Pielea

Pielea este invelisul protector al corpului. Aceasta are rolul de a acoperi si proteja corpul impotriva agresiunilor, de a impiedica pierderea apei. Ea creeaza o pelicula protectoare prin secretia de sebum si permite reglarea temperaturii prin transpiratie. Piela este organul sensibilitatii care ne permite sa percem tot ce atingem.

Anatomia si structura pielii:

1. La exterior se gaseste epidermul care este compus din mai multe tipuri celulare:
- keratinocitele: sunt eliminate dint trei in trei saptamani, la suprafata pilii- prin fenomenul numit descuamare- eliberand keratina in stratul cornos, foarte rezistent.
- melanocitele care produc melanina, pigment al carui rol e acela de a asigura colorarea pielii (pigmentarea) si de a proteja omul contra razelor de soare.
- celule Langerhans: sunt capabile sa recunoasca si sa elimine organismele straine.
2. Dermul este partea centrala a tesutului de sustinere a pielii. Este formata din numeroase fibre de colagen, vase sanguine care permit cicatrizarea, terminatii nervoase, foliculi pilosi, glande sebacee si glande sudoripare.
3. Hipodermul este partea cea mai profunda a pielii si este formata din celule adipoase, care fabrica grasimea. Acesta este bogat in vene si artere. Hipoderma ne protejeaza de socuri si de presiune.
Pielea contine de asemenea si foliculi pilosi: acestia produc firele de par. Baza lor este in forma de sac si se afla in derm. El contine orificiile glandelor sebacee si poate fi ridicat de muschiul erector.
Pielea mai contine glande sebacee care se deschid in foliculul pilos. Ele secreta sebum, care lubrifiaza pielea si o protejeaza.
Terminatiile nervoase ale pielii:
- corpusculii Meissner: acestia percep miscarile obiectelor pe piele (reactie la inceputul si sfarsitul stimularii)
- corpusculii Ruffini: percep intinderea pielii
- corpusculii Pacini: discern vibratiile fine de la suprafata pielii
- discurile Merkel detecteaza deformarile pielii atata timp cat stimularea persista, precum si forma obiectelor.
- terminatiile nervoase libere:percep temperatura (termoreceptia) si perceptia durerii (nociceptia).

Functiile pielii:

- rolul protector: pielea este o bariera de aparare a organismului impotriva agentilor patogeni. Atata timp cat este integra, protectia oferita de piele este foarte eficienta.
- sensibilitatea tactila: simtul pipaitului este un simt complex, care permite omului sa recunoasca caldura si frigul, sa analizeze, aproximativ sau cu finete, ceea ce atinge si sa reactioneze la durere. El corespunde perceptiei stimulilor mecanici (stimuli functionali).
- receptorii simtului pipaitului: informatiile care ajung la creier sunt colectate de mecanoreceptori, corpusculi sensibili la presiune si de fibrele nervoase ale receptorilor durerii, receptori nociceptivi.
- producerea vitaminei D: sintetizata datorita razelor UV ale soarelui, vitamina D permite absorbtia de catre intestin a calciului si a fosforului, care participa la calitatea dezvoltarii osoase.
- secretia de sebum: sebumul este o secretie grasa produsa de glandele sebacee ale pielii. Datorita secretiei de sebum, pielea este protejata si isi mentine supletea. Secretia in exces de sebum se numeste seboree si duce la aparitia acneei si a parului gras. Principalii responsabili ai acestei dereglari sunt hormonii, produsi in cantitate mare in perioada adolescentei. Acestia maresc secretia de sebum. Foliculul pilosebaceu se poate infunda, permitand acumularea de sebum. La suprafata pielii apar comedoame. In interiorul glandei, bacteria Propionibacterium acnes, care este prezenta in mod normal pe pielea noastra, poate infecta sebumul blocat. Atunci se declanseaza reactia inflamatorie care duce la aparitia acneei vulgare.
- producerea melaninei: de catre melanocite este influentata de razele soarelui. Acestea stimuleaza secretia melaninei prin fenomenul de bronzare si se vor proteja astfel nucleii keratinocitelor.
Cantitatea de melanina este diferita de la individ la individ, si in functie de aceasta variaza si capacitatea de aparare in fata actiunii soarelui. Cu cat pielea este mai alba, cu atat sensibilitatea este mai mare. Aceasta protectie oferita de productia de melanina scade de-a lungul vietii, motiv pentru care trebuie sa limitam expunerea la soare.
Alunitele sunt pete cutanate hiperpigmentare, benigne, formate din acumularea de melanocite. Expunerea prea frecventa la soare poate transforma aceste structuri in melanom.

Patologii asociate:

- melanom
- albinism: este o boala genetica caracterizata printr-o anomalie a melaninei, care nu poate fi fabricata corespunzator (depigmentare). Persoanele care sufera de albinism au pielea alba si parul alb. Incidenta este de 5 la 100.000 de persoane in Romania. Este o boala foarte grava, avand in vedere riscul ridicat de a face cancer de piele.
- carcinom bazocelular/ spinocelular
- sarcom Kaposi
- boala Bowen
- akantoza
- hiperkeratoza

Examinare- diagnostice

1. Examen dermatologic (examen obiectiv, investigatia cu dermatoscopul)
2. Investigatii paraclinice si de laborator