Tumorile ficatului

Carcinomul hepatocelular este intalnit in aproximativ 90% din totalul tumorilor hepatice maligne. Conform unor statistici, anual sunt inregistrate intre 500.000 - 1.000.000 de noi cazuri la nivel global. Durata medie de viata a unui pacientu cu carcinom hepatocelular netrat corespunzator nu depaseste 4 luni. Sexul masculin este de 4 - 8 ori mai afectat in regiunile cu incidenta crescuta, din Africa si sud-estul Asiei, si de 2 - 3 ori in regiunile cu incidenta redusa, din vestul Europei si SUA. De asemenea, varsta medie se coreleaza cu ariile de raspandire geografica, fiind mai mica, de aproximativ 33 ani in tarile cu incidenta crescuta comparativ cu tarile cu incidenta scazuta, unde varsta variaza intre 50 - 62 ani. Oncogeneza hepatica prezinta plurifactorialitate etiologica, promovarea acesteia fiind indusa de virusuri hepatice, ciroza, alfatoxine, alcool, steroizi anabolizanti.

Semnele clinice ale carcinomului hepatocelular sunt consecinta actiunii tumorii la nivel local si general. Durerea are frecvent caracter inaugural si este intalnita in aproximativ 80 - 92% din cazuri. Sediul acesteia este localizat la nivelul hipocondrului drept, dar de obicei iradiaza catre posterior, baza hemitoracelui drept sau in umarul drept si ocazional in epigastru. Initial este perceputa difuz, ca un disconfort abdominal postprandial, crescand ulterior in intensitate cand au loc hemoragii intratumorale sau fenomene de suprainfectie. Senzatia de plenitudine se constata intre 43 - 89% din cazuri si este asociata cu dimensiunile ficatului. Instalarea icterului survine in 35 - 48% din situatii, doar in 1% inaugurand invazia tumorii. La 80 - 90% din pacienti, se constata hepatomegalia care poate lua in unele cazuri proportii gigantice. Febra in 38% din cazuri, scaderea in greutate pana la casexie in 35%, inapetenta in 30 - 36%, astenia in 31% si oboseala in 25% sunt simptome nespecifice care se reunesc sub tabloul clinic al manifestarilor generale comportate de prezenta tumorii. De asemenea, din manifestarile generale fac parte si sindroamele paraneoplazice cu importanta in depistarea precoce a situatiei oncologice. Aceste sindroame pun in evidenta tulburari hormonale, manifestate prin hipercalcemie, pubertate precoce, ginecomastie, hematologice, eritrocitoza, trombocitoza, metabolice, hipoglicemie, hipercolesterolemie, porfirie.

Prin extinderea carcinomului hepatocelular se induce compresia sau invazia formatiunilor din hilul ficatului, peritoneului, pleurei sau glandei suprarenale drepte. Astfel, metastazele intrahepatice sunt cele mai frecvente, accentueaza manifestarile clinice locale si ingreuneaza hepatectomiile partiale. Metastazele ganglionare din hilul ficatului sunt semnalate in 16 - 43% din cazuri, iar acestea determina comprimarea coledocului sau venei porte. Metastazele pulmonare sunt intalnite in 38 - 41% din cazuri, de cele mai multe ori fiind descoperite in urma examenului radiologic, iar metastazele peritoneale, raportate la 7 - 23% din pacienti sunt insotite de dureri abdominale si ascita hemoragica. De asemenea, in 8% din cazuri s-a constatat metastaze medulare, in 3 - 7% metastaze suprarenaliene, iar in 2 - 7% metastaze splenice, splenomegalia fiind, de altfel, determinata in 15 - 48% din cazuri de hipertensiunea portala.

Colangiocarcinomul constituie 4 - 17% din totalitatea malignitatilor hepatice primitive. In functie de sex, prezenta tumorii este inegal distribuita, iar varsta medie se estimeaza a fi 60 ani. Malformatiile congenitale si infectii ale arborelui biliar sau diverse substante chimice pledeaza pentru dezvoltarea colangiocarcinomului hepatic. Pacientul afectat prezinta icter precoce cu evolutie rapida, hepatomegalie moderata, ascita si hipertensiune portala rare, iar anorexia, casexia si febra survin in stadiile terminale. Durata medie de supravietuire este cuprinsa intre 8 - 14 luni, prognosticul fiind astfel nefavorabil.

