Sindromul hemoragic de provenienta hepatica

Sindromul hemoragic de provenienta hepatica  consta in manifestarile hemoragice la nivel somatic si visceral, intratisular sau luminal, determinate de perturbarea mecanismului de coagulare, de defectele obstructive ale fluxului biliar sau de rupturile vasculare consecutive hipertensiunii portale. Manifestarea clinica reprezentativa este hematemeza, concomitenta cu senzatii de slabiciune pana la lipotimie si urmata de scaune melenice.

In cazul hemoragiilor prin tulburarea mecanismului de coagulare, pacientii acuza frecvent epistaxis, gingivoragii si mai rar purpura membrelor inferioare. Deficienta maxima a factorilor de coagulare concura cu hiperfibrinoliza la manifestarea hemoragiei digestive superioare din necrozele hepatice, indicand astfel un prognostic infaust evolutiei afectiunii de baza.

Hemoragiile prin defecte vasculare se produc pe fondul sindromului de staza si hipertensiune portala, in situatiile in care varicele preexistente la nivelul tractului digestiv, in special cele localizate pe esofag, se rup si conduc la manifestarea hemoragiei digestive superioare. Acest accident survine frecvent in urma eforturilor fizice si alimentare, insa poate avea loc si spontan, uneori chiar in timpul somnului. In ciroze, hemoragiile pot induce coma hepatica si exitus, frecventa acestora, la nivel esofagian, fiind semnificativ crescuta, pentru ca rata de mortalitate pe aceasta cale sa fie evaluata la 50-75% din cazuri, cu diferente nesemnificative intre subiectii tratati medical sau chirurgical si cei netratati. Astfel, in aceste circumstante, pierderile masive de sange, situatia precara a functiei hepatice si eficienta limitata a modalitatii terapeutice abordate imprima prognosticului un caracter nefavorabil.