Encefalopatia hepatica

Encefalopatia hepatica este sindromul neuropsihic care se poate instala brusc sau progresiv, consecutiv cu pierderea totala sau partiala a functiilor hepatice principale, de sinteza, detoxifiere si excretie. In patogeneza encefalopatiei hepatice concura, de la caz la caz, factorii primari derivati direct din insuficienta sintezelor si prelucrarilor metabolice si factorii secundari modificarilor hepatice, facilitoare de autointoxicatie.

Sindromul astenic hepatic persevereaza in afectiunile hepatice prin astenie, fatigabilitate si tulburari psihice minore, discrete in fazele incipiente si decelabile cu usurinta ulterior, cand agravarea bolii survine concomitent cu o serie de factori precipitanti, care pot evolua pana la instalarea comei. Astenia se manifesta similar unei senzatii de oboseala psihica si fizica, cu caracter cvasipermanent, dimineata, dupa eforturi de mica intensitate si postprandial. Fatigabilitatea este aproape constant inalnita, iar modificarile comportamentale minore constau in depresii usoare ce alterneaza cu stari euforice pasagere.

Coma hepatica constituie entitatea clinica majora a encefalopatiei hepatice. Pe baza modificarilor neuropsihice, se poate stadializa encefalopatia hepatica, pana ce aceasta imbraca forma de coma. In stadiul primar, pacientul se confrunta cu sindromul astenic hepatic, care poate fi insotit de tulburari neurologice, precum disartrie, hiperreflexie, somnolenta, inversarea ritmului somn-veghe, iar in unele cazuri au fost identificate tendinte paranoide sau megalomaniace. In stadiul secundar survin modificarile de personalitate si alterarile neurologice, se remarca prezenta asterixisului, precum si o somnolenta progresiva. Semnele evolutiei catre stadiul 3 sunt puse pe seama confuziei avansate si dezorientarii, in acelasi timp manifestandu-se ataxia, rigiditatea spastica, exagerarea reflexelor osteotendinoase si foetorul hepatic discret. In stadiul 4 se remarca hipotonia musculara accentuata si hiporeflexia, pentru ca in stadiul 5 sa se instaleze coma profunda cu hipotermie, clonus, deperditia tonusului, areflexia si absenta reactiilor la excitanti durerosi. De asemenea, in acest stadiu se disting abolirea reflexului corneean si foetorul hepatic, acesta din urma semnaland in unele cazuri iminenta comei.