Angiosarcomul este cea mai frecventa tumora hepatica maligna de origine mezenchimala. Este predominant la sexul masculin, raportul barbati/femei fiind evaluat la 4/1, iar varsta medie este apreciata la 55 ani. Hepatomegalia domina tabloul clinic, din care mai fac parte hipertensiunea portala, splenomegalia si ascita, determinate de prezenta fibrozei hepatice. De asemenea, icterul, aproape constant, durerile la nivelul hipocondrului drept, astenia, anorexia, greata si varsaturile, scaderea ponderala si starile febrile vin in completarea manifestarilor clinice specifice angiosarcomului. Metastazele in aceste situatii pot provoca dureri osoase. De la jumatate de an pana la un an variaza durata de supravietuire si ca atare prognosticul are caracter defavorabil.

Hepatoblastomul reprezinta cea mai frecventa tumora hepatica maligna intalnita aproape in exclusivitate la copii sub trei ani. Din totalitatea cazurilor se constata raportul baieti/fete egal cu 2/1. Din punct de vedere clinic, predomina hepatomegalia dureroasa spontan si la palpare, icterul este rar semnalat, iar ocazional survin hemoragii intraperitoneale datorita rupturii tumorii. In stadiile avansate, febra, anorexia, greata, varsaturile, scaderea ponderala completeaza tabloul clinic. De asemenea, in asocierea hepatoblastomului apar hemihipertrofia, macroglasia, anomalii cardiace si renale.

Adenomul hepatic reprezinta cea mai frecvent intalnita tumora hepatica benigna. Numarul mare de cazuri asimptomatice a determinat subestimarea incidentei reale, apreciata la 4 - 5 cazuri /100.000 femei anual. Varsta medie este cuprinsa intre 15 - 35 ani. Predominanta sexului feminin rezulta din raspandirea contraceptivelor steroidiene, ce reprezinta factorul etiologic in peste 90% din cazuri. In majoritatea situatiilor, adenomul evolueaza asimptomatic. Totusi, 25% din pacienti acuza in hipocondrul drept, care iradiaza catre epigstru, in special cand tumora creste semnificativ sau apar hemoragii la nivelul acesteia, semnalate in 31% din cazuri. De asemenea, se evidentiaza hepatomegalia. Prognosticul este in general bun, iar riscul de malignizare este controversat.

Angiomul cavernos este o tumora hepatica de natura benigna, a carei frecventa este evaluata pe studii necroptice intre 0,4 - 7,4%. Afectiunea predomina la sexul feminin, raportul femei/barbati fiind echivalent cu 4 - 6/1, iar incidenta creste concomitent cu varsta. Etiologia nu este complet cunoscuta, insa se admite ca in patogeneza sunt implicati cu precadere hormonii estrogeni. De obicei angioamele cavernoase sunt solitare si evolueaza asimptomatic. Cele multiple, descoperite in 10% din cazuri, se complica cu tromboza sau hemoragii si determina dureri la nivelul hipocondrului drept.

Hipertrofia focala nodulara se traduce prin leziunea hepatica benigna, clasificabila intre adenom si hamartom. Prevalenta sa este mai mare decat a adenomului, femeile sunt mai frecvent afectate, iar varsta cazurilor identificate variaza intre 20 - 40 ani. Etiopatogeneza se coreleaza cu administrarea contraceptivelor orale. De obicei, persoanele afectate sunt asimptomatice, iar femeile care utilizeaza anticonceptionale steroidiene se confrunta in 50% din cazuri cu dureri in hipocondrul drept. Ocazional, hepatomegalia se dezvolta semnificativ si devine sensibila la palpare in special cand se produc hemoragii ale leziunii. Daca se localizeaza perihilar, hipertrofia focala nodulara determina hipertensiune portala si varice la nivelul tractului digestiv superior, care de asemenea se pot complica cu hemoragii acute sau cronice. Anemia hipocroma feripriva este deseori intalnita.