Metabolismul anaerob

Metabolismul reprezinta un grup de reactii chimice care au loc in celulele organismelor vii pentru a sustine viata. Aceste procese permit organismelor sa creasca si sa se reproduca, sa-si mentina structurile si sa interactioneze cu mediul inconjurator. Termenul „metabolism” se refera si la reactiile chimice care apar in organismele vii, incluzind digestia si transportul substantelor in si intre diferite celule, caz in care relatiile dintre celule sunt denumite metabolism intermediar.

Din motive personale, majoritatea oamenilor doresc un metabolism alert, care permite consumul oricaror tipuri de alimente si o viata sedentara. Metabolismul este rata la care corpul foloseste energia, mai ales prin arderea grasimilor si a glucozei. Se masoara in calorii sau mai corect in kilocalorie. Teoretic cu cit acesta este mai alert, cu atit poate fi consumate mai multe alimente fara a riscul obezitatii. Totusi metabolsimul unei persoane este guvernat de anumiti factori.

Factori care controleaza rata metabolica

Dimensiunea corpului: persoanele de dimensiuni mari au in general un metabolism alert, mai ales daca greutatea in plus este reprezentata de muschi. Chiar si asa, paradoxal, oamenii obezi au metabolism alert datorita greutatii in plus care trebuie mobilizata.
Activitatea fizica: cu cit se consuma mai multa energie prin miscare, cu atit metabolismul creste pentru a ajusta consumul in plus de energie. Studiile efectuate asupra efortului fizic ne-organizat (gradinarit, curatenie, plimbare) arata cresterea metabolismului in timpul acestor activitati si scaderea lui cind persoana se relaxeaza.
Sexul: barbatii au de obicei un metabolism crescut fata de femei, mai ales datorita nivelelor ridicate ale testosteronului.
Fondul genetic: idea ca un individ se naste cu un metabolism lent sau activ, sau un alt factor ereditar predispune individul la obezitate are o baza reala. In cazuri rare, tulburari genetice pot duce la obezitate de la virste tinere. Alte persoane pot avea o tendinta genetica sau predispozitie spre obezitate care este influentata de stilul de viata si factorii de mediu. Astfel de persoane necesita o atentie speciala asupra alimentatiei.
Virsta: pe masura ce imbatrinim metabolismul devine mai lent, fiind favorizat de pierderea masei musculare si declinul nivelului hormonal. Efortul fizic ajuta la mentinerea masei musculare.
Temperatura: cind este frig corpul foloseste energie pentru a mentine temperatura normala. Tremuratul este o parte a acestui proces.
Bolile si anxietatea: o stare febrila va creste metabolismul prin cresterea temperaturii corpului, la fel si starile anxioase sau depresive pe masura ce hormonii de stress vor activa metabolismul. Bolile tiroidiene teoretic pot creste sau scadea metabolismul, dar pentru majoritatea obezitatea nu este cauzata doar de o hipotiroidie.

Caile energetice ale corpului

Intelegerea modului de consum a nutrientilor precum carbohidrati, grasimi si proteine de catre corp in repaus cit si in activitate ajuta la o nutritie eficienta. Acesti nutrienti sunt convertiti in energie sub forma de adenozin trifosfat sau ATP. Energia eliberata apoi din ruperea ATP-ului permite muschilor sa se contracte. Totusi, fiecare nutrient are proprietati unice care determina modul in care este convertit in ATP.

Carbohidratii sunt principalii nutrienti care asigura energia in cazul efortului fizic de intensitate moderata pina la ridicata, in timp ce grasimea poate asigura efortul fizic de intensitate scazuta pentru perioade lungi de timp. Proteinele sunt in general folosite pentru a mentine si a repara tesuturile corpului, nefiind in mod normal folosite pentru energie.

Deoarece corpul nu poate stoca usor ATP, iar ceea ce este stocat se consuma in citeva secunde, este necesara formarea continua de ATP in timpul exercitiilor. In general, cele doua cai majore prin care corpul converteste nutrientii la energie sunt:
- metabolismul aerob (cu oxigen)
- metabolism anaerob (fara oxigen).

