Prolactina

Prolactina, cunoscută și ca hormonul luteotropic, este responsabilă de producția de lapte matern după ce a avut loc nașterea, în perioada alăptării sugarului. Acest hormon este o verigă importantă dintr-un sistem complex care începe de la creier și în care sunt implicate mai multe organe și hormoni care fac posibilă alăptarea.

Cine produce prolactina?

Prolactina este secretată și eliberată în cadrul unui circuit ale cărui elemente se inter-influențează reciproc și în care intervine și nevoia de lapte a sugarului. Prolactina este produsă la nivelul glandei pituitare de către celulele lactotrofe. Sub acțiunea acestui hormon celulele alveolare ale sânilor încep să producă lapte. Alăptatul acționează asupra receptorilor de la nivelul sânilor, care transmit către creier necesitatea continuării secreției de lapte. Suptul la sân al bebelușului stimulează hipotalamusul să producă oxitocina, hormon care printre altele, asigură trecerea laptelui din glandele secretoare prin canalele galactofore către mamelon, pentru a putea fi supt cu ușurință de către copil. Suptul antrenează glanda pituitară să producă și mai mult lapte, în timp ce în cazul unei femei care a născut și nu alăptează nivelul de prolactină revine la normal. (1), (2)

În procesul secreției și eliberării prolactinei intervin alți doi hormoni importanți: dopamina și estrogenul, ambii având rol de reglare. Dopamina inhibă producția de prolactină, în timp ce prolactina stimulează eliberarea de dopamină, fiind creată astfel o buclă de feedback. Pe de altă parte estrogenul stimulează secreția de prolactină la nivelul glandei pituitare.

Prolactina este produsă și în alte organe și zone ale organismului: uter, creier, prostată, piele, celulele imune, țesutul adipos. Uterul produce prolactina pe durata sarcinii, iar celulele imune o produc și ele atunci când sunt stimulate. (3)

Nivelul de prolactină variază pe durata unei zile (de exemplu, este mult mai ridicat pe durata somnului și imediat după trezire) și poate fi influențat de anumiți factori: exercițiile fizice intense și stresul emoțional produc o creștere a nivelului de prolactină, la fel și medicamentele care au un conținut ridicat de estrogen sau care inhibă dopamina. (2), (4)

Rolul și importanța prolactinei

Prolactina este produsă în cantități mici și în organismul bărbaților și a femeilor care nu sunt însărcinate, însă cantitatea maximă a acestui hormon apare la femeile însărcinate și la cele care au născut, nivelul lor de prolactină fiind de 10-20 de ori mai mare decât în mod obișnuit. Rolul principal al acestui hormon la femeile însărcinate și la cele care au născut constă în stimularea și menținerea lactației. Pe perioada sarcinii sânii cresc sub stimularea prolactinei, iar celulele alveolare și țesutul mamar sunt pregătite pentru păstrarea laptelui. Pe durata sarcinii producția laptelui nu are loc datorită acțiunii hormonilor estrogen și progesteron. Nivelul acestora scade însă după naștere, ceea ce lasă cale liberă acțiunii prolactinei, care stimulează sânii să producă lapte. (2)

Prolactina mai este numită și hormonul matern, datorită efectului de liniștire pe care îl are asupra mamelor care alăptează și a promovării instinctului și comportamentului matern. Pe de altă parte acțiunea prolactinei asupra glandelor adrenale poate duce uneori la apariția părului nedorit pe corp. (5)

Pe lângă rolul principal legat de lactație, cercetările recente asupra prolactinei au arătat că aceasta are impact și asupra altor funcții precum: reproducerea, metabolismul, reglarea sistemului imunitar, comportamentul. În ceea ce privește reproducerea, prolactina este foarte importantă pentru fertilitate, aceasta având rol inhibitor pentru FSH și GnRH. Când o femeie alăptează are șanse mult mai mici de a rămâne însărcinată pentru că nivelul de prolactină este foarte ridicat, ceea ce inhibă secreția de FSH și implicit apariția ovulației. În ceea ce privește celelalte roluri, cercetarea este abia la început, de aceea deocamdată nu sunt înțelese pe deplin mecanismele prin care prolactina contribuie la ele. Însă descoperirea numeroșilor receptori ai prolactinei la nivelul organismului îi face pe specialiști să creadă că funcțiile și implicațiile acestui hormon sunt mult mai numeroase decât s-a considerat inițial. (3), (6)

Nici la bărbați nu se cunoaște cu exactitate rolul pe care îl are prolactina, cu toate acestea se presupune că ar fi o măsură a satisfacției sexuale, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. (7)

În privința prolactinei la bărbați rezultatele studiilor sunt contradictorii. Inițial se considera că nivelurile ridicate de prolactina sunt responsabile de scăderea dorinței sexuale și de eventualele tulburări erectile. Studii recente însă au ajuns la concluzia că dimpotrivă, nivelurile mici de prolactină sunt asociate cu aceste tulburări și că de fapt prolactina ar fi benefică în astfel de situații. (8)

Într-un studiu la care au participat aproximativ 3000 de bărbați europeni cu vârsta între 40 și 79 de ani au fost evaluați mai mulți indicatori: nivelul de testosteron și prolactină, masa corporală, colesterolul din sânge și nivelul de zahăr din sânge. De asemenea, au fost întrebați despre consumul de alcool, fumat, starea generală de sănătate și viața sexuală. Rezultatele au arătat că ar exista o corelație între un nivel mic al prolactinei și o calitate slabă a vieții sexuale (în termeni de funcționare sexuală și capacitate de a ajunge la orgasm). (8)

Ce dezechilibre poate produce prolactina?

Niveluri anormale ale prolactinei din sânge pot apărea, deși mai frecvente sunt situațiile în care este depășit nivelul normal și mai rare cele în care acesta se află sub limită. În ambele cazuri, poate fi vorba despre anumite afecțiuni sau tulburări care se fac vizibile prin aceste fluctuații.

Hipersecreția de prolactină este întâlnită în cadrul afecțiunii numite hiperprolactinemia, ale cărei cauze pot fi sarcina, anumite medicamente care reduc acțiunea dopaminei sau care au un conținut ridicat de estrogen, tulburări la nivelul glandei tiroide sau o tumoare non-canceroasă la nivelul glandei pituitare. Secreția prea mare de prolactină duce frecvent la tulburări ale ciclului menstrual, absența menstruației (amenoreea) sau la dezechilibre la nivelul producției de lapte (galactoreea), iar cel mai important este că reprezintă o cauză de infertilitate la femei, pentru că inhibă eliberarea hormonului GnRh, care la rândul său este important pentru producția de FSH și LH. Alte simptome asociate cu această tulburare pot fi durerile de cap sau tulburările de vedere, dacă aceasta presează pe nervul optic. (1), (2)

Un nivel ridicat al prolactinei poate fi un indicator și pentru cancerul ovarian, hipotiroidism, bolile de rinichi, ciroza, afecțiuni ale nervilor. În aceste cazuri nivelul ridicat de prolactină este un simptom și nu o cauză pentru aceste afecțiuni.

Se pare că și prolactina în sine (la un nivel normal) poate avea efecte negative asupra organismului. De exemplu, în ceea ce privește rolul asupra metabolismului, o echipă de cercetători din Suedia a demonstrat în 2009 că prolactina reduce capacitatea țesutului gras de a stoca zahărul și grăsimea, acestea ajungând să se depoziteze în sânge, ceea ce duce la creșterea riscului de boli cardio-vasculare. În plus, se pare că prolactina afectează capacitatea organismului de a metaboliza grăsimea. (9)

Nivelul prea scăzut de prolactină din sânge este mai rar întâlnit, această afecțiune fiind numită hipoprolactinemia. Principala cauză care o provoacă este funcționarea ineficientă a glandei pituitare și duce la o scădere a producției de lapte pe durata alăptării. Alte probleme asociate se presupune că ar fi legate de scăderea imunității în fața infecțiilor. (4)

Se pare că prolactina are un rol important și pentru creșterea și dezvoltarea placentei. Un nivel insuficient de prolactină la femeile însărcinate a fost asociat cu apariția preeclampsiei și a situațiilor în care placenta se dezmembra în loc să se dezvolte. (5)

La femeile care alăptează un nivel insuficient de prolactină poate avea un impact negativ asupra producției de lapte necesar pentru hrănirea bebelușului. (3)