Nervul facial [VII]

Nervul facial asigura inervatia branhiomotorie a muschilor expresiei faciale, platysma, burtii posterioare a digastricului, stilohioidianului, stapediusului si inervatia parasimpatica (secretomotorie) a glandelor lacrimale, submandibulare si sublinguale. De asemenea, este implicat in transmiterea sensibilitatii gustative din cele 2/3 anterioare ale limbii, asigura sensibilitatea generala a partii posterioare a urechii, pavilionului si meatului auditiv extern, precum si sensibilitatea viscerala de la nivelul cavitatii nazale si a palatului moale.
Nervul facial se compune din: nerv facial propriu-zis si nerv intermediar. Nervul facial propriu-zis reprezinta radacina motorie a nervului facial, ce consta din axonii (eferente viscerale speciale) neuronilor branhiomotori, ai caror corpi se gasesc in nucleul facial. Acest nucleu se compune la randul sau din mai multi subnuclei, fiecare din acestia corespunzand unui anumit muschi sau a unui grup de muschi. Nervul intermediar este, uneori, impropriu mentionat ca “radacina senzitiva”, deoarece in constitutia acestuia se disting, pe langa fibre senzitive, si fibre parasimpatice. Nervul intermediar consta din axonii (eferente viscerale generale) neuronilor parasimpatici secretomotori, ai caror corpi se gasesc in nucleul salivator superior. De asemenea, contine procesele neuronilor (de ordin I) pseudounipolari senzitivi, ai caror corpi sunt gazduiti de ganglionul geniculat, singurul ganglion senzorial al nervului facial. Unii dintre acesti neuroni pseudounipolari conduc senzatii gustative, prin aferente viscerale speciale, de la cele 2/3 anterioare ale limbii, la unii ajung aferente somatice generale din aria posterior de ureche, iar altii isi trimit aferentele viscerale generale la nivelul cavitatii nazale si a palatului moale.  
Ambele radacini ale nervului (radacina motorie si nervul intermediar) emerg din trunchiul cerebral la nivelul unghiului cerebelopontin. Cele doua radacini se insotesc reciproc catre meatul acustic intern sapat in portiunea pietroasa a osului temporal si inainteaza spre canalul facial, nivel la care nervul intermediar prezinta o umflatura – ganglionul geniculat.  
Nervul facial da trei ramuri in canalul facial: nervul pietros mare, nervul pentru muschiul stapedius si nervul coarda timpanului. Nervul facial paraseste canalul facial prin foramenul stilomastoid si se indreapta catre glanda parotida, unde emite numeroase ramuri musculare, ce radiaza din trunchiul principal al nervului prin parenchimul glandei, pentru a se distribui fiecare muschilor respectivi (muschii expresiei faciale, platysma, pantecele posterior al digastricului, stilohioidian).  
Nucleul salivator superior contine corpii neuronilor parasimpatici preganglionari, ai caror axoni   (eferente viscerale generale) parasesc trunchiul cerebral prin nervul intermediar. Aceste fibre preganglionare sunt distribuite prin intermediul nervilor pietros mare si coarda timpanului. Fibrele din nervul pietros mare se alatura ulterior nervului canalului pterigoidian pentru a patrunde in fosa pterigopalatina unde se termina facand sinapsa in ganglionul pterigopalatin, unul din cei doi ganglioni parasimpatici ai nervului facial. Fibrele parasimpatice postganglionare de la acest ganglion sunt distribuite glandei lacrimale si glandelor cavitatilor nazale si orale, carora le asigura inervatia secretomotorie. Nervul coarda timpanului se alatura nervului lingual, ram din diviziunea mandibulara a nervului trigemen. Coarda timpanului conduce fibrele parasimaptice preganglionare catre ganglionul submandibular (al doilea ganglion parasimpatic al nervului facial), unde fac sinapsa cu neuronii parasimpatici postganglionari. Fibrele acestora din urma ajung la glandele submandibulare si sublinguale, carora le asigura inervatia secretomotorie.  
Ganglionul geniculat gazduieste corpii neuronilor, responsabili de conducerea senzatiei gustative din cele 2/3 anterioare ale limbii. Procesele periferice (aferente viscerale speciale) ale acestor neuroni ajung la limba prin intermediul corzii timpanului si mai departe prin nervul lingual, ram al diviziunii mandibulare a nervului trigemen. Procesele centrale ale acestor neuroni patrund in trunchiul cerebral prin nervul intermediar, se alatura tractului solitar ipsilateral si se termina in nucleul solitar.  
Alti neuroni pseudounipolari din ganglionul geniculat isi trimit procesele periferice (aferente viscerale generale) prin nervul pietros mare in cavitatea nazala si la nivelul palatului moale. Procesele centrale sunt preluate de nervul intermediar, se alatura tractului solitar ipsilateral si se termina in nucleul solitar.  
De asemenea, in ganglionul geniculat exista si neuronii pseudounipolari responsabili de transmiterea senzatiilor de durere, termice si tactile, de la pavilionul urechii si meatul auditiv extern. Procesele periferice (aferente somatice generale) ale acestor neuroni se termina in pavilionul urechii si meatul auditiv extern, in timp ce procesele centrale sunt preluate de nervul intermediar, se alatura tractului spinal al trigemenului si se termina facand sinapsa in nucleul spinal al trigemenului.

