciclului menstrual, acțiunea sa constând în reglarea nivelelor de estradiol și progesteron eliberate. În prima jumătate a ciclului menstrual LH stimulează foliculii din ovare să producă estradiol, apoi o creștere bruscă a nivelului de hormon luteinizant în jurul celei de-a 14-a zi determină expulzarea ovulului maturizat din folicul, spre a fi fecundat (are loc ovulația). Foliculul se transformă în corpus luteum sau corpul galben, o formațiune care, dacă are loc concepția, sub acțiunea hormonului luteinizant va produce progesteronul necesar susținerii sarcinii. (2), (4), (6)

Hormonul luteinizant are un rol extrem de important pentru menținerea fertilității, alături de alți hormoni precum hormonul eliberator de gonadotropină și hormonul foliculostimulant, de aceea sunt folosiți în cadrul metodelor de reproducere asistată, cum ar fi fertilizarea in vitro.

La bărbați LH acționează asupra celulelor Leydig din testicule, stimulând astfel sinteza și secreția de testosteron și în același timp are efect asupra dezvoltării și maturizării celulelor interstițiale din testicule. În plus acest hormon este responsabil de modificările care au loc în organism odată cu pubertatea: creșterea masei musculare, apariția părului de pe corp, lărgirea laringelui care modifică vocea etc. (6)

Ce dezechilibre poate produce LH?

La femei nivelul de LH variază, așa cum am văzut, pe durata ciclului menstrual. Aceste variații sunt naturale și normale. Sunt însă situații în care nivelul de LH poate înregistra creșteri sau scăderi peste limita normală, acestea fiind datorate unor cauze interne (dezechilibre sau afecțiuni la nivelul hipotalamusului, glandei pituitare sau a ovarelor/testiculelor) ori unor factori externi (de exemplu, medicamente precum anticonvulsivele pot crește nivelul de LH, în timp ce altele precum anticoncepționalele orale scad producția de LH). (7)

Un deficit al producției de LH poate avea un impact negativ asupra funcționării gonadelor la ambele sexe, ceea ce poate duce la instalarea unei afecțiuni numite hipogonadism, care se manifestă prin scăderea producției sau absența spermei la bărbați, iar la femei prin dezechilibre sau chiar oprirea ciclurilor menstruale. Mai departe acest deficit împiedică o posibilă concepție, ceea ce înseamnă că deficitul de LH este o cauză de infertilitate atât la femei, cât și la bărbați. Alte afecțiuni asociate cu nivelul prea mic de hormon luteinizant este sindromul Kallmann la bărbați și amenoreea la femei. (2), (6)

Un nivel scăzut de LH, dar adecvat de FSH, poate duce la apariția de chisturi ovariene în cazul femeilor: hormonul FSH stimulează dezvoltarea unui folicul în interiorul căruia se maturizează un ovul, dar dacă hormonul luteinizant nu este secretat într-o cantitate suficientă ca să declanșeze eliberarea ovulului din folicul, acesta din urmă se poate umple cu lichid, transformându-se într-un chist folicular.

La bărbați un nivel scăzut de LH se traduce prin scăderea nivelului de testosteron, ceea ce îi face pe aceștia să se confrunte cu efectele deficitului de testosteron: modificări la nivelul corpului de efeminare, scăderea apetitului sexual, disfuncții erectile. (8)

Un nivel prea ridicat al LH-ului poate fi de asemenea considerat o cauză de infertilitate, pentru că dacă este produs mai mult hormon luteinizant ar putea însemna că ovarele și testiculele nu reușesc să producă suficienți steroizi sexuali. Dacă în cazul femeilor o creștere bruscă a nivelului de LH la jumătatea ciclului menstrual declanșează ovulația, această creștere în alte momente poate duce la o menstruație neregulată și la dificultatea de a concepe. (9)

De asemenea, o hipersecreție de LH poate duce la avort spontan, rezultat susținut și de studiile realizate în cadrul concepției asistate, dar și de corelațiile realizate între numărul mare de femei cu sindrom polichistic care au pierdut sarcina. (10)

Sindromul de ovar polichistic nu este însă o consecință a creșterii cantității de LH, ci este mai degrabă un simptom al unei probleme de fond care provoacă această afecțiune, iar supraproducția de LH nu face decât să semnaleze existența acestei probleme.

În perioada apropiată pubertății un nivel prea ridicat de LH poate determina o pubertate precoce, în timp ce o cantitate insuficientă de LH poate întârzia apariția acesteia. (5)

La bărbați suprasecreția de hormon luteinizant produce dezechilibre la nivelul producției de testosteron și spermă, dar are efecte negative și asupra altor aspecte: apariția oboselii, schimbări ale dispoziției și apetitului sexual. (9)