Serotonina

Serotonina este un neurotransmițător implicat în transmiterea de impulsuri nervoase, care a fost identificat în serul din sânge în anul 1948 de către o echipă de medici de la Clinica Cleveland din SUA. Pentru că s-a constatat că acest agent din ser avea influență asupra tonusului vascular, cercetătorii l-au numit serotonină.

De atunci cercetările asupra acestui hormon au continuat să scoată la lumină noi informații, astfel că în prezent serotonina este considerată un neurotransmițător extrem de important pentru buna noastră funcționare fizică și psihică. (1)

Cine produce serotonina?

Deși serotonina este un neurotransmițător important din creier, aproximativ 80-90% din cantitatea totală este produsă la nivelul tractului gastrointestinal (mai exact celulele specializate din intestine, plachetele sangvine și celulele mast), iar restul este sintetizat și eliberat în creier, de către glanda pineală. Pentru că serotonina produsă în organism nu poate pătrunde prin bariera sangvină a creierului, el trebuie să-și producă propria serotonină. Uimitor este că în cazul în care cantitatea de serotonină secretată de stomacul nostru ar fi injectată în organism, ar avea efecte letale. (1), (2), (3)

În producția de serotonină este utilizat aminoacidul triptofan. Acesta este derivat de către organism din alimentele pe care le consumăm, ceea ce arată rolul deosebit de important al alimentației asupra funcționării noastre. (4)

Se pare că mecanismul de funcționare al serotoninei este diferit la femei și bărbați. Scanările PET ale creierului au arătat că la femei există mai mulți receptori ai serotoninei și un nivel mai scăzut al proteinei care transportă serotonina, ceea ce, spun specialiștii, ar putea explica de ce cazurile de depresie și anxietate sunt mai numeroase la femei decât la bărbați.

În urma unui studiu realizat în 2009 în Germania (pe șoareci) cercetătorii au ajuns la concluzia că există două gene responsabile pentru producția de serotonină: o genă pentru secreția serotoninei din creier și cealaltă genă pentru producția serotoninei din organism. (5)

De asemenea, o cercetare realizată de specialiști din Canada și Austria au observat că proteina transportoare de serotonină are o activitate intensificată în lunile de iarnă, când lumina soarelui nu este la fel de abundentă ca în celelalte anotimpuri. Această proteină scade nivelul serotoninei din creier, ceea ce ar putea oferi o explicație pentru tristețea și starea de spirit negativă a unor persoane în sezonul rece. (6)

Există câțiva factori care pot crește producția de serotonină la nivelul organismului:

• lumina soarelui,
• activitatea fizică,
• masajul
• rememorarea evenimentelor fericite
• alimentația bogată în carbohidrați.

Lumina acționează prin stimularea producției de vitamina D, care la rândul său promovează secreția de serotonină. Foarte importante sunt două caracteristici ale luminii la care suntem expuși: intensitatea și durata acesteia. O intensitate puternică a luminii care acționează asupra ochilor are efectul de stimulare a producției de serotonină, însă pentru efectele sale benefice este necesar să ne expunem la aceasta în timpul zilei și nu noaptea, pentru că o lumină puternică pe timpul nopții va împiedica transformarea serotoninei în melatonină și astfel vor apărea tulburări ale somnului.

Exercițiile fizice au de asemenea rol de stimulare a producției și eliberării de serotonină, însă se pare că ar conta dacă facem exercițiile cu plăcere și la o intensitate acceptabilă și nu pentru că suntem forțați să le facem. În acest caz din urmă, efectul nu mai este același asupra serotoninei.

Masajul este o altă metodă de a crește nivelul serotoninei, despre care nu se știe exact cum acționează, însă se consideră că ar fi tot o formă de activitate fizică și ar funcționa ca atare.

Amintirea evenimentelor plăcute pe care le-am trăit are un dublu efect: crește nivelul de serotonină produs și în același timp ne împiedică să ne gândim la lucruri negative. Una dintre caracteristicile depresiei este că persoanele au dificultăți în a-și aminti momentele în care au fost fericiți și le rememorează doar pe acelea în care au fost triști.

Și alimentația joacă un rol important în producția de serotonină. Consumul de alimente cu un conținut ridicat de carbohidrați simpli ajută la creșterea nivelului de serotonină, în timp ce la carbohidrații complecși, deși au și ei un efect benefic, prezența proteinelor reduce producția de serotonină. Unele alimente sunt bogate în conținutul de triptofan, amoniacidul din care este produsă serotonina: carnea de pui, carnea de curcan, nucile, bananele, produsele lactate (iaurtul și o varietate de brânzeturi), fasolea.

Totodată există alimente care conțin serotonină. Cele mai bogate în acest hormon sunt nucile, bananele, ananasul, kiwi, prunele și roșiile. Trebuie însă reținut că aceste alimente cresc nivelul de serotonină de la nivelul intestinelor, însă nu influențează și serotonina din creier. (7), (8), (9)

Rolul și importanța serotoninei

Serotonina este un neurotransmițător de care se leagă buna funcționare a organismului și care influențează major mai multe funcții ale acestuia: somnul, memoria, temperatura, comportamentul sexual, metabolismul oaselor, procesul de învățare, dispoziția, apetitul, sistemul endocrin și vindecarea rănilor (prin stimularea creșterii anumitor celule). Serotonina este hormonul care ne reglează dispoziția, menținându-ne sau făcându-ne fericiți și reducând anxietatea și care ne ajută să dormim. (9)

Unul dintre rolurile importante ale serotoninei se referă la producția de melatonină, de aceea concentrarea cea mai mare de serotonină se află în glanda pineală, acolo unde este produsă și melatonina.

