Nervul olfactiv [I]

Celulele receptoare olfactive bipolare (protoneuroni) ale aparatului olfactiv nu se gasesc intr-un ganglion senzitiv, ci in epiteliul olfactiv (neuroepiteliu) al mucoasei nazale ce captuseste plafonul si peretii adiacenti ai cavitatii nazale. Fiecare celula receptoare olfactiva da nastere unor axoni nemielinizati; acestia sunt axonii care conduc cel mai lent impulsul nervos din intreg sistemul nervos central. Fibre converg si se asambleaza sub forma a 15-20 fascicule, fila olfactoria, ce constituie nervul cranian I - nervul olfactiv. Acesta se indreapta catre superior, traversand fenestratiile placii cribriforme a osului etmoid pentru a aborda fata ventrala a bulbului olfactiv ipsilateral, unde fac sinpasa cu neuronii de ordinul II.  
Axonii acestor neuroni bipolari sunt fibre aferente viscerale speciale, prin intermediul carora sunt transmise senzatiile olfactive. Celulele receptoare olfactive sunt unicate nu doar pentru ca servesc ca receptori sezoriali (chemoreceptori activati de stimuli chimici), traductoare (genereaza potentiale locale) sau ca neuroni de ordin I (transmit senzatiile olfactive centripet, catre bulbii olfactivi), dar si pentru ca se gasesc in structuri periferice (epiteliu olfactiv), si nu intr-un ganglion senzitiv.  
De asemenea, mucoasa olfactiva primeste si inervatie sezoriala de la nervul trigemen. Terminatiile nervoase ale aferentelor trigeminale periferice se ramifica in epiteliul olfactiv si lamina propria subiacenta. Se considera ca aceste fibre nu doar conduc senzatiile de durere de la mucoasa nazala, ci transmit si perceptia mirosului nociv catre subconstient, provocand un reflex secretomotor vegetativ ca raspuns la prezenta substantelor chimice nocive (cum ar fi amoniacul).

Nervul olfactiv

Lezarea nervului olfactiv

Anosmia, pierderea completa a senzatiei olfactive, si hiposmia, diminuarea acuitatii olfactive, pot aparea in urma lezarii aparatului olfactiv, consecutiv unor traume, in special daca exista fractura sau deteriorarea placii cribriforme a osului etmoid. De asemenea, in situatiile in care bulbul olfactiv este deplasat din pozitia sa normala, fibrele aferente ce strabat fenestratiile placii cribriforme pot fi lezate sau chiar distruse. Totusi, datorita faptului ca acesti neuroni bipolari au capacitatea de a se regenera, se pot ulterior reconecta cu succes la bulbul olfactiv, restabilind contactele sinaptice, ceea ce inseamna recuperarea simtului olfactiv.
Alte afectiuni frecvente, precum rinita sau sinuzita, ce implica iritarea si/sau edematierea membranei mucoase nazale, pot perturba temporar olfactia. De asemenea, expunerea la diversi agenti contaminanti pot afecta senzatia olfactiva, precum si congestia nazala secundara unei raceli sau infectii virale.
Pierderea completa a olfactiei este acompaniata deseori de pierderea partiala sau completa a gustului, cum probabil este cunoscut faptul ca in timpul unei raceli, individul afectat se afla in imposibilitatea de a gusta alimentele. Indivizii cu leziuni la nivelul cortexului orbitofrontal – neocortex implicat in constientizarea mirosurilor – au abilitatea de a detecta prezenta mirosului, insa nu pot face distinctia intre diferite substante mirositoare.
Indivizii care se confrunta cu maladii precum Alzheimer, Parkinson sau Huntington se confrunta cu deteriorarea functiei olfactive in urma degenerarii cailor olfactive. Indivizii care sufera de epilepsie pot percepe mirosuri care nu sunt prezente sau pot experimenta parosmia, o perceptie distorsionata a mirosului.