Donarea și transplantul de organe

Donarea de organe este procesul prin care se prelevează pe cale chirurgicală un organ sau țesut de la o persoană – donator și se transferă la o altă persoană – beneficiar.

Transplantul de organe este necesar atunci când organul beneficiarului nu mai funcționează sau este deteriorat de boli și leziuni. [3]

Transplantul de organe reprezintă unul dintre cele mai mari progrese din evoluția medicinei moderne. Experții apreciază că organele de la un singur donator pot salva sau îmbunătăți viața a aproximativ 50 de persoane. [1] [2] [3]

Cine poate fi un donator de organe?

Nu există limită de vârstă sau de mediu pentru a putea fi un potențial donator de organe. Însă, dacă nu ați împlinit încă vârsta de 18 ani, este necesar să primiți acordul unui părinte sau al tutorelui. Se poate dona atât în timpul vieții cât și după moarte. [2] [4]

În prezent, aproape toate organele donate provin de la donatori care au murit în spital. Conducerea spitalului, personalul și medicii joacă un rol critic în a transforma dorințele donatorului de organe în realitate. Deși majoritatea organelor și țesuturilor donate apar după ce donatorul a decedat, unele organe și țesuturi pot fi donate în timp ce donatorul este în viață. Donarea de organe nu reprezintă un pericol pentru donator, adevăratul obstacol fiind găsirea donatorului potrivit. [1] [3] [5]

Există și persoane care nu pot dona un organ, în principal deoarece suferă de anumite boli. Printre persoanele care nu pot dona se numără cele care suferă de:

• SIDA
  
• Cancer la creier care se răspândește în mod activ 
• Anumite infecții grave [4] 

Doar în anumite condiții, o persoană care suferă de o boală sau de o afecțiune cronică poate fi un donator. [4]

Persoanele care doresc să devină donatori de organe – în timpul vieții sau după deces – este bine să cunoască anumite aspecte:

• Decizia de a dona nu afectează calitatea serviciilor medicale pe care le primiți în timpul vieții. Echipa de transplant este complet separată de personalul medical care lucrează pentru a vă salva viața. Echipa de transplant nu intervine până când medicii nu stabilesc că toate eforturile posibile pentru a vă salva viața au eșuat. 
  
• Există anumite criterii urmărite de o clinică individuală în privința donării și transplantului de organe: relația dintre donator și beneficiar (dacă sunt rude, soți etc; relațiile de prietenie sunt privite cu suspiciune), istoricul medical al donatorului, starea de sănătate curentă, compatibilitatea între donator și beneficiar etc.
• Donarea de organe nu schimbă aspectul corpului. Îndepărtarea de organe, țesuturi și ochi reprezintă o procedură chirurgicală de rutină efectuată de către personal calificat. Astfel, familia poate să îndeplinească funeraliile tradiționale.  
• Puteți să vă donați corpul în totalitate pentru știința medicală, dar nu puteți fi și un donator de organe sau de țesut. Dacă doriți să vă donați tot corpul în scopuri științifice, trebuie să contactați școlile medicinale, instituțiile de cercetare și alte agenții care au nevoie de corpuri umane pentru a le studia și pentru a înțelege bolile. Astfel de cercetări sunt vitale pentru salvarea și îmbunătățirea vieții. [3] [4]

Organe și țesuturi care se pot dona

Organele care se pot transplanta includ:

• rinichi 
• inima 
• ficat 
• plămâni 
• pancreas 
• intestine 

Oamenii care trăiesc pot dona o parte din rinichi sau un segment sănătos din:

• plămân 
• ficat 
• intestin 
• pancreas 

Țesuturile care pot fi donate includ:

• corneea 
• urechea mijlocie 
• piele 
• valve cardiace 
• oase 
• vene 
• cartilaj 
• tendoane 
• ligament 

De asemenea, se pot dona trombocite, măduvă, celule stem și sânge care salvează vieți degradate de cancer și alte boli severe. [3] [4] [6]

Transplantul de organe

Dacă sunteți în situația de a avea nevoie de un transplant de organ, trebuie să urmați o serie de proceduri, printre care să:

• discutați cu medicul personal pentru a vă înscrie pe lista națională de așteptare 
• vizitați un spital de transplant pentru a fi înscris pe listă. Medicii din echipa de transplant vă vor examina și vor decide dacă îndepliniți criteriile pentru înscrierea pe lista de așteptare.

Puteți fi înscris pe lista de așteptare la mai multe spitale de transplant deoarece fiecare spital are propriile criterii și dacă le îndepliniți, veți fi adăugat pe listă. Când apare un donator de organe, fiecare pacient de pe listă va fi comparat cu donatorul. Factorii luați în considerare pentru a decide cine va primi organul sau țesutul sunt: tipul de sânge și de țesut, dimensiunea organului, urgența medicală a pacientului, timpul petrecut deja pe lista de așteptare, distanța între donator și beneficiar.  

Organele de la donatori sunt distribuite inițial la nivel local. Dacă nu se găsește nicio compatibilitate, organele sunt distribuite la nivel regional și apoi la nivel național, până când se găsește un beneficiar. Cea mai dificilă parte a acestui proces este așteptarea, pentru că nu există nicio modalitate de a ști cât timp va trebui să aștepte un pacient până când se va ivi un donator de organe. [3] [4]

Traficul de organe

În ghidul de practici „World Health Organization Guiding Principles on human cells, tissue and organ transplantation” se menționează că celulele, țesuturile și organele ar trebui să fie donate doar în mod liber, fără nicio plată monetară sau altă recompensă de valoare monetară. Achiziționarea sau oferirea spre cumpărare a celulelor, țesuturilor sau organelor de transplant ar trebui să fie interzisă. Plata pentru celule, țesuturi și organe subminează donarea altruistă și conduce astfel la speculații și trafic de ființe vii. 

Pe lângă prevenirea traficului de materiale umane, acest ghid de practici are scopul de a afirma meritul deosebit al donării de materiale umane pentru salvarea și îmbunătățirea vieții. Legislația Națională trebuie să se asigure că orice cadouri sau recompense nu sunt, de fapt, forme deghizate de plată pentru celulele, țesuturile sau organele donate. Stimulentele sub formă de „recompense” cu valoare financiară care pot fi transferate către terți nu sunt diferite de plățile monetare.

În timp ce cele mai grave abuzuri implică donatorii vii, pericolele apar și atunci când se efectuează plăți unei rude a donatorului decedat, unor furnizori, brokeri, instituții de pe piața neagră responsabile de cadavre. Astfel de câștiguri financiare trebuie interzise. [7] 

Alocarea de organe, celule și țesuturi trebuie să fie ghidată de criterii clinice și norme etice, nu de considerente financiare sau de altă natură. Regulile de alocare, definite de către comisii constituite în mod corespunzător, trebuie să fie echitabile, justificate pe plan extern și transparente. [7]