Aceste doua cai energetice pot fi impartite incontinuare. Cel mai adesea este o combinatie intre sistemele energetice care asigura energia necesara efortului, iar durata si intensitatea acestuia determinind metoda folosita.

Calea ATP-CP anaeroba

Denumita si sistemul fosfat, asigura aproximativ 10 secunde de energie si este folosita pentru eforturi fizice scurte si de intensitate mare, cum ar fi un alergat sprint 100 metri. Aceasta cale nu necesita oxigen pentru a creea ATP. La inceput foloseste depozitele de ATP din muschi (2-3 secunde) apoi utilizind creatin fosfatul (cp) pentru a resintetiza ATP pina cind CP se epuizeaza (inca 6-8 secunde). Dupa ce sunt folosite ATP si CP corpul trece la metabolism aerob sau anaerob (glicoliza) pentru a continua sa formeze ATP.

Metabolismul anaerob – glicoliza

Calea de energie anaeroba sau glicoliza formeaza ATP exclusiv din carbohidrati, acidul lactic fiind un produs colateral. Glicoliza anaeroba elibereaza energie prin ruperea partiala a glucozei fara a necesita oxigen. Metabolismul anaerob produce energie pentru efort fizic intens care nu dureaza mai mult de citeva minute inainte ca acidul lactic sa atinga nivele lezionale si sa apara durerea musculara, crampele si oboseala.

Metabolismul aerob

Acesta asigura energia necesara pentru activitati de lunga durata. Foloseste oxigenul pentru a converti nutrientii in ATP. Acest sistem este mai incet decit cel anaerob deoarece se bazeaza pe cel circulator pentru a transporta oxigen la muschi inainte de a forma ATP. Metabolismul aerob este folosit mai ales in timpul efortului fizic de lunga durata, fiind mai putin intens si putin continua pentru perioada lungi de timp.

In timpul efortului fizic un atlet va trece prin aceste cai metabolice. Pe masura ce exercitiile incep, se produce ATP prin metabolism anaerob. Cu o crestere a frecventei cardiace si a respiratiilor, exista mai mult oxigen disponibil si poate fi inlocuit de metabolismul aerob, care va continua pina cind este atins pragul maxim de acid lactic. Daca acest prag este depasit corpul nu mai poate asigura oxigen atit de rapid pentru a genera ATP, fiind inlocuit de metabolismul anaerob din nou. Cum acest sistem este de scurta durata iar nivelul de acid lactic creste, intensitatea nu poate fi sustinuta iar atletul va fi nevoit sa diminue efortul fizic pentru a inlatura acidul lactic.

Nutrientii folositi de catre sistemele energetice

Nutrientii sunt convertiti in ATP in functie de intensitatea si durata activitatii, carbohidratii fiind principalul nutrient care asigura energia unei intensitati fizice moderate spre inalte, iar grasimile eliberind energie in timpul efortului de intensitate mica. Grasimile sunt o sursa de energie foarte buna pentru evenimentele de durata, dar nu sunt adecvate pentru intensitatea mare cum este sprintul. Daca efortul fizic este de intensitate mica (sub 50% din frecventa cardiaca maxima), grasimile sunt indeajuns pentru a sustine activitatea pentru ore sau chiar zile atit cit este disponibil oxigenul.

Pe masura ce intensitatea efortului fizic creste, metabolismul carbohidrat preia controlul, fiind mult mai eficient decit cel al grasimilor, dar cu rezerve de energie limitate. Rezervele de glicogen pot sustine efortul aproximativ 2 ore la o intensitate moderata spre inalta, dupa depletia depozitelor si absenta reinlocuirii acestora (consum de zaharuri) atletul se va opri brusc. Efortul fizic poate fi continuat la o intensitate moderata spre inalta daca va consuma zaharuri usor de digerat.