Serotonina acționează asupra mai multor funcții importante din organism, având rol inhibitor. Astfel, serotonina reduce pofta de mâncare, apetitul sexual și percepția de durere.

Serotonina joacă un rol extrem de important și pentru buna dispoziție, de aceea mai este numită și „hormonul fericirii”. Unele antidepresive funcționează prin stimularea producției de serotonină de la nivelul creierului, inhibând tristețea și promovând starea de bine. (1), (2)

Mai multe despre impactul serotoninei asupra fericirii puteți citi aici.

Însă cu mult timp înainte de a fi observate efectele serotoninei asupra dispoziției, activitatea acestui neurotransmițător a fost legată de alimentație și digestie: creșterea apetitului și inhibarea celorlaltor activități pentru a favoriza nutriția. Serotonina din țesutul intestinelor este esențială pentru funcționarea acestora, favorizând contracția lor și a mușchilor digestivi în timpul digestiei. De asemenea, controlează nervii din această zonă, semnalând de fiecare dată durerile, greața sau alte probleme similare care pot apărea. Dacă de exemplu mâncăm ceva care nu ne priește, celulele stomacului încep să secrete multă serotonină, ceea ce va provoca necesitatea eliberării intestinelor, ducând la diaree. Dacă nivelul de serotonină este atât de ridicat încât depășește capacitatea sistemului digestiv de a-i face față, serotonina va ajunge în sânge și va stimula creierul să provoace vomitarea. Acesta este și motivul pentru care unele antidepresive au ca efecte secundare greața și voma.

Serotonina este implicată și în semnalarea senzației de foame, dar și a sentimentului de sațietate. Mecanismul prin care serotonina reglează consumul alimentar nu este deocamdată înțeles pe deplin, dar cercatrea este în lucru în acest sens. (3)

Un studiu recent realizat la Universitatea din Oxford a arătat că serotonina ar avea un impact și asupra modului în care percepem intimitatea și romantismul. Astfel, voluntarii cărora li s-a scăzut nivelul de serotonină au evaluat cuplurile ilustrate în fotografiile care li s-au arătat ca fiind mai puțin intime și romantice decât cei cu un nivel normal al serotoninei. (10)

Ce dezechilibre poate produce serotonina?

Pentru că serotonina este implicată în mai multe procese, dezechilibre la nivelul acestui neurotransmițător au un impact puternic asupra organismului, fie că vorbim de o hiperproducție sau de o subproducție de serotonină. Aceste dezechilibre pot apărea din motive variate: creierul nu reușește să producă suficientă serotonină pentru cât are nevoie organismul, anumite medicamente sau suplimente alimentare pot crește nivelul de serotonină sau receptorii de serotonină nu reușesc să primească corect mesajele. (11)

Nivelul scăzut de serotonină

Absența serotoninei sau nivelul scăzut al acesteia este asociat cu creșterea agresivității, iritabilității, impulsivității, precum și cu tulburările de somn și de alimentație. De asemenea, se consideră că producția sub limita normală a serotoninei sau afectarea celulelor nervoase care nu mai sunt capabile să reacționeze la serotonină pot duce frecvent la depresie, schimbări de dispoziție sau chiar tulburări de natură psihiatrică. (2)

Impactul asupra dispoziției este cel mai cunoscut datorită numărului extrem de mare de cazuri de depresie, despre care una dintre teorii spune că ar fi cauzată de un nivel scăzut de serotonină. Multe antidepresive sunt create special pentru a ridica nivelul serotoninei. Din păcate aceasta nu poate fi demonstrată pentru că este imposibilă măsurarea nivelului de serotonină într-un creier viu. De asemenea, niveluri scăzute de serotonină sunt asociate cu riscuri mai mari de a dezvolta dependență.

Simptomele insuficienței de serotonină se fac vizibile prin atacuri de panică, dureri de cap, oboseală, pofta de mâncare ridicată (în special pentru alimente ce conțin carbohidrați), tulburări ale somnului. În plus, serotonina poate interacționa cu progesteronul și estrogenul, înrăutățind simptomele premenstruale. (11)

Un studiu experimental din 2009 realizat în laborator pe șoareci, în Germania, a arătat că lipsa serotoninei poate duce la inhibarea instinctelor materne. Puilor de șoareci nou-născuți li s-a suprimat gena Tph2 care este responsabilă pentru eliberarea serotoninei în creier, astfel că producția de serotonină nu a mai avut loc aproape deloc. Puii au supraviețuit și au reușit să ajungă până la vârsta adultă, însă cu efecte serioase asupra anumitor funcții: au avut nevoie de mai mult somn pe timpul zilei, iar temperatura corpului, presiunea sangvină și reglarea respirației au fost afectate negativ. Femelele au putut da naștere la pui și i-au hrănit cu lapte, însă comportamentul matern a lipsit, ceea ce a dus la moartea majorității puilor. (5)

Nivelul prea mare de serotonină

Și un nivel prea mare de serotonină poate duce la efecte negative, această depășire a limitei normale apărând atunci când anumite medicamente sau suplimente alimentare pe care le luăm interacționează sau dacă este luată o supradoză de droguri.

Simptomele unui exces de serotonină se manifestă prin stare de agitație, confuzie, transpirație excesivă, sedare, scăderea apetitului sexual, stare de neliniște, tremur sau mișcări neobișnuite ale corpului. (11)