Sindromul icteric

Sindromul icteric este expresia clinica a cresterii bilirubinemiei consecutiv unor anomalii ereditare, de dezvoltare sau dobandite in cadrul formarii, transportului, metabolismului si dispunerii bilirubinei. Se caracterizeaza prin coloratia galbena a tegumentelor, sclerelor si mucoaselor, alterarea aspectului cromatic al urinei si prin unele tulburari digestive. In conditii normale standard, concentratia serica a bilirubinei nu depaseste 1mg%ml, iar cresterea sa poate avea loc nu numai in circumstante patologice ci si in inanitie, efort fizic prelungit, sarcina sau dupa ingestia excesiva de alcool, contraceptive sau substante radioopace.

Icterul hemolitic rezulta din intensificarea proceselor de formare a bilirubinei neconjungate, ca urmare a unei distrugeri exagerate de eritrocite. In ansamblu, icterele hemolitice pot fi congenitale, manifestate in talasemie si alte hemoglobinopatii ereditare, sau dobandite prin autoanticorpi, agenti infectiosi bacterieni, Clostridium welchii, sau virali, in mononucleaoza infectioasa, parazitari, malarie sau toxoplasmoza, substante chimice, precum cele medicamentoase, agenti fizici, in arsuri.

Icterele hepatocitare sunt intalnite cu precadere in hepatitele virale. De asemenea, icterul hepatocitar se inscrie in hepatitele toxice, precum cele alcoolice sau halotanice, si in afectiunile prin defect genetic in transferul bilirubinei, in sindromul Gilbert, intalnit la adult sau sindromul Crigler-Najjar la copil.

Icterele biliare obstructive sunt cauzate de staza biliara determinata de actiunea mecanica a unor obstacole, precum calculi, tumori, hematoame, adenopatii, anomalii vasculare, papilite stenozante sau in cazuri mai rare paraziti, localizate inauntrul sau in afara cailor biliare. Icterul generat de prezenta unui calcul debuteaza brusc, de regula precedat de colica, iar in cazul obstacolului tumoral compresiv, se instaleaza lent.

Prin evaluarea tipului de icter si descrierea tabloului clinic asociat se poate depista cauza manifestarii acestuia. Astfel, daca icterul prezinta un grad scazut de severitate, se exteriorizeaza printr-o coloratie galben deschisa si este insotit de anemie si splenomegalie, cauza acestuia este reprezentata de o afectiune hemolitica. Icterul pronuntat, cu debut acut, in care pacientul prezinta greata si varsaturi, astenie, artralgie, hepatosplenomegalie, este caracteristic hepatitei acute. Evolutia cronica a icterului corelata cu semne cutanate hepatice, consistenta hepatica crescuta, ginecomastie si modificari psihice este intalnita in ciroza hepatica. In ciroza biliara primitiva, debutul insidios al icterului, predominant sexului feminin, este precedat de prurit intens asistat de hepatosplenomegalie si xantoame sau xantelasme in 1/3 din cazuri. In tulburari erediatare ale metabolismului bilirubinei, icterul se manifesta usor, acompaniat ocazional de astenie. Aparitiile episodice ale icterului cu eventuale disparitii rapide, dureri colicative, febra, frisoane si semnul Murphy tradeaza prezenta unei litiaze biliare. Scaderea ponderala, durerile epigastrice cu iradieri in spate si evidentierea semnului Courvoisier pe fondul unui icter cu evolutie lenta sunt caracteristice unei malignitati obstructive. In cursul graviditatii, icterul cu intensificare progresiva in ultimul trimestru poate decela colestaza gravidica recidivanta, iar daca debuteaza acut in perioada imediat inainte de nastere se poate vorbi despre steatoza hepatica gravidica acuta, in conditiile in care tabloul clinic este completat de dureri abdominale, greata, tahicardie si insuficienta renala.