 

Afectarea nervului facial

Consecutiv unei leziuni unilaterale a nervului facial inainte de a emite vreuna din ramurile sale se remarca ipsilateral deterioarea eferentelor viscerale speciale (fibre branhiomotorii), ce determina pareza sau paralizie flasca a muschilor expresiei faciale, platysma, stilohioidian, digastric (pantecele posterior al acestuia) si atrofie musculara ulterioara. De asemenea, muschiul stapedius va fi paralizat, iar individul va experimenta hiperacuzia. In plus, deteriorarea aferentelor viscerale speciale, implicate in conducerea senzatiilor gustative, va avea ca efect pierderea gustului in cele 2/3 anterioare ale limbii, iar afectarea fibrelor parasimpatice (eferente viscerale generale) va cauza diminuarea secretiei glandelor salivare submandibulare si sublinguale. Suplimentar, bratul eferent al reflexului cornean de clipire va fi afectat.  
Paralizia Bell poate fi idiopatica sau consecinta unei traume, unei infectii virale ce intereseaza nervul facial in canalul facial sau aproape de iesirea din foramenul stilomastoid. Aceasta conditie se caracterizeaza prin pareza sau paralizia muschilor expresiei faciale ipsilaterala leziunii. De asemenea, fenomenul Bell este experimentat de indivizii cu paralizie Bell – cand individul incearca sa-si inchida ochii, ochiul din partea afectata deviaza in sus si in lateral.  
O leziune unilaterala a nervului facial, proximal de ganglionul geniculat, se manifesta prin pierderea capacitatii de formare a lacrimilor, a glandei lacrimale ipsilaterale. O conditie mentionata ca “sindromul lacrimilor de crocodil” (lacrimare in timpul mestecatului alimentelor) poate rezulta dupa cum urmeaza. Deoarece fibrele parasimpatice preganglionare (“salivare”), cu originea in nucleul salivator superior, se regenereaza, ele pot esua in intentia lor de a-si restabi traiectul normal, catre ganglionul submandibular, urmand o traiectorie defectuoasa catre ganglionul pterigopalatin. Ulterior, fibrele vor stabili aici contacte sinaptice cu neuronii postganglionari (“lacrimali”), ai caror fibre se proiecteaza in glanda lacrimala.

 
Detalii despre sindromul lacrimilor de crocodil gasiti aici: http://www.romedic.ro/sindromul-lacrimillor-de-crocodil-